Cel mai mare colecţionar de obiecte spaţiale din lume, germanul Tasillo Roemisch, îşi prezintă la Bucureşti o parte din obiectele pe care le-a adunat, de-a lungul timpului, de la astronauţi. Astfel puteţi vedea, în detaliu, cum e viaţa în imponderabilitate.
Suntem serviţi cu mâncare preparată pentru spaţiul cosmic. Aşa ceva consumă astronauţii. Din nişte pungi mici şi viu colorate, semn că şi în spaţiu reclama contează, sunt scoase bucăţi care ar trebui să fie de piersică, banană, măr şi căpşună. Arată mai degrabă ca nişte snacks-uri. Congelate şi tari, bucăţile astea, bine porţionate, n-au nici un gust în prima fază. Mesteci şi abia după ce ai înghiţit simţi în gură gustul de banană sau de zmeură.
V-aţi gândit vreodată cum arată o toaletă spaţială? Imaginaţi-vă un vas de toaletă din Ţara Piticilor. Atât că nu tragi apa, pentru că vasul e prevăzut cu o instalaţie ca un aspirator. Toată mizeria este preluată imediat, printr-un furtun, şi vărsată într-un recipient, care apoi va fi dus pe Terra. Spaţiul cosmic nu „beneficiază” de nici o „amprentă” a umanităţii. Dar iată şi praf selenar, câteva firicele, de la naveta Apollo-15. Câteva grame de praf selenar costă pe piaţa pământeană vreo 60.000 de dolari!
Şampon printre stele
Omul se poate plictisi şi în spaţiu. Ce face atunci? Cântă. Vedem o muzicuţă care a gâdilat „urechile” Cosmosului, de pe staţia Sputnik. Vine ora mesei. Mănânci cu tacâmuri şi în spaţiu. Dar furculiţa, cuţitul şi lingura sunt prinse, cu arici, de o tavă. Mai trebuie să te şi speli. Avem la dispoziţie şampon. Dăm cu el pe păr. Te clăteşti cu apă? Nu. Te ştergi cu un prosop. Şi astfel şamponul e îndepărtat, cu tot cu murdăria din păr. Ai plecat în spaţiu şi ţi-ai uitat cumva periuţa de dinţi acasă? Nu e o greşeală, pentru că în imponderabilitate speli dinţii cu un şerveţel special. Mai departe, o mănuşă din costumul de astronaut al lui Iuri Gagarin, vedem şi o bucată de folie de aur de pe staţia Apollo-11, un fragment dintr-o rachetă spaţială. Sau plăci de protecţie ale navetei „Orbiter”. Un domn înalt, cu părul cărunt, îmbrăcat în salopetă albastră, ne prezintă o mică parte din colecţia sa, pe care a adus-o la Bucureşti, şi care va putea fi vizitată, până pe 11 noiembrie, la Iris Titan Shopping Center, nu departe de staţia de metrou 1 Decembrie. Gazda se prezintă scurt: Tasillo Roemicsh. Omul are un destin la fel de interesant ca şi obiectele din colecţia sa.
Cel mai mare colecţionar din lume
Economist de meserie, bărbatul născut în Leipzig a vrut să fie astronaut. Nu s-a putut, din varii motive, zice el. Nu se referă neapărat la faptul că s-a născut în fosta Germanie Democrată. Oricum, a citit despre Cosmos biblioteci întregi. Căderea comunismului a pus capăt imponderabilităţii politice şi Tasillo şi-a spus că, dacă n-a ajuns el la stele, atunci ar trebui să aducă stelele pe Terra. Avea deja nenumărate cunoştinţe printre cosmonauţi din toate ţările, dar mai ales din Rusia. Ideea lui a fost să adune obiecte folosite în misiunile spaţiale. Asemenea lucruri sunt luate direct de la astronauţi sau de la licitaţiile care se organizează, mai ales la New York. S-a format deja o piaţă mondială a colecţionarilor din domeniu. Cert este însă că în momentul de faţă Tasillo Roemisch e cel mai important dintre ei. Are cea mai mare colecţie particulară din lume, certificată ca atare de Cartea Recordurilor. Adică, nici mai mult, nici mai puţin de 95.000 de obiecte. A făcut şi un muzeu, la Dresda, în care sunt prezentate 200 de obiecte. Pe restul le ţine în depozite. Iar cele mai importante, cum este praful selenar, stau bine ferecate, în seif, la bancă.
Afaceri spaţiale
Spaţiul cosmic e deja un loc în care se pot face afaceri. Ca dovadă, interlocutorul nostru zice că a pus la dispoziţia doritorilor un serviciu special – să conferi unui obiect personal greutate spaţială. Iată cum e aplicată ideea – Tasillo primeşte comenzi de la diverşi oameni din lume, care-i trimit poze, cărţi de vizită, steguleţe. Toate sunt transportate în spaţiul cosmic, iar acolo cosmonautul pune o ştampilă pe obiectul respectiv. Aşa e certificat faptul că poza ori steguleţul s-au desprins, chiar şi pentru scurt timp, de Terra. Obiectele se întorc apoi la stăpânii lor. Dai comandă pentru aşa ceva şi plăteşti 350 de euro. La obiecte mari, tariful este altul – plăteşti până la 40.000 de euro pentru un kilogram. Ideea e că vei avea în casă un lucru care a călătorit în spaţiu. „Ce face proprietarul cu acel obiect e treaba lui. Dar valoarea obiectului sporeşte după ce a călătorit în spaţiul cosmic”, ne asigură întreprinzătorul german.
Un costum de la Bruce Willis
Tasillo a cumpărat până acum şapte costume de astronaut, pe care le închiriază celor care vor să îmbrace aşa ceva. Ne spune povestea primului costum, cumpărat de la Bruce Willis. Actorul a jucat în celebrul film „Armageddon”. Cum a ajuns la celebrul actor? Colecţionarul s-a dus în America. iniţial, la NASA. Cei de acolo i-au zis că preţul e de 200.000 de dolari. Pe când de la Bruce Willis l-a luat cu 20.000 de dolari. Amuzant este faptul că atunci când s-a întors în ţara natală nu a putut trece de vamă cu costumul de astronaut. Vameşii i-au explicat că în Codul Vamal german nu se află costumele spaţiale. Cum să rezolvi problema? Simplu, că doar e vorba de Germania – a fost modificat Codul Vamal, s-a introdus şi costumul de astronaut pe lista obiectelor care pot fi vămuite. A durat ceva vreme, povesteşte Tasillo, dar s-a rezolvat. Cert e, spune el, că în cel mult doi ani poţi să amortizezi costul de achiziţie, dacă închiriezi costumul. E drept că nu dă lumea năvală pentru astfel de servicii – nici la costume, nici la expediat obiecte în spaţiu. E vorba de câteva zeci de oameni într-un an. Plus cei care vizitează muzeul, grupuri mici, în fiecare săptămână. La care se adaugă expoziţiile pe care le organizează, prezentându-şi o parte din colecţie. Acum, la Bucureşti, este expoziţia cu numărul 100, după alte locuri în care a fost, în toată lumea. Tasillo se consideră mai degrabă un deschizător de drumuri în afacerile spaţiale.
