Sărbătoarea îşi are originile seculare în Bulgaria, dar a pătruns şi în România. La noi însă tradiţia se mai respectă azi doar în comunitatea bulgarilor din Târgovişte, în prima sâmbătă din Postul Paştelui. Caii sunt acum binecuvântaţi de preot, pentru a fi sănătoşi în noul an de muncă.
Românii au o vorbă, înrădăcinată în negura timpului. Se zice aşa – la Paştele Cailor – ca şi cum nimic nu se va împlini vreodată din ce ţi-ai propus. Ei bine, nu mai ziceţi asta, pentru că se va împlini, totuşi, în prima sâmbătă din postul cel mare, al Paştelui. În această zi este Paştele Cailor, când animalele sunt duse la biserică, binecuvântate de preot, să fie sănătoase în anul ce urmează.
După o iarnă în care au stat în grajd, caii sunt scoşi la aer curat, în preajma sărbătorii lor. Primesc „încălţări” noi, adică, potcoviţi, apoi ţesălaţi. Li se agaţă şi o fundă roşie, să nu fie deocheaţi. Puşi, în cele din urmă, la căruţă, care şi ea a fost, la rândul ei, reparată, vopsită, i s-au montat câte două rânduri de scânduri, de-a latul atelajului, în spatele vizitiului, ca să stea astfel toată familia în „vehicul”, pe „scăunele” – nevasta şi copiii, îmbrăcaţi în costume populare. Aşa se iese pe poarta casei, în alaiul de căruţe din toată comunitatea. Oameni zâmbitori şi bidivii ţanţoşi, mergând cu toţii spre biserică.
Ritual unic în România
Am întâlnit ritualul acesta într-un cartier din Târgovişte. Ceva ciudat, în ziua de azi, când oraşul şi obiceiurile populare nu fac deloc „casă” bună. Şi totuşi se întâmplă, an de an, în comunitatea bulgară din cartierul Matei Voievod. Este un obicei „importat”, de sute de ani în urmă, din sudul Dunării. Pe bulgăreşte se spune la sărbătoarea asta – „Konski Velikden”, însă traducerea „liberă”, în limba română este Paştele Cailor.
„Doar aici, în Târgovişte, s-a păstrat până azi acest ritual”, ne-a spus Vasile Costache, preşedintele asociaţiei „Zaedno”, adică „împreună”, a celor 2.500 de etnici bulgari din acest cartier. Comunitatea bulgarilor din Târgovişte are o istorie care începe din 1851, când primele 57 de familii s-au aşezat în locul numit Herăstrău. E chiar actualul cartier Matei Voievod. Calul este aici, poate mai mult decât oriunde în România, la el acasă. „Noi socotim calul un membru al familiei”, spune Vasile Costache.
„Balet” printre zarzavaturi
„Cinstit praznic”, spun bulgarii târgovişteni, salutându-se, când se întâlnesc, de Paştele Cailor, la biserica purtând hramul Sfântului Nifon. Preotul ţine slujba, în română şi bulgară, în lăcaşul de cult, apoi iese afară şi binecuvântează animalele. Femeile scot câte o figurină din aluat de pâine, numită konceta. „Calul”, din făină, drojdie şi sare, e rupt în două bucăţi egale. Jumătate este mâncată, pe loc, de bărbat – stâlpul casei, iar cealaltă jumătate e dată animalului.. După aceea, se pleacă, tot în alai de căruţe, spre locul unde va fi organizat concursul de măiestrie.
Dacă în această comunitate sunt vreo 200 de cai, cel mult 40 sunt înscrişi la întrecere, în fiecare an. Muncile câmpului sunt repetate acum pe „scena” din inima cartierului bulgăresc, pe strada unde se află sediul organizaţiei lor. Dar cine câştigă, până la urmă? „Noi, toţi”, ne zic bulgarii din Târgovişte.
