Obiceiurile crestine si precrestine de Paste sunt pastrate cu sfintenie in mai multe colturi ale tarii, cu precadere in Transilvania si Bucovina. Oamenii spun ca nu pot renunta la aceste traditii prilejuite de sarbatoarea Invierii, care fac parte din identitatea lor. "Pragsorul", colindele de Paste, toaca, "fuga din tau" sau focurile aprinse in fata bisericii sunt traditii care s-au mai pastrat in putine locuri. Pe de alta parte, peste 170.000 de turisti romani au preferat sa renunte la petrecerea traditionala a Pastelui acasa, impreuna cu familia. Ei s-au inghesuit nu numai in hotelurile de pe litoral, in Bucovina, in Grecia, Bulgaria si Israel, ci si in pensiunile agroturistice, unde s-au copt zeci de mii de cozonaci si s-au sacrificat multi miei.
In zona Clujului, de aproximativ 150 de ani exista obiceiul colindelor de Paste. Ele se mai numesc pricesne si sunt intonate in timpul liturghiei, in timp ce se impartasesc credinciosii. Obiceiul este pastrat deopotriva in Biserica Ortodoxa si in cea Greco-Catolica. Preotul Mircea Martian spune ca aceste colinde sunt de doua feluri. "Unele sunt de durere si sunt cantate in timpul Postului Mare. Ele amintesc de suferintele Mantuitorului. Tot pentru a aminti de suferintele Domnului Iisus Hristos, preotii ortodocsi si greco-catolici poarta vesminte liturgice de culoare rosie, ca semn al sangelui rascumparator. Dupa Paste, in Saptamana Luminata, oamenii canta colinde de bucurie, ca semn al Luminii aduse de Inviere", spune preotul Mircea Martian. Spre deosebire de colindele de Craciun, colindele de Paste sunt intonate doar in cadru liturgic, doar in biserica. Aceste colinde au aparut ca un soi de contraofensiva la misionarismul cultelor neoprotestante, care au ajuns in Transilvania prin intermediul ardelenilor emigrati in Statele Unite ale Americii, care s-au convertit peste Ocean si apoi s-au intors acasa.
Tot sub influenta protestanta, dar de data aceasta a calvinilor, la ortodocsii si greco-catolicii din Transilvania este pastrat obiceiul oferirii "pastilor", adica a unor bucati de paine si vin pe care credinciosii le iau din biserica in noaptea de Inviere. Nu este vorba de Euharistie, deoarece ele nu au fost consacrate, ci doar binecuvantate de preoti. Practic, este vorba de painea si vinul care erau oferite de pastorii calvini drept Cina Domnului. In secolul al XVII-lea, Biserica Ortodoxa din Transilvania era pusa de catre principii maghiari ai Ardealului sub supravegherea unui superintendent calvin, perioada in care multe dintre obiceiurile protestantilor au fost preluate de catre ortodocsi si, apoi, dupa Unirea cu Biserica Romei, si de catre greco-catolici.
Toaca din Postul Pastelui de la Goruia
Fiecare zi din Saptamana Mare sau a Patimilor, cum i se mai spune, are o insemnatate aparte pentru satenii din Goruia, judetul Caras-Severin. Pentru a fi marcate mai deosebit, seara de seara, peste tot satul rasuna sunetul toacei. In toate colturile patrunde sunetul de neconfundat al scandurii de lemn lovite cu dibacie de maini pricepute. Aceasta are darul de a-i face pe crestini sa traiasca mai intens Saptamana Mare si de a fi mai aproape de Dumnezeu.
Inca din seara de Florii, in timp ce in biserici incep slujbele, tinerii si nu numai se pregatesc de Paste. De prin poduri sunt coborate toacele vechi si uscate sau, in caz de nevoie, se fac alte toace noi. Acestea trebuie facute din scandura de stejar sau frasin fiindca lemnul lor are o rezonanta aparte. Toaca este montata in gradina intre doi pruni si barbatii casei, de la cel ce abia se tine pe picioare pana la cel ce aplecat de ani abia mai poate tine ciocanelele in mana, bat toaca. Primul sunet se aude imediat dupa ora 18.00, cand bat zvoanele la biserica, adica se trag clopotele. La nici 3-4 minute, din alt capat al satului se aude o alta toaca. Lor le raspunde un alt vecin de pe cine stie ce strada si tot asa, in nici jumatate de ora, satul rasuna de bataia toacelor. La biserica este intrecerea cea mai mare fiindca acolo sunt montate cate trei-patru toace si in toate se bate frenetic dupa acelasi ritm cunoscut de sute de ani "Vine popa, vine popa, vine-vine-vine pop" si tot asa, ritmul se accentueaza si devine tot mai rapid, in functie de priceperea celui ce manuieste ciocanele din lemn. Mos Iova are peste 95 de ani si bate si el toaca: "Zgomotul acesta se aude pana la portile Raiului, unde sunt plecati bunii si strabunii nostri. Ei il roaga pe Sfantul Patru sa deschida numai de o palma portile, ca sa auda daca pentru ei bate cineva toaca".
La Almas se aprinde focul in fata bisericii
Preotul ortodox Ioan Dascau din Almas, judetul Arad, pastreaza traditiile de Paste mostenite din batrani. Traditia comunei situate pe Valea Crisurilor spune ca, in momentul in care "pastele", adica painea si vinul, intra in biserica, in Joia Mare, in fata bisericii trebuie sa fie aprins un foc. Focul are semnificatii multiple pentru satenii din Almas. In primul rand, dupa cum spune parintele Dascau, "el simbolizeaza purificarea si taria credintei pe care nu o poate stinge vantul patimilor. Tot focul continua litera Evangheliei, care spune ca in timpul in care Hristos era la judecata, poporul se incalzea la foc, asteptand sentinta". Intretinerea focului este o operatiune care cade in sarcina tinerilor comunei. Focul aprins in Joia Mare arde neintrerupt pana in a treia zi de Paste. Femei si fete, imbracate in costume pastrate din generatie in generatie, se aduna in jurul rugului pentru a impodobi ouale.
"Fuga din tau", la Faragau
Faragau, un sat pierdut printre coline si lacuri, undeva intre Targu-Mures, Reghin si Cluj-Napoca, este locul unde traditia populara este puternica si, astfel, de sute de ani, unele izvoare spun ca inca de pe vremea romanilor aici puteai asista an de an, in cea de-a doua zi de Paste, la sarbatoarea plugarului sau "fuga din tau", cum ii spun acum localnicii. In fapt, in cea de-a doua zi de Pasti, primul barbat iesit la plug in aceasta primavara va fi dus in varful dealului. Aici mai multi barbati il vor alerga pana la taul din josul satului si, daca plugarul ajunge primul in apa, scapa de orice obligatie fata de cei ce il alearga, iar in caz contrar va fi lovit cu batele de sateni sau le va cumpara mila prin "cinstiri" in bufetul din sat. Plugarul cel harnic poate acum sa-si angajeze un alt satean care sa fuga in locul sau, insa plata in acest caz va fi mult mai mare, atat catre restul satenilor, cat si fata de cel care risca sa ia cateva joarde pe spinare. Obiceiul sarbatoririi plugarului care iese primul la arat primavara este mentionat pentru prima oara de mitropolitul ortodox Sava Brancovici in anul 1675. In Campia Transilvaniei, intreg ritualul se petrecea in a doua zi de Pasti, iar un document maghiar din 1870 sustine ca obiceiul vine chiar din timpul romanilor.
"Pragsorul" din Bistra
Bistra este singura comuna din zona Muntilor Apuseni in care se mai pastreaza, de peste 250 de ani, obiceiul numit "Pragsor". A doua zi de Pasti (luni), dupa slujba de la biserica, craii imbraca portul popular si, insotiti de un taraf, merg prin sat, din casa in casa strigand: "Hop, hop, hop, vivat!" (Hai, hai, hai sa traiti!). Craii invita fetele sa participe la balul organizat de ei, bal care incepe in seara aceleiasi zile. Fetele care sunt vizitate si invitate la bal ofera bani si oua rosii. Cea mai darnica va fi desemnata "Prima Craiasa" a Pragsorului. Desemnarea se face de catre crai, la intoarcerea acestora din sat, la locul de desfasurare a petrecerii. Numele Primei Craiese este tainuit pana la inceperea petrecerii, cand este aleasa din multime si condusa la Primul Crai. Cei doi (Primul Crai si Prima Craiasa) au onoarea sa inceapa jocul in ritmul muzicii si sub privirile satenilor, astfel dezlegandu-se dansul, hora, cantecul si voia buna dupa Marele Post. Obiceiul are si o parte religioasa, care incepe in Vinerea Mare (Saptamana Patimilor), dupa-amiaza, cand Craii instaleaza in curtea bisericii toaca si tevile special pregatite pentru "puscaturi". Acestea vor ramane aici pana in dimineata celei de-a doua zi de Pasti. Toaca este pazita in aceasta perioada de catre crai, ca sa nu fie furata. In caz ca va fi furata, va trebui rascumparata.
Tot in Bistra, in Vinerea Mare, seara, de la ora 19.00, are loc slujba Inmormantarii sau Prohodul Domnului, iar spre dimineata, Sfanta Liturghie si sfintirea Pastilor. In acest timp, pana dupa inconjurarea bisericii cu Sfantul Epitaj, Mormantul Domnului este pazit de crai, imbracati in tinuta militara si inarmati cu sulite. De la Vinerea Mare pana in dimineata celei de-a doua zi de Pasti, este batuta toaca si se pusca din tevile pregatite special. In ziua de Pasti, spre seara (dupa vecernie), in curtea bisericii este ales Primul Crai, care, dupa traditie, trebuie sa se casatoreasca in acel an. El este ales la propunerea celorlalti crai, in fata satenilor si a preotilor.
Bihor
"De-a cucuta"
In judetul Bihor, partea neconsumata din lumanarile aprinse in noaptea de Inviere este dusa acasa si folosita la aprinderea ramurilor de salcie sfintite la Florii sau a crengilor de tei care se arboreaza la Rusalii pentru protejarea casei de calamitati, foc sau trasnete. In Duminica Invierii, copiii "merg a cucuta" si se intrec in ciocanit oua. Se spune ca micutii vestesc Invierea Mantuitorului asa cum cucul vesteste primavara. Copilul care sparge oul celuilalt devine posesorul oului respectiv. In a doua zi de Pasti, pe vaile superioara si inferioara a Crisului Negru exista un ritual numit Jocul Lioarelor. "Fetele cu varste adolescentine se prind surate. Ele isi fac un juramant ca se vor ajuta in timpul vietii una pe alta. E un soi de legare a unor prietenii pe viata", a explicat Craciun Parasca, specialist in folclor.
Bucovina
Cojile de ou, aruncate in ape curgatoare
In zona de nord a Moldovei, indeosebi in partile Bucovinei si localitatile invecinate acestei zone, importanta Pastelui este atat de mare incat pana si cei mai nevoiasi obisnuiesc sa se imbrace sau sa se incalte cu ceva nou. Daca la oras aceasta traditie a fost oarecum alterata, in mediul rural inca se mai pastreaza obiceiul ca acel lucru nou de Paste sa fie confectionat in casa, de mainile dibace ale unei gospodine, sau sa fie cumparat de la o alta gospodina din sat.
Obiceiuri cu origini precrestine sau pagane au loc fie in a doua zi de Paste, fie in prima duminica dupa Paste cunoscuta in popor ca fiind "Duminica Tomii", sau chiar in Sambata Pastelui. In una dintre aceste zile, cojile de oua folosite la coptura si cele de la ouale inrosite de Paste se arunca in apele curgatoare "ca sa aiba Paste si Blajinile". Blajinile sunt fiinte mitologice care in unele localitati bucovinene cum ar fi Frasin se numesc "zanele apei". Blajinile sunt pe jumatate pesti si pe jumatate femei cu par lung pe spate. In unele sate mai exista si credinta ca aruncatul cojilor de ou la Pastele Blajinilor se face si pentru sufletul celor care au murit inecati. In alte localitati, cine vrea sa serbeze Pastele Blajinilor merge la camp si mananca pasca si oua pe iarba verde.
