Scena, care la rândul ei pare a ieşi dintr-un scenariu de bandă desenată, are loc în tribunalul din Bruxelles, unde monsieur Bienvenu Mondondo şi-a depus plângerea în urmă cu câţiva ani şi unde un judecător va trebui să decidă astăzi 31 mai,dacă cererea este suficient de argumentată pentru a fi acceptată. Întreaga afacere este luată foarte în serios în Belgia, unde Tintin, reporterul cu meşă blondă, urmat pretutindeni de fidelul său căţel Milou este una dintre cele mai respectate figuri naţionale, mai mult chiar şi decât creatorul său, Georges Rémi, desenatorul autodidact care semna cu numele de Hergé (un joc de cuvinte pe iniţialele sale) şi care la bătrâneţe avea să admită că primele albume cu aventurile lui Tintin erau, într-adevăr, împănate cu clişee rasiste, provenite dintr-o mentalitate colonială. Multe scene dubioase şi episoade cu conotaţii rasiste au fost eliminate din ediţiile ulterioare ale albumelor, însă ele au rămas în paginile primelor ediţii din anii ’30, precum şi în ediţiile critice pentru colecţionari.
Albumul conţine „stereotipuri burghez-paternaliste care îi pot răni pe unii cititori”
Celor care îl acuză chiar pe Bienvenu Mondondo că nu urmăreşte altceva decât publicitate ieftină avocatul acestuia, Papis Tshimpangila (şi el de origine congoleză), le argumentează că, în Marea Britanie, albumul „Tintin în Congo” se vinde de ani de zile înconjurat cu o banderolă de hârtie care avertizează ca volumul conţine remarci care pot fi considerate insultătoare sau violente; pe scurt: în Anglia volumul se vinde cu precauţiile care se iau în cazul pornografiei. Ediţia britanică, pe care Bienvenu Mondondo o aduce cu sine la tribunal pentru a o folosi în cadrul argumentaţiei sale, mai conţine şi o notă introductorie care avertizează că albumul conţine „stereotipuri burghez-paternaliste care îi pot răni pe unii cititori”. Reclamantul şi echipa sa legală cer, în cazul în care nu vor obţine interzicerea albumului, ca cel puţin o notă de avertisment, similară cu cea din ediţia britanică, să fie introdusă de acum înainte în toate ediţiile francofone şi ca aceste albume să fie vândute ca „literatură pentru adulţi”, altfel zis, interzisă sub 16 ani.
„Cărţile nu sunt pachete de ţigări”
La asta, Alain Berenboom, avocatul pentru societatea Moulinsart, care posedă drepturile asupra tuturor albumelor Tintin, răspunde că un verdict ce ar clasa Tintin drept „propagandă rasistă” ar duce la interzicerea unor largi sectoare ale literaturii mondiale, „începând cu Biblia, care poate fi văzută ca o culegere de texte de o violenţă extremă”. A înveli un album Tintin sau a-i adăuga un avertisment ar fi deja o formă de cenzură. „Nu există nici un avertisment adresat cititorului în prefaţa romanelor Marchizului de Sade, pe care adolescenţii le pot cumpăra în orice librărie. Cărţile nu sunt pachete de ţigări”, afirmă avocatul Berenboom.
Relaţii politice ambigue
Dincolo de latura sa anecdotică, cazul Tintin pune în lumină ambiguitatea relaţiilor Belgiei cu fosta sa colonie Congo. Belgia şi-a recunoscut doar tardiv şi cu mare greutate rolul în jefuirea, vreme de un secol, a fostei sale colonii. Administrarea belgiană a acestei ţări a Africii Centrale – mai întâi sub formă de posesiune personală a regelui Leopold al II-lea, apoi sub forma unei colonii belgiene – s-a făcut cu o violenţă care a şocat până şi celelalte puteri coloniale. Tot aşa, abia în 2002 Belgia şi-a cerut iertare faţă de poporul congolez pentru rolul său în asasinarea, în 1961, a primului şef de guvern ales din Congo, Patrice Lumumba. Monumente care proslăvesc misiunea „civilizatoare” a Belgiei în Africa împodobesc şi astăzi Bruxellesul, unele fiind plasate chiar lângă instituţiile Uniunii Europene. Totuşi, o mulţime de „tintinofili” vor urmări astăzi cu sufletul la gură să vadă dacă judecătoarea Carine Van Damme, care de-a lungul primelor înfăţişări a dovedit că are un fin simţ al umorului, va decide dacă acest personaj, Tintin, trebuie asimilat mercenarilor colonialismului sau lăsat în panteonul literaturii alături de alte personaje similare, precum Kim şi Tom Sawyer.
