La cei 72 de ani pe care-i are, Gabi Luncă şi-a păstrat farmecul de altădată. Ne-a întâmpinat la ea acasă cu un zâmbet natural, sincer, şi cu o energie pozitivă care ne-a încărcat de bună dispoziţie pe toată perioada discuţiei. Artistei nu-i vine însă foarte uşor să vorbească despre viaţa ei. Întrebată de ce s-a lăsat brusc de cântat muzică lăutărească, la începutul anilor ’90, Gabi Luncă spune: „M-am dăruit lui Dumnezeu. Ăsta e motivul. El a făcut o minune cu mine, iar eu mi-am respectat promisiunea pe care i-am făcut-o”.
Cântăreaţa povesteşte că viaţa ei s-a schimbat radical într-o perioadă în care tocmai ajunsese pe culmile succesului: „Eram căsătorită de 7 ani cu Ion Onoriu, dar nu reuşeam să rămân însărcinată. Pe plan profesional, mi-a mers foarte bine şi reuşisem să-mi construiesc o casă foarte frumoasă, în Dămăroaia. Dar degeaba, dacă n-ai copii în casă, care să-ţi râdă, să-ţi plângă… să te facă să te simţi mamă…”, spune artista. Gabi Luncă povesteşte că, într-o zi de vară, ar fi avut „o revelaţie divină”. „Am intrat în camera cea mai mare, am tras obloanele, am stat în genunchi şi am început să zic: «Doamne, dacă exişti cu adevărat, Te rog să faci o minune cu mine, iar această minune să fie un copil. Semnul că mi-l dai Tu, fă să fie băiat. Prin asta voi înţege că Tu mi l-ai dat. Iar eu o să mă pocăiesc”. Artista spune că gestul i-a venit de la sine, fără să-o îndemne cineva să facă acest lucru. Această întâmplare s-a petrecut în 1970. Un an mai târziu, în noiembrie, Gabi Luncă a născut un băiat, Emanuel.
„Noi nu ştim ce să cerem de la Dumnezeu”
În perioada următoare, artista a mai născut încă trei fete: Estera, Sara şi Rebeca: „După Emanuel… vedeţi dumneavoastră, noi cerem de la Dumnezeu, dar nu ştim ce cerem. Eu am cerut de la Dumnezeu numai un băiat. După aceea, Dumnezeu mi-a dat încă trei fete”. Râde şi îşi aduce aminte că, atunci când era însărcinată cu Sara, Irina Loghin i-a zis: „Gabi, tu ai înnebunit? Ai dat drumul la sac? Te-ai pus să faci unul după altul? Nu-ţi ajung doi copii?”. După naşterea Rebecăi, artista s-a rugat lui Dumnezeu „să oprească venirea altor copii”.
Povestea de dragoste cu Ion Onoriu
Gabi Luncă s-a cunoscut cu soţul ei, Ion Onoriu, la o nuntă, iar când s-au căsătorit, ea avea 26 de ani, iar el, 27 de ani. „Într-o iarnă, aveam o nuntă la Cocorăştii Colţ, în Prahova. Aveam nevoie de lăutari. Şi a venit el. Era foarte bun lăutar, dar nu auzise lumea de el. Cu o zi înainte, avusesem o nuntă în Bucureşti, cu muzicanţi foarte buni, Titi Coadă, Ion Nămol… La nunta aia s-au aprins nişte lumânări, iar fumul lor m-a răguşit foarte tare. A doua zi, nu mai puteam deloc să cânt. Ghinionul a făcut să nu meargă nici curentul. Onoriu s-a prins că sunt răguşită şi că nu fac faţă. El s-a întors către băieţii cu care cânta şi le-a zis să cânte cu mine, să mă ajute. Am apreciat că m-a salvat”, povesteşte Gabi Luncă.
A cântat ultima dată în 1992
Artista spune că, după ce s-a pocăit, nu a mai avut voie să cânte muzică lăutărească, ci doar în cadrul bisericii, celor de aceeaşi religie cu ea. Ea afirmă că a cântat ultima oară muzică lăutărească în 1992. Gabi Luncă nu s-a lăsat însă de muzică imediat după ce l-a născut pe Emanuel, deoarece „eu nu ştiu altă meserie, din ce era să trăiesc? Mi-a îngăduit Dumnezeu să cânt până în 1992″.
Soţii Ceauşescu au aplaudat-o în picioare
Soţii Onoriu erau foarte apreciaţi de Elena şi Nicolae Ceauşescu, motiv pentru care cei doi artişti erau invitaţi la diverse petreceri private. A rămas celebră recepţia din 1982, dată de Gheorghe Stoica, important lider comunist al vremii, cu prilejul zilei sale de naştere. „Era la Constanţa, în pădurea Comorova, la o casă de vacanţă, unde era prezent tot guvernul, în frunte cu soţii Ceauşescu. Făcusem nişte turnee de succes cu ansamblul „Brâuleţul”, iar dirijorul acestui ansamblu, domnul Parnică, mi-a zis: «Doamna Gabi, sunteţi cerută mâine seară, la recepţie. Aveţi grijă ce cântaţi! Să nu cumva să cântaţi ceva ce nu…» «Păi, ce să cânt dom’le Parnică, de-ale mele, cu foaie verde. Eu nu cânt politică»”, povesteşte Gabi Luncă. „Eu am intrat pe la jumătatea programului. La asemenea recepţii, cântai câte o melodie. Dacă vedeai că publicului i-a plăcut, mai cântai o melodie. Dacă nu, plecai. Eu am cântat atunci patru cântece. La sfârşit, Ceauşeasca s-a ridicat în picioare şi a început să aplaude. Atunci, am văzut că plângea. Îi curgeau lacrimile şiroaie pe ambii obraji. Atunci, am zis şi eu în mintea mea: «Aha, aplaudă şi tu, că şi alţii aplaudă pentru tine»”, adaugă artista.
Succesul melodiei „Dă, mamă, cu biciu-n mine”
La această petrecere, Gabi Luncă a aflat care erau melodiile preferate ale Elenei Ceauşescu: „La melodia «Dă, mamă, cu biciu-n mine», Elena Ceauşescu a început să plângă. Cu cântecul ăsta am început. La sfârşit, am cântat «Un părinte poate creşte». Ăsta era cântecul ei preferat. Eu n-am ştiut. Dacă ştiam, cu ăsta începeam. La «Un părinte poate creşte» a fost ea foarte entuziasmată. La primul cântec plângea, iar la ultimul, îi radia faţa de bucurie. La un moment dat, la anumite versuri, «Un părinte poate creşte/ 7-8 copii sau zece/ dar zece cu minte/ nu pot ţine un părinte», am văzut-o că a început iar să plângă”.
Invitaţi de onoare şi la petrecerile rudelor Ceauşeştilor
În perioada lor de glorie, soţii Onoriu asigurau muzica petrecerilor selecte, ale demnitarilor vremii. Gabi Luncă era angajata Ansamblului „Căluşarii”, din Scorniceşti, condus de către Elena Bărbulescu, sora lui Nicolae Ceauşescu. Artista povesteşte că Elena Bărbulescu i-a numărat personal 12.000 de lei, onorariul pentru trei concerte la Sala Palatului. „La sora Elenei Ceauşescu, am cântat la nunta fiului ei. La un moment dat, în timpul nunţii, m-a auzit când am zis că vreau să mănânc o supă de pui cu tăiţei. Fusese o nuntă pe un frig foarte mare. Ei, femeia aia mi-a făcut cu mâna ei, a doua zi, supă de pui cu tăiţei, dintr-o găină de la ea din curte”, rememorează Gabi Luncă. „Am mai cântat la Gheorghe Petrescu, fratele Elenei Ceauşescu. Avea o vilă foarte frumoasă, pe Kiseleff. Fratele ei era om cumsecade, nu ca Elena. Ea avea o privire că, dacă se uita la tine, în ochii tăi, îngheţai pe loc”, îşi aminteşte artista.
La petrecerile comuniştilor, atmosfera era ca la şedinţele CC al PCR
Gabi Luncă spune că atmosfera de la petrecerile nomenclaturii comuniste era sobră, „parcă erau chemaţi la şedinţă de partid”: „Toţi parcă erau ţintuiţi. Vedeai pe faţa lor numai frică. Eu eram pe scenă, dar ochii mei erau formaţi, na, îi vedeam. La acea petrecere de la Comorova, după ce am terminat eu, a intrat după mine Gică Petrescu, un monstru sacru. Să ştiţi că în faţa programului meu, el a avut de pierdut. După ce a început să cânte, săracul, curgeau apele pe el… n-a putut să cânte decât jumătate de cântec, pentru că s-a ridicat Ceauşescu în picioare şi a făcut semn aşa din mâini, să se ridice toată lumea. În cinci minute, au plecat toţi, s-a golit sala de parcă acolo nu se întâmplase nimic”. Gabi Luncă spune că Nicu Ceauşescu nu venea la aceste petreceri. „El era la Sibiu. Lui îi plăcea Romica Puceanu, pe ea o chema la Sibiu ca să-i cânte”, precizează Gabi Luncă.
„Muzica lăutărească se va pierde”
Artista nu vede cu ochi buni ceea ce se întâmplă azi în muzica lăutărească. „Dacă mă uit, nu văd nimic care să-mi placă. Azi se cântă numai prostii. Un cântec trebuie să fie o poveste, o întâmplare adevărată. Mi-e frică de muzica lăutărească de azi. În ritmul ăsta, se va pierde”, conchide Gabi Luncă.
Biografie
„Povestea noastră”
Gabi Luncă s-a născut acum 72 de ani, în comuna Vărbilău, jud. Prahova, într-o familie de lăutari. A început să cânte la 13 ani, cu tatăl ei, Dumitru Luncă, un violonist foarte talentat. La 18 ani, a scos primul album, la Electrecord. Din 1992, nu mai cântă muzică lăutărească. Melodiile ei preferate sunt: „Am avut o măicuşoară” , „Dă, mamă, cu biciu-n mine” şi „Trenule când oi pleca”. În curând, Gabi Luncă va scoate o carte, despre viaţa ei şi a soţului său, care se va numi „Povestea noastră”.
