Un moft al lui Ceausescu s-a transformat intr-un cosmar al constructorilor. santierul naval din Harsova a inghitit zeci de miliarde de lei pe vremea comunistilor, fara a fi insa vreodata functional. La 17 ani de la Revolutie, la Carsinav SA nu s-a construit nici o nava.
Trebuia sa fie unul dintre cele mai moderne santiere navale din Romania. Insusi Nicolae Ceausescu a ales locul unde s-a excavat prima cupa de piatra si nimeni nu a avut curajul sa-l contrazica. Erau destule santiere pe cursul Dunarii, iar Harsova nu avea nici o perspectiva in domeniul constructiilor de nave. Aceste considerente nu au contat. S-au irosit sume de-a dreptul astronomice pentru amenajarea terenului pe malul stang al Dunarii. Sute de mii de tone de beton au inlocuit pamantul mlastinos. Constructia docurilor a inceput in 1986. Carsinav a fost conceput pentru o capacitate de lucru de 20 de nave simultan si trebuia sa aiba aproape o mie de salariati. Dupa vreo doi ani, Conducatorului Suprem i s-a raportat ca unitatea este gata. A venit sa-si vada "copilul". Numai ca santierul era finalizat in proportie de 80% si mai trebuiau montate ultimele elemente submerse la cala de lansare. In disperare de cauza, muncitorii au spart malul si au inundat bazinul santierului pentru ca Ceausescu sa nu observe lucrarea neterminata. Asa l-a prins iarna anului 1989. Dupa Revolutie, Ministerul Industriilor a alocat sporadic fonduri pentru finalizarea lucrarilor, insa nu s-a reusit nici macar instalarea sinelor submerse, daramite constructia vreunui corp de nava. Desi nefunctional, santierul a acumulat o gramada de datorii.
Un "mort" de 1,5 milioane de dolari
La sfarsitul anului 2000, FPS a reusit dupa doua licitatii esuate sa gaseasca un cumparator pentru Carsinav. Nimeni nu vroia sa se lege la cap cu un "mort" pentru care trebuia sa plateasca, pe langa pretul actiunilor, si 1,5 milioane dolari reprezentand datorii catre bugetul de stat. santierul ii inchiriase unui investitor italian o parte din hale, acesta din urma a dat faliment fara sa plateasca un leu pentru chirie si astfel au rezultat o serie de facturi restante, cu toate ca societatea figura in acte ca obiectiv investitional si nu producea nimic.
Sapte ani de incercari, nici un rezultat
"Nu am avut niciodata intentia sa-l tai la fier vechi. Daca vroiam sa fac asta, o faceam in primul an cand l-am cumparat. Am vrut sa-l termin. Pentru definitivarea caii de rulare sunt doua solutii. Montarea grinzilor submerse cu ajutorul unei macarale plutitoare sau golirea acvatoriului. In plus, santierul are erori de constructie. Intre platforma de reparatii si calea de lansare exista o diferenta de nivel de 50 de centimetri, lucru care face imposibil transportul navelor. Intrarea in santier este pozitionata in cel mai prost punct posibil, exact in calea curentilor Dunarii, ceea ce face ca toate aluviunile sa se adune la poarta de acces si in acvatoriu. Solutii exista, dar totul depinde de gasirea unor contracte care sa asigure fluxul de productie. santierul ar putea fi terminat intr-un an, iar costurile sunt estimate la doua milioane de euro", a precizat Nelu Mirea, actionarul majoritar al Carsinav. Din 2000, anul privatizarii, pana anul trecut s-a incercat relansarea unitatii. "La un moment dat am avut 400 de angajati. Executam lucrari la nave in alte santiere maritime si fluviale in cautarea unor comenzi care sa faca rentabila finalizarea unitatii. In 2006 am decis sistarea activitatii. santierul a intrat in conservare. Dupa sapte ani nu cred ca santierul va mai produce vreodata o nava", a adaugat Mirea.
» Tractoare cu motor de tanc
Asa cum am mentionat, caderea regimului comunist a prins santierul finalizat la 80%. In afara de calea de lansare, nefunctionala din cauza sinelor lipsa, mai trebuiau montate cele patru macarale de mare capacitate. Acestea erau in diferite stadii de armare, respectiv cea mai avansata mai avea nevoie de cabluri si alte componente, iar celelalte trei erau doar la stadiul de montaj al elementelor principale, respectiv sala masini, brate, dar fara motoarele electrice si comenzi. Singurele agregate functionale din intreg santierul erau doua tractoare de mare capacitate, ce trebuiau sa impinga un fel de carucioare pe care erau urcate navele. Roti de 2,5 metri inaltime, dimensiuni cat o sufragerie, si motoare de tanc fabricate in serie limitata. Inainte de 1989 valorau peste un miliard de lei bucata.
