Un fost director de multinaţională, un „corporatist” şi un om de la ţară au renunţat la slujbă pentru a se dedica o perioadă de timp – unii chiar şi un an – unei vieţi liniştite. Astfel, s-au canalizat asupra unor pasiuni neglijate atunci când erau angajaţi.
De sistemul corporatist a fugit Ionuţ Gavrilescu (33 de ani), după ce a lucrat nouă ani în vânzări. Ionuţ şi-a luat bilet până în Buenos Aires şi timp de nouă luni a explorat America de Sud, un continent care i-a deschis noi perspective de viaţă şi chiar de business. Pe Ionuţ Gavrilescu l-a apucat dorul de ducă după ce ajunsese să trăiască într-o mare rutină.
Era în noaptea de 4 spre 5 ianuarie când s-a apucat să îşi facă bagajele. Yahoo Messenger era deschis, prietenii îl abordau pe chat. „Le răspundeam că plec în turul lumii. În ultimele luni dădusem de multe ori replica asta, iar reacţiile erau din cele mai diverse – nu te cred, ce tare, de unde ai bani, eşti nebun. O blondă a răspuns cum se cuvine provocării: „Pleci să faci turul lumii? Ce frumooos!!! Eu sunt acum în Sibiu. Nu treci şi pe aici?”, îşi aminteşte Ionuţ şi râde cu lacrimi.
Nu mai vreau să trag pentru visul altuia
În America de Sud a trăit când banal, când spectaculos, când în situaţii-limită. I-a învăţat pe brazilieni să mănânce ceapă cu sare, mămăligă, roşii şi brânză. Ei l-au învăţat să danseze, să nu mai trăiască cu grija zilei de mâine, ba, mai mult, i-au deschis ochii pentru un business în turism.
După nouă luni de vacanţă şi 12.000 de euro cheltuiţi, Ionuţ s-a întors în ţară, dar nici nu îi trece prin minte să se reangajeze la corporaţie. „După ce guşti libertatea, nu îţi mai vine să te reîntorci într-o firmă, unde să tragi la visul altuia”, spune el. Astfel, se va ocupa strict de blogul său http://www.macrameu.ro/ şi va încerca să vândă excursii în America de Sud. „Vreau să duc turişti în America de Sud, care să aibă experienţe faine, aşa cum am avut şi eu. Ţi se schimbă total perspectiva. E un alt univers, cu oameni care gândesc diferit de noi. Brazilienii sunt foarte spectaculoşi, foarte explozivi, mereu puşi pe distracţie, chiar şi atunci când n-au cu ce să îşi plătească chiria”, povesteşte Ionuţ. Primul om pe care l-a convins să zboare alături de el către America de Sud este chiar mama sa. „E cea mai bună vânzare pe care am făcut-o până acum. Iniţial, nu i-a fost uşor să accepte. Am un frate care locuieşte în SUA, urma să plec şi eu. După ce i-am povestit experienţele trăite acolo, abia aşteaptă să meargă şi ea”, spune Ionuţ, care în două săptămâni va pleca cu un grup de opt persoane în Brazilia, Peru, Chile, Ecuador, Columbia. „Lumea asta nu e aşa de mare. Să te duci cu avionul până în America de Sud e ca şi cum ai lua trenul până la Oradea”, zice Ionuţ.
„Vreau să îi dau lecţii de turism lu’ Udrica”
Şi exemplele despre oameni care părăsesc „sistemul” pentru a se dedica unei vieţi noi pot continua cu Anton Duma, ciclistul care a făcut turul Europei, cu numai câteva miide euro în buzunar, ajungând vedetă pe Discovery. E din satul Faraoani, judeţul Bacău, şi, în ciuda faptului că a plecat la drum cu numai 200 de euro, a reuşit să străbată o bună bucată din Europa pe bicicletă. A vizitat 23 de ţări şi a pedalat peste 18.400 de kilometri, aşa cum se poate citi pe blogul său http://www.antonduma.ro/ iar costul total al călătoriei a fost de 4.000 de euro.
A început cu Bulgaria, a mers apoi în Turcia, Grecia, Macedonia, Albania, Muntenegru, Serbia, Croaţia, Slovenia şi a făcut popas în Italia, la sora sa. „Acolo am mai câştigat nişte bani din construcţii, m-am reorganizat, apoi mi-am continuat drumul către Franţa, Spania, Portugalia, Anglia, Scoţia, Belgia, Olanda, Germania, Austria. Am revenit în Italia şi de-aici m-a apucat dorul de România. De ţăranul care coseşte la câmp şi povesteşte bucuriile vieţii, de băbuţa care îţi lasă o sticlă de lapte lângă cort”, spune Anton.
Pentru acest tur al Europei, bărbatul din Faraoani a devenit cunoscut la Discovery şi de atunci îşi doreşte să promoveze România pe oriunde va avea ocazia. Are mereu un steag agăţat de bicicletă şi de câte ori poate vorbeşte de bine străinilor despre ţara natală. „Vreau să îi dau lecţii lu’ Udrica despre cum se face turism”, zice el cu năduf.
Încearcă să mă convingă că nu îţi trebuie bani ca să vezi lumea, ci doar spirit aventurier şi o bicicletă. „Ideea de a pleca în necunoscut este cea care sperie, nu lipsa de finanţe. Oamenilor le este frică astăzi să mai iasă din casă pentru că văd prostii la televizor”, zice Anton. Până la vârsta asta a încercat de toate, dar în 2009 a simţit că nu îşi mai găseşte locul şi a pornit la drum. „Am fost căsătorit, am avut casa mea, am lucrat într-o fabrică, dar nu asta era ce îmi doream de la viaţă”, spune el. De mic a fost îndrăgostit de foşnetul pădurii şi de liniştea ei, iar mai târziu a prins drag de ciclism. „Când apăream în colanţi şi cu mănuşi cu degetele tăiate prin sat, se uita lumea ciudat la mine”, zice Anton, care la întoarcerea în ţară a organizat o expoziţie de fotografie în satul său, în ideea de a le arăta oamenilor că există şi altceva pe lumea asta decât munca la câmp. Dacă lucrurile merg într-o direcţie bună, va deschide cândva un muzeu şi un birou de turism.
Zborurile de serviciu au devenit unele spre destinaţii turistice
Viaţa se reaşază la orice vârstă spun ei, iar ca să o iei pe un drum nou ai nevoie în primul rând de curaj. E o dimineaţă însorită de septembrie. Câteva minute peste ora 10.00 şi deja te sufoci în traficul din Bucureşti. Marian Alecu, primul angajat McDonald’s din România şi fost CEO, mă întâmpină în pragul casei sale, alături de Aras, un câine mare şi blănos, cu chef de joacă. După 16 ani în fruntea McDonalds, plimbările lungi cu Aras sunt ca o „spălare pe creier” pentru fostul manager, care a avut în subordine mii de angajaţi, din nouă ţări europene, şi care astăzi se laudă cu „o viaţă sabatică”. „Aşa m-am scuturat de sistemul corporatist, îmbibat de reguli şi proceduri interne”, spune el.
