Dacă tabloidele engleze au scris la începutul acestui an despre presupusa invazie a românilor în Marea Britanie, de ce nu am vorbi acum şi despre supuşii Reginei care s-au stabilit în România. E drept că mulţi dintre ei au venit aici cu afaceri, dar sunt şi britanici care au ales să lucreze la noi în ţară, chiar şi pe salarii româneşti.
Data de 1 ianuarie 2014 a fost prezentată de presa tabloidă din Marea Britanie drept o adevărată zi apocaliptică. În ultimele săptămâni ale anului trecut, presa bulevardieră din Regatul Unit profeţea o adevărată invazie, la care ar fi trebuit să participe milioane de români şi de bulgari. Aceştia urmau să invadeze Marea Britanie, care, potrivit Tratatului Uniunii Europene, a fost nevoită să ridice toate restricţiile care limitau accesul pe piaţa muncii pentru cetăţenii est-europeni. Însă apocalipsa anunţată cu surle şi trâmbiţe nu a mai avut loc. Numărul românilor şi bulgarilor care au trecut Canalul Mânecii pentru a-şi căuta de lucru a rămas nesemnificativ.
Însă, în toată această isterie, jurnaliştii britanici au trecut cu vederea un amănunt semnificativ: numărul britanicilor stabiliţi în România este în creştere. Desigur, nu este vorba de o invazie, însă comunitatea britanică devine tot mai mare şi mai bine consolidată. În general, este vorba de oameni care reprezintă nişte modele pentru români şi care se simt în România ca acasă. Un amănunt interesant este că majoritatea britanicilor alege ori Bucureştiul, care le oferă oportunităţile unei capitale care încearcă să recupereze cât mai rapid decalajele de dezvoltare faţă de alte oraşe similare din Europa Centrală şi de Vest, ori Transilvania. Dincolo de exoticul mit al lui Dracula, Transilvania a beneficiat de promovarea asigurată de moştenitorul Coroanei Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, ASR Principele Charles al Ţării Galilor.
Iar Clujul are una dintre cele mai închegate comunităţi britanice. În oraş există un dinamic club de afaceri, British Business Group Transylvania, dar şi o şcoală internaţională care oferă programa Cambridge. Este vorba de Transylvania College, unde limba de predare este engleza, iar mulţi dintre profesori provin chiar din Marea Britanie. Apoi, unele dintre cele mai importante universităţi clujene oferă linii de studiu în limba engleză. Este vorba de Universitatea Babeş-Bolyai, de Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Iuliu Haţieganu” şi de Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. Există mulţi tineri britanici care studiază la aceste universităţi pentru că taxele sunt mult mai mici decât la instituţiile similare din Regatul Unit.
Însă sunt şi tineri britanici care au acceptat să muncească în Cluj, în industrii precum IT sau ingineria de înaltă performanţă, pe salarii româneşti. Şi asta pentru că, la Cluj, costurile vieţii sunt mult mai mici decât în Londra, iar în Cluj-Napoca un tânăr îşi permite o viaţă mai bună cu 1.000 de euro pe lună decât şi-ar permite în Londra cu dublul acestei sume. Însă unii dintre britanicii clujeni sunt stabiliţi în oraş de multă vreme şi au privit cu amuzament isteria mediatică de la Londra.
Sally Wood şi performanţele din sportul paralimpic
Un exemplu de dedicare este Sally Wood. Originară din Scoţia, ea a decis să se mute la Cluj încă din anul 1994. Sally Wood a creat o organizaţie caritabilă, Lamont Center, dedicată persoanelor cu dizabilităţi, precum şi tinerilor care provin din orfelinate. ”De la bun început, am considerat că sportul reprezintă cea mai bună idee pentru integrarea tinerilor care provin din aceste categorii sociale. Am avut şi alte activităţi, precum cursuri de utilizare a calculatorului, însă ne-am concentrat pe activităţile sportive paralimpice”, spune Sally Wood. După şase ani petrecuţi în Cluj, ea a decis să facă un pas care a legat-o şi mai mult de această comunitate. În anul 1999, mama lui Sally Wood a trecut în veşnicie şi i-a lăsat moştenire o casă, în Edinburgh. Un an mai târziu, Sally Wood a vândut casa, iar banii astfel obţinuţi au fost folosiţi pentru a finanţa activitatea Lamont Center din Cluj. Satisfacţiile obţinute de Sally Wood şi de echipa de tineri sportivi paralimpici din cadrul Lamont Center au fost uriaşe. De exemplu, trei sportivi paralimpici clujeni s-au calificat la Jocurile Paralimpice de la Londra din 2012, iar reprezentanţii centrului clujean speră ca numărul lor să crească semnificativ la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro din 2016. În prezent, Lamont Center oferă activităţi sportive în domenii precum atletismul, baschetul în fotoliu rulant, futsal ori schi alpin. Ca o recunoaştere a întregii sale activităţi, dar şi a talentului organizatoric, Sally Wood a devenit preşedintele Comitetului Paralimpic Român. Jocurile Paralimpice sunt organizate după modelul Jocurilor Olimpice, însă sunt destinate persoanelor cu dizabilităţi. De exemplu, fotbalul pentru persoanele cu dizabilităţi de vedere este jucat cu o minge specială, care produce un clinchet asemănător cu cel de clopoţei, atunci când este lovită, pentru ca jucătorii, cu ajutorul auzului, să poată localiza mingea. ”Este destul de dificil să susţii astfel de activităţi, pentru că este foarte greu să obţii sprijinul unor sponsori. În general, cei care oferă bani pentru sport preferă să susţină sportivi fără dizabilităţi”, spune Sally Wood.
Little People
Un alt britanic stabilit la Cluj este Shajjad Rizvi. În prezent, el este preşedintele pe România al The Duke of Edinburgh’s International Award. Este vorba de o structură care oferă unele dintre cele mai prestigioase premii din domeniul educaţiei şi care încurajează calitatea din domeniul şcolarizării. Structura din România este patronată de Alteţa Sa Regală Principesa Margareta. Însă Shajjad Rizvi, împreună cu soţia sa, Katie Rizvi, sunt implicaţi şi într-un alt mare proiect, derulat în România şi în Republica Moldova. Este vorba de activitatea Asociaţiei Little People. Aceasta urmăreşte să uşureze suferinţele copiilor care au cancer. Asociaţia îşi derulează activitatea în nouă spitale din România. În Bucureşti, asociaţia este prezentă în trei instituţii medicale, în Cluj-Napoca şi Iaşi în câte două spitale, iar în oraşe precum Timişoara, într-unul. În Chişinău, Asociaţia Little People este prezentă în două unităţi medicale. Ultima iniţiativă a asociaţiei, cu sediul central în Cluj, a fost amenajarea unei camere de joacă pentru copiii care suferă de cancer. Activităţile organizate de această organizaţie neguvernamentală sunt menite să aducă un strop de fericire în vieţilor copiilor care se confruntă cu această boală. De la lecţii până la diferite concursuri, cântece, orice astfel de activitate este folosită pentru a-i face pe copiii care suferă de cancer să uite, măcar pentru câteva ore, de faptul că viaţa lor este petrecută, în cea mai mare parte a timpului, într-un salon de spital. ”Am fost implicaţi într-un proiect similar în fosta Iugoslavie, în timpul războiului. După terminarea confruntării, am decis să ne mutăm în România. Am fost în mai multe oraşe româneşti, dar Clujul, categoric, este preferatul meu”, spune Shajjad Rizvi, care s-a mutat în Cluj-Napoca în anul 2000.
Cricket pentru Cluj
Tot în anul 2000 a ajuns la Cluj britanicul Marc Pillich-Wright. El este profesor de IT la Transylvania College, însă, împreună cu soţia sa, Gyongy, a fondat şi o şcoală de limbi străine, Bridge. De asemenea, Marc Pillich-Wright a creat primul club de cricket din Transilvania, Cluj Cricket Club, care a strâns un număr impresionant de fani ai acestui sport eminamente britanic. Clubul clujean este fondator al Federaţiei Române de Cricket, iar în ultimii trei ani a jucat în turneul final al campionatului românesc. De asemenea, Cluj Cricket Club organizează cu regularitate cursuri pentru iniţierea copiilor în tainele acestui sport, care est al doilea ca popularitate, la nivel mondial, după fotbal. ”Noi avem o vârstă, deja, şi trebuie să predăm ştafeta celor tineri”, a motivat Marc Pillich-Wright implicarea sa în cursurile de cricket susţinute în această iarnă de un antrenor britanic şi la care au participat elevi ai Liceului Avram Iancu, dar şi de la Transylvania College. Aventura românească a lui Marc Pillich-Wright a început acum 14 ani, când era antrenor de fotbal la North Oxford College. Viitoarea sa soţie, Gyongy, i-a sugerat să vină cu echipa sa la Cluj. Tinerii jucători englezi au jucat trei meciuri, dintre care unul cu juniorii Universităţii Cluj, care erau pe atunci campioni naţionali U19. Marc Pillich-Wright a activat şi ca antrenor de fotbal, pentru echipe clujene precum FC West Ham sau FC Floreşti, însă activitatea sportivă a trecut pe plan secund, pentru că nu reuşea să câştige destui bani, astfel că s-a implicat tot mai mult în şcoala condusă de soţia sa. Acum, Marc Pillich-Wright este dedicat cricketului, iar în Cluj a învăţat să vorbească română, maghiară şi puţină germană. El este mulţumit de faptul că a ales să trăiască în România. ”Este adevărat că în Anglia aveam un alt salariu, dar şi costurile vieţii erau ridicate. În plus, eu pun mai mult preţ pe calitatea vieţii şi pe felul în care mă simt. Cu cât câştig aici sunt mai fericit decât eram înainte în Anglia. Din banii pe care îi câştig aici pot să-mi plătesc facturile, să-mi pun benzină în maşină şi să mai economisesc ceva ca să pot pleca în Anglia de câteva ori pe an”, spune britanicul care a adus cricketul la Cluj. Marc Pillich-Wright este respectat în comunitate, iar prietenii săi români îl consideră un model de seriozitate în muncă, dar care ştie să fie foarte amuzant şi de prietenos după orele de serviciu.
John Hingley, expertul britanic în educaţie
Un alt britanic stabilit la Cluj este John Hingley, unul dintre cei mai reputaţi experţi în domeniul educaţiei. John Hingley şi-a petrecut o mare parte a vieţii în afara Regatului Unit, pentru a conduce diferite şcoli internaţionale cu predare în limba engleză. Provenit dintr-o familie de militari, el a decis să o rupă cu tradiţia şi să se dedice educaţiei. Acum, el este unul dintre experţii clusterului Cluj IT, care doreşte să creeze un oraş al inovaţiei, Cluj Innovation City. John Hingley doreşte să aducă în Cluj un model extrem de performant de şcoală şi să racordeze sistemul educaţional din România la cele mai avansate modele din Occident. „Sunt profesor de carieră de 34 de ani, dintre care ultimii 13 aici în România. Sunt membru al Consiliului Strategic pentru Cluj IT Cluster, cu atribuţii în domeniul educaţiei, în scopul provocării şi promovării unei dezbateri despre problematica educaţiei”, îşi defineşte John Hingley misiunea. Căsătorit cu o româncă, el are planuri extrem de generoase legate de Cluj şi încearcă să creeze o şcoală care să poată concura oricând cu cele mai bune instituţii educaţionale de la nivel european.
