Pentru prima oara un fost ofiter de securitate da dovada de o oarecare pocainta. Aceasta poate fi si pentru ca a fost dat afara din Securitate in 1985, iar dupa Revolutie a intrat in conflict cu sefii SRI-ului din Maramures. Andron Gheorghe povesteste in exclusivitate pentru Romania libera cum erau racolati elevii de liceu.
– Cand ati intrat in Securitate?
Am terminat scoala de la Baneasa in 1972 si am fost repartizat la Inspectoratul Judetean Maramures, la Directia I ca locotenent. Lucram la Serviciul I, si ma ocupam de invatamant si sport.
– Cine era sef in perioada aceea?
– Pana in 1978 a fost colonelul Zetea Aurel, iar dupa aceea col. Mirea Victor, care a fost seful Serviciului I pana in 1989 si care a decedat intre timp.
– Ce inseamna ca va ocupati de invatamant? Care erau concret sarcinile dvs.?
– Serviciul I lucra pe probleme de justitie, invatamant, altele, pe obiective economice. La invatamant eram 3 ofiteri, eu ma ocupam de liceele industriale si scolile generale.
In fiecare clasa, cate un informator
– Si ce urmareati exact, ce tip de informatii, de la elevi, de exemplu?
– Europa libera, pornografii in scoala, fuga peste frontiera. Chestii din astea. Dadeau informatii despre tot ce se discuta in clasa, despre colegi, despre profesori daca stiau ceva, majoritatea erau dati in legatura la rezidenti.
– Cum decurgea atragerea la colaborare?
– Foarte simplu, ii chemam la pedagog, nu la sediu la Securitate, in internat sau in oras la o cofetarie.
– Va declinati indentitatea?
– Da.
– Cum reactionau?
– Pai, erau copii, li se parea o aventura, ce stiau ei despre Securitate atunci si despre ce faceam noi, se bucurau ca erau luati in seama, acceptau imediat sa imi dea informatii.
– Parintii lor stiau?
– Nu. Le spuneam sa nu tradeze, si respectau chestia asta, nu mi s-a intamplat niciodata sa vina vreun parinte la mine sa imi ceara socoteala. Le dadeam de inteles ca e o chestiune secreta, care ramane intre noi.
– Semnau angajament?
– Pentru ei erau niste angajamente tipizate, dar care pe fond erau identice cu orice alt angajament. Subsemnatul ma angajez sa colaborez, sa nu divulg… nume conspirativ si data. Pana in 1985, cand am plecat eu din Securitate, asa era. Aveau dosare de retea ca orice informator, era exact aceeasi structura de inregistrare. Dupa 1980 elevii si militarii in termen aveau fise, care erau atasate dosarelor de retea.
– Din ce clase erau elevii?
– In general din clasele a XI-a si a XII-a, pe care ii dadeam in supravegherea cate unui rezident.
Reteaua din Baia Mare: 400 de elevi
– Cam cati elevi aveati in retea?
– Faceti un calcul, in Baia Mare erau cam 20 de licee, intr-un liceu industrial din Baia Mare erau vreo 20 de clase de-a XI-a si a XII-a, prin atributiile de serviciu pe care le aveam, trebuia sa am in fiecare clasa cel putin un colaborator din asta. Dar nu tineam eu legatura cu ei, ii predam la pedagog, la maistru, la un profesor de stiinte sociale. Am avut sute din astia in retea, nici nu-i mai stiam, aveam o lista cu ei. Ma suna unu' Miki, Tiki pe telefon sau ma suna la birou, nici nu stiam cine e, trebuia sa ma uit pe un tabel.
– Profesorii si pedagogii de care vorbiti erau informatori, erau in retea?
– Aia erau cu dosar la mine, cu angajament, tot tacamul.
– Cam cati profesori sau pedagogi erau in reteaua informativa?
– La un liceu aveam cate 2-3 profesori, regula era cam astia de stiinte sociale, istorie, filozofie, psihologie, socialism stiintific, plus pedagogii, maistrii. Astia toti erau in retea.
– Si consecintele turnatoriilor care erau?
– In perioada in care am lucrat eu erau masuri preventive. O atentionare, o avertizare. Il luam pe copil si ii spuneam: „Ce, vrei sa fugi in Iugoslavia? Te prinde pe frontiera, stai linistit”. Ii duceam la diriginte si ii critica acolo sau la UTC. Daca un adult era prins pe frontiera, i se facea dosar penal si lua inchisoare. Cateodata noi eram obligati dupa aceea sa-i oferim un loc de munca.
– Dar ce marinimoasa era Securitatea, o adevarata zana buna.
– Zau, pai daca acolo am lucrat din '72 pana in '85. Erau o serie de masuri preventive care incepeau cu influentarea pozitiva, aia era prima.
50 de informatori per ofiter
– Cam cat de mare era reteaua pe Maramures, cam cati informatori erau?
– As putea sa va dau o medie, cam in jur de 50 de informatori per ofiter. Noi la serviciu eram cam 15 ofiteri. Asta e media, ca eu la invatamant aveam de ordinul sutelor, dar altul care se ocupa de vreo fabrica, vreo 10-15.
– Dar dvs. cati aveati?
– O medie de 150 pe an. Colaboratori, informatori, cu surse cu aprobare de la partid, cu totul.
– Rezidenti cati aveati?
– Vreo 10, iar ei primeau in subordine vreo 10 informatori.
– Din aceasta retea informativa pe care o aveati dvs. cati sunt acum in functii importante sau in prim-planul vietii publice?
– O, sunt multi, mai importanti decat primarul din Baia Mare, Cristian Anghel, in functii chiar mai importante. Cu unii ma mai vad si astazi, sunt inca activi.
– Sunt functii mari?
– Mari, inclusiv in presa, in prefecturi, in primarii, consilieri locali, directori de scoli.
SRI Maramures, interesat de fosti ofiteri de securitate
– In SRI-ul din Maramures mai sunt acum fosti ofiteri de securitate?
– Sefii de compartimente, de exemplu.
– Care? Nu au nume?
– Muresan Liviu, acum e sef de compartiment, mi se pare la contraspionaj, Muresan Alexandru Mircea, sef de compartiment, Monica Iacob, sef la antitero, fosta mea sotie e acolo. Au fost colegi cu mine, sunt cam in jur de 15-20, va pot insira o intreaga lista.
– Dvs. vreti sa pozati in securistul bun?
– Eu sunt fostul securist, nici bun, nici rau.
– Dvs. totusi cum va considerati?
– Sincer, nu stiu. Mi-am facut de multe ori autoanaliza, nu stiu. Acolo am fost, din pacate, am lucrat intr-un sistem care nu e onorant pentru mine si cam atat.
– Dormiti bine noaptea?
– Ce intrebare mi-ati pus!
– Adica va deranjeaza sau nu constiinta?
– Da, bineinteles. Puteam sa-mi aleg orice alta cariera, ca mintea ma ducea, dar, din pacate, am ales-o pe asta!
– Probabil au contat mai mult avantajele materiale, puterea… ce leafa aveati?
Un salariu de 4000 de lei, ca si capitan, cum vi se pare?
Nu-i de lepadat, plus altele, nu?
– Da, bineinteles ca ma duceam la shop si luam un pachet de tigari bune, o bautura buna, o cafea.
O turnatorie – intre 500 si 1000 lei
– Pe informatori cu cat ii plateati?
– Cu bani, in functie de valoarea informatiei, va pot da, asa, o medie de 4-500 de lei, asta daca merita informatia.
– Ce inseamna o informatie care merita?
– De exemplu, ca X vroia sa treaca fraudulos frontiera, ca Y profesor comenteaza meciul cu accent nationalist-extremist vizavi de Ardeal. Eu pe asa ceva dadeam 500 de lei, atat puteam eu, dar sefii mei mergeau si pana la cate 1000-2000 lei. Un rezident primea trimestrial cam 1000 de lei.
90% din racolari, pe baza de sentimente patriotice
– Pe mine era imposibil sa ma refuze cineva la recurtare, asa ceva nu se putea.
– Adica racolarea nu se putea refuza?
– Se putea, dar ii puneam problema in asa fel ca omul nu avea nici o sansa.
– Adica il santajati, il amenintati, ce faceati?
– Nu, doamna, faceam apel la sentimentele patriotice.
– Si nu dadeati gres niciodata cu asta? Greu de crezut ca toti se inrolau in slujba Securitatii din patriotism!
– Va spun eu ca ofiterii abordau in asa fel ca nu se putea refuza! Peste 90% din recrutari se faceau pe asa-zisele sentimente patriotice. E, mai erau si materialele compromitatoare…
– Adica?
– Il prindeam pe unul ca a condus baut masina, ca si-a inselat nevasta, ca a bagat mana in banii statului, decat sa-l trimitem in puscarie sau nu stiu unde, colabora cu noi.
In 13 ani, un singur refuz de colaborare
– Si in atatia ani nu ati primit nici un refuz de colaborare?
– In 13 ani am avut un singur refuz, din partea unui cadru didactic care mi-a spus: „Domnule, nu ma ocup cu asa ceva nici mort!”.
– Si ce-a patit?
– N-a patit nimic.
– Cum vedeti dosariada?
– Totul are conotatii politice, asta e parerea mea, pentru ca nu se doreste sa se mearga pana la capat!
– Si care ar fi acest capat?
– In momentul de fata, cred eu, SRI foloseste 70-80% din fosta retea de informatori, o foloseste si azi, e inca activa. Si veti vedea asta din raspunsul pe care il voi primi de la CNSAS. Mie, daca imi vine negativ ca primarul Anghel Cristian nu a colaborat cu Securitatea, ca nu exista in arhivele fostei securitati dosarul lui Anghel Cristian, dosar pe care l-am intocmit eu cu mana mea, inseamna ca il folosesc si astazi.
80% din fosta retea informativa e inca activa
– Spuneti un lucru grav afirmand ca 70-80% din fosta retea informativa este inca activa, pe ce va bazati, de unde stiti?
– Este inca activa, nu vorbesc aiureli, eu spun de Maramures, unde am exemple cu zecile. Oameni care au lucrat cu mine, pe care i-am avut eu in retea, imi spun ca si astazi lucreaza in continuare. Cand ii intreb, imi spun: „Da, domnule, si astazi ma mai cauta!”. Eu inteleg ca au nevoie de informatori, ca informatia inseamna putere, daca SRI inchide robinetul cu fosta Securitatea, nu mai are cu cine lucra.
– Pare greu de crezut ca au atata incredere in dvs. ca sa va faca astfel de marturisiri.
– Au, de ce sa nu aiba? Ma intreaba cum sa scape. Le spun ca nu vor scapa niciodata, poate doar in mormant.
– Ii santajeaza?
– Nu pot sa va spun.
– Aceasta retea despre care dvs. spuneti ca este inca activa este implicata politic. Sunt oameni care detin functii sau sunt in prim-planul vietii publice?
– Sunt judecatori, sunt procurori, profesori, directori.
– Sa revenim, considerati totusi ca ati facut rau, ca a avut cineva de suferit?
– Nu, datorita mie nu, eu personal nu am facut direct rau nimanui.
– Asa spun toti fostii ofiteri de securitate, nu am auzit inca pe vreunul sa admita ca a facut ceva rau sau ca Securitatea a facut rau, ca e criminala. Ce, a fost Securitatea vreun ingeras si noi eram terorizati ca prostii?!
– Asta era sistemul in care lucram.
– Am mai auzit asta.
– Securitatea a facut rau daca incepem din 1948, cand a fost infiintata.
– Asta e o alta teorie a fostilor securisti, Securitatea rea si cea buna, sa vorbim despre Securitatea de dupa 1970, aceea cum a fost?
– A facut rau si aia, a facut si nedreptati mari, la unele am participat si eu. Am stiut si am tacut.
– As vrea un exemplu despre un rau pe care l-ati facut, despre vreo nedreptate.
– Faptul ca nu lasam pe cineva sa plece in strainatate, ca omul nu putea sa aleaga.
Toata Securitatea era politie politica
– Dar fostii ofiteri, cei ca dvs., nu ar trebui si ei deconspirati?
– Cu noi trebuia sa inceapa! Fiecare cu ce a facut, noi in primul rand, si dupa aceea informatorii, asa a iesit un soi de ciorba de potroace.
– Dvs. ce spuneti, ati facut sau nu politie politica?
– Doamna, tot ce a fost inainte de 1989 a fost subordonat partidului, inclusiv Securitatea. Tot ce a insemnat fosta Securitate a fost politica, din '48 si pana in 1989, cu nuantele care se impun, ca nu puteti sa-mi puneti mie in carca Sighetul, Pitestiul sau Canalul, nu ma puteti compara pe mine cu ofiterul din 1955. In ansamblu insa, toata Securitatea a fost politie politica.
– Era criminala?
– Eu nu am lucrat intr-un sistem criminal.
