Este locul unde cu cinci sute de mii de lei te imbraci din cap pana in picioare. Daca te straduiesti putin, iesi chiar mai ieftin. Marfa chinezeasca si turceasca. Mai putin autohtona. Toate pietele Capitalei se aprovizioneaza de aici. Se spune ca 90% din produsele nonalimentare comercializate in teritoriu, in special textile, provin din acest loc. Mici afaceristi chinezi, turci, arabi, kurzi, libanezi, tigani si romani traiesc in acest spatiu comercial de aproape o suta de hectare intr-o simbioza perfecta. E insalubru si superaglomerat. Facturile fiscale sunt mai intotdeauna false. Autoritatile rar se aventureaza in controale. Daca se zvoneste ca vine Garda Financiara in control, intr-un sfert de ora „targul” se inchide. Se afla la iesirea din Bucuresti spre Voluntari. Un fel de bazar oriental care inglobeaza mai multe „complexe comerciale”. E cunoscut indeobste sub numele de „Europa”.
Pe la cinci si jumatate dimineata incepe fojgaiala. Pe langa piciorul podului ce delimiteaza Bucurestiul de orasul-suburbie Voluntari se insiruie claxonand mii de autoturisme, furgonete, dubite, Dacii papuc sau carosate. Se grabesc prin multimea de pietoni, care merg in aceeasi directie, sa ajunga cat mai repede in parcarile de langa standurile cu marfa. Ploua mocaneste. Pe aleile dintre standuri baltoacele fac concurenta gunoaielor si ambalajelor de carton aruncate cu o zi in urma. Sobolanii s-au retras, facand loc oamenilor.
Jumatate din buticari sunt chinezi
„Bardon! Garut, garut!”, avertizeaza pocit chinezoi mititei si grabiti, impingandu-si carucioarele pe doua roti ticsite cu baloti de carton plini cu marfuri. Asiaticii reprezinta jumatate din totalul micilor comercianti ce populeaza marele complex de angrouri. Numarul lor variaza intre trei si cinci mii de insi. In majoritatea lor provin din sudul Chinei, din zona Cantonului. „Tete mii bereghea!”, te imbie unu' cu o pereche de ciorapi. Daca iei o suta de bucati ti le da cu „tinti mii”.
Garderoba completa la juma' de milion
Daca ai doar o jumatate de milion in buzunar, te imbraci de sus pana jos. O pereche de adidasi chinezesti – o suta de mii. Te tin cam pana la prima ploaie. Sosete de nylon – cinci mii perechea. Pantaloni de doc – o suta de mii. Chiloti, tot chinezesti – 30.000 de lei. Un tricou, bunicel – 50.000 de lei. O vesta cu multe buzunare, cum poarta pescarii si reporterii, cam ca aceea brevetata de Cristoiu – tot o suta de mii. In fine, o geaca de fas iti mai scoate din buzunar o suta jumate si ajungi la un total de 535.000 de lei. Aceleasi lucruri luate din Piata Obor, spre exemplu, te duc la peste un milion.
De cand cu chinezii au disparut maidanezii
„Hai sa-ti dau o piele frate… Un milion da lei. Sa moara viata mea ca-i cu reducere!”, se jura un conational de-al nostru, mai oaches de felul lui. Vrea sa-ti vanda o geaca din petice de piele adusa de la Stambul. Dupa o ora de bantuit prin labirintul de standuri, te ia cu ameteala. Manelele iti zgarie timpanele si mirosurile de la carciumile chinezesti, combinate cu aromele de la kebabarii si mititeii nostri nationali ii dau emotii stomacului. Un turc mai smecher are afisat meniul in trei limbi: romana, araba si chineza. „Nu servim cartofi prajiti simpli”, scrie cu litere de-o schioapa pe usa unei alte cascarabete din tabla unde se-nghesuie lumea la niste mici cam verzulii. Iti trebuie ceva curaj sa mananci din targ. Mai cu seama ca, de cand cu chinezii, au cam disparut toti maidanezii din angro.
Marfuri „de firma”
Pe la opt si jumatate-noua, tramvaiul 21, care are capul de linie chiar la poarta Europei, e ticsit de tiganusi care incarca de zor sarsanale din rafie burdusite cu boarfe chinezesti sau turcesti. In mai putin de o ora isi vor vinde marfa, cu profit cel putin dublu, in te miri ce piata din Bucuresti. Au numai marfa „de firma”: „Stefanelli”, „Pumma”, „Guci” etc. Facaturi. Pe de alta parte, gasesti si lucruri de calitate. Sunt produse pe care le gasesti in alte parti, in hypermarketuri de exemplu, identice cu cele din „Europa”, dar la preturi duble sau chiar triple. Electronicele, de pilda, daca le purici bine, pot fi de calitate. Pe langa no-name-uri poti gasi, mai scumpe, dar oricum mai ieftin ca-n oras, aparate aduse din Emirate. Le gasesti, de regula, in angroul Niro.
Spaga nu se negociaza
„O saptamana lucrez pentru chi-rie, una pentru salarii si intretinere, una pentru „garda” si-abia una pentru mine”, se vaita un buticar la o pauza de-o vodca mica intr-una din carciumile janghinoase de langa angroul „Dragonul rosu”. E timisorean, dar s-a nascut la Viseu, in Maramures, si s-a stabilit de trei ani in Bucuresti. Are doua standuri si nu-i merge rau. Chiriile si spaga il omoara insa. In angro chiriile variaza intre trei si cinci sute de dolari, in functie de zona. La negociere. Spaga, insa, nu se negociaza. Daca vrei pace, platesti.
Adevarul despre „Europa”
Legenda spune ca „Europa” ar fi a lui Nicu Gheara, fostul fotbalist al Rapidului, stabilit la Ibiza, in Spania, si urmarit de „servicii” pentru niscaiva afaceri cu „prafuri”. Realitatea e ca de vreo cinci ani Gheara s-a retras din afacere. De altfel, „Europa” ocupa doar 5-10% din cele aproape 100 de hectare ale uriasului angro. Practic, mai bine de 90% din business e controlat de Niro Group, proprietate a unui alt om de afaceri adversar de-al lui Gheara. Care grup construieste si viitorul cartier chinezesc de langa Bucuresti. In imediata apropiere a noului Mega Shop, ultimul angro, asemanator unui mall, construit de firma Dragonul Rosu, parte a grupului de firme Niro. Din „Europa” a mai ramas doar brandul.
Blugi „de firma” de la Milano, chinezesti in „Europa”
Cele trei sute de femei de serviciu care ranesc la gunoaiele din angro nu fac fata. Doar in Mega Shop-ul cel nou e curatenie. In rest, dezastru. „Oricum, vine UE peste noi si intr-un an-doi standurile din aer liber vor disparea. Viitorul apartine angrourilor moderne”, spune Violeta Lungu, director de imagine la Niro Group. „In schimb”, spune ea, „marfurile gasite aici sunt de calitate. O colega, care a venit de la Milano cu o pereche de blugi de firma, pe care daduse 200 de euro, a avut surpriza sa gaseasca aceiasi blugi, la standurile noastre, cu sase sute de mii. I-am intors pe toate partile. Erau identici. Ambele perechi aveau aceeasi eticheta: „Made in China””.
