Fostul ministru PDSR al Transporturilor explică în ce fel a tranşat cu Mihai Necolaiciuc afacerea SAAF, privind preluarea unei datorii de către CFR, despre care chiar Necolaiciuc spune că a fost decisă după o discuţie pe care a avut-o cu Miron Mitrea, în biroul acestuia de la minister.
Miron Mitrea, cel care timp de trei ani l-a păstrat pe Mihai Necolaiciuc în funcţia de director al CFR, a declarat pentru RL că a discutat de multe ori cu subalternul său despre situaţia SAAF, societatea înfiinţată în 1998 pentru administrarea excesului de active feroviare rezultat în urma reorganizării SNCFR. În acest caz, Mihai Necolaiciuc este acuzat că a deturnat banii dintr-un credit obţinut de la Banca Europeană pentru Investiţii (BEI), destinat refacerii infrastructurii afectate de calamităţi. Folosindu-se de aceşti bani, CFR-ul condus de Necolaiciuc a preluat, fără bază legală, un credit al SAAF de la Bancpost. De altfel, Mihai Necolaiciuc nu a cerut nici aprobarea Consiliului de Administraţie al CFR pentru această operaţiune. Şi dacă ar fi făcut-o, compania condusă de Necolaiciuc nu ar fi avut oricum dreptul să preia creditul respectiv.
„Ne vedeam săptămânal”
Miron Mitrea admite că subiectul a fost dezbătut pe larg în interiorul ministerului, pe vremea când conducea Transporturile: „Între mine şi directorii de companii erau întâlniri destul de dese. Ne vedeam săptămânal, inclusiv cu Necolaiciuc. Am discutat despre datoria SAAF, dar nu-mi aduc aminte detalii, au trecut 10 ani de atunci. Dar ştiu sigur că au fost discuţii lungi şi dese privind datoria SAAF.
Lui Miron Mitrea îi vine greu să creadă că fostul şef al CFR ar fi putut să preia datoria SAAF de unul singur.
„În mod cert, nu. Nu putea să decidă singur preluarea, n-avea cum să facă asta singur. Ar mai fi trebuit să ştie membrii Consiliului de Administraţie. Ca să poată să preia datoria trebuia să existe cel puţin actul de predare-preluare, care trebuia aprobat de CA al SAAF şi de CA al CFR. Ca să pună la punct o astfel de decizie între cele două societăţi, în mod cert s-a discutat în Consiliul de Administraţie al CFR. Nu cunosc dosarul, nu ştiu ce spun procurorii. Poate că Necolaiciuc putea să nu introducă în CA, ceea ce e în neregulă.”
Fost membru în CA al CFR: „Nu ne-a spus ce vroia să facă”
Un fost membru al Consiliului de Administraţie al CFR, Nicolae Ionescu, a declarat ieri pentru România Liberă că Mihai Necolaiciuc i-a ţinut în beznă pe cei care ar fi avut dreptul să decidă preluarea datoriei Societăţii de Administrare a Activelor Feroviare de către CFR.
„Cât am fost membru în Consiliul de Administraţie şi preşedinte al Consiliului a fost domnul Mihai Necolaiciuc, nu ne-a adus la cunoştinţă această decizie. N-am cunoştinţă să ni se fi prezentat, în ordinea de zi, un material pe această temă. Nu avea calitatea să facă acest lucru. În Consiliul de Administraţie erau reprezentanţi ai Ministerului de Finanţe şi ai altor ministere care aveau dreptul să prezinte posibilitatea sau imposibilitatea de a aproba un asemenea credit. Inclusiv ceilalţi membri ai CA, printre care eram şi eu. Acestea sunt problemele dânsului pentru care trebuie să răspundă în faţa legii”.
Mihai Necolaiciuc se află acum în SUA, unde se judecă extrădarea sa în România
_______________________________________________________________________
CE ACUZĂ PROCURORII ŞI CUM SE APĂRĂ NECOLAICIUC
_______________________________________________________________________
Păgubirea CFR şi a Societăţii de administrare
Acuzaţia:
Mihai Necolaiciuc a vândut vagoanele SAAF fără nici un temei legal, generând societăţii un prejudiciu de peste 10 milioane lei noi. A semnat fără aprobarea AGA şi a CA ale CFR contractul de cesiune de creanţe şi cel prin care a plătit 134 de miliarde lei vechi către Bancpost, prejudiciind CFR cu această sumă. Banii fuseseră destinaţi refacerii infrastructurii feroviare.
Apărarea:
Potrivit contestaţiei depusă de Mihai Necolaiciuc la instanţa din SUA, SAAF se afla în imposibilitate de plată. Compania Tunele Braşov SA tocmai câştigase un proces împotriva societăţii, aştepta plăţi de 5 milioane dolari şi ameninţa cu executarea silită. Astfel, o parte dintre trenurile SAAF urmau să ajungă la Tunele Braşov SA. „Mihai Necolaiciuc s-a întâlnit cu ministrul Transporturilor pentru a discuta despre datoria către Tunele şi despre creditul la BancPost. Ministrul nu dorea ca Tunele să vândă trenurile în afară ţării. A fost luată o decizie ca CFR să preia datoria SAAF pentru ca Tunele să nu intre în posesia trenurilor”, explică avocatul Jon May în documentul consultat de România Liberă, şi care a fost depus şi la instanţa americană.
10 mil. lei este prejudiciul imputat de procurori lui Mihai Necolaiciuc în urma vânzării ilegale a peste
o mie de vagoane.
_______________________________________________________________________
Lipsa unei evaluări a stării de funcţionare a vagoanelor
Acuzaţia:
Mihai Necolaiciuc a vândut vagoanele SAAF ca fier vechi în lipsa unei estimări oficiale care să arate că acestea nu mai puteau fi folosite. Asta cu toate că valoarea vagoanelor a fost stabilită la 228 miliarde lei vechi, atunci când au fost puse gaj de SAAF pentru contractarea împrumutului de la Bancpost. În urma înstrăinării vagoanelor ca fier vechi, CN CFR a încasat doar 57 miliarde lei vechi.
Apărarea:
„Aceste vagoane nu era operaţionale şi nu puteau fi reabilitate. Multe dintre platformele acestor vagoane aveau crăpături şi Guvernul se temea de consecinţele intrării în folosinţă a acestora. Unele dintre locomotive nu mai erau folosite de peste cinci ani, iar unele vagoane chiar de peste 20 de ani. Oameni ai străzii se mutaseră în unele dintre vagoane. CN CFR primea rapoarte care să ateste că vagoanele erau trimise la topit şi nu erau folosite. În ciuda acestor măsuri, unele dintre platforme au ajuns să fie folosite la alte trenuri. În două ocazii, aceste platforme au dus la deraieri şi în alt caz un astfel de tren a deraiat în Dunăre”. Astfel sună argumentaţia lui Mihai Necolaiciuc şi a apărătorului său ales, avocatul Jon May.
_______________________________________________________________________
Vânzarea la preţ de fier vechi a vagoanelor
Acuzaţia:
Sub pretextul recuperării creanţei de 134 miliarde lei vechi, CN CFR a început să vândă vagoanele SAAF la preţ de fier vechi, respectiv 52 dolari pe tonă. Vânzarea a avut loc în cursul anilor 2002 şi 2003 către un număr de 12 societăţi, care au cumpărat, în total, 1.408 vagoane. Suma integral încasată a fost de 57 miliarde lei vechi. În plus, a pretins de la SAAF şi alte active, sub pretextul că datoria către CFR ar fi de 184 miliarde de lei vechi, fără a explica de unde provine diferenţa.
Apărarea:
Încă dinainte de preluarea datoriilor de către CFR, SAAF începuse să vândă vagoane la preţ de fier vechi. „În 1998, SAAF a apelat la 36 de companii, cărora le vindea vagoane cu 7-11 dolari pe tonă. După ce CN CFR a preluat frâiele, a vândut vagoanele cu 52-58 dolari pe tonă. Necolaiciuc a supărat multe persoane pentru că cele 36 de companii au fost excluse din această afacere bănoasă”, susţine avocatul american al lui Mihai Necolaiciuc.
52$ este preţul pe tonă cu care au fost vândute 1.408 vagoane. Tariful era însă cel practicat pe piaţa fierului vechi, deşi garniturile nu fuseseră expertizate tehnic astfel încât să fie tranzacţionate ca bunuri de casat.
