Sute de hectare de pădure au dispărut în ultimii zece ani din jurul mănăstirii vâlcene Hurezi. Tăierile nu au fost anchetate niciodată de autorităţi, pentru că defrişările sunt făcute chiar de oamenii Bisericii Ortodoxe Române.
Mănăstirea Hurezi din Vâlcea a avut de recuperat peste 600 de hectare de pădure naţionalizate de comunişti. O parte din fondul forestier era format din castani comestibili, o specie foarte căutată pe piaţa de mobilă, dar care poate fi tăiată numai cu autorizaţii speciale. În 2000, a intrat în vigoare Legea Lupu, care prevedea că pădurile nu pot fi retrocedate decât parţial. În aceste condiţii, conducătorii Episcopiei Râmnicului au hotărât să solicite cele 600 de hectare nu doar în numele mănăstirii, ci şi a parohiilor din jurul oraşului Horezu. Deşi acestea din urmă nu avuseseră niciodată pădure, au primit de la stat câte 30 de hectare.
În 2007, când guvernul Tăriceanu a permis restituirea integrală a proprietăţilor naţionalizate, mănăstirea Hurezi a luat înapoi terenul forestier pe care îl lăsase în administrarea parohiilor. Între timp însă, o mare parte fusese deja defrişat.
Preoţii au simţit că pădurea este o sursă importantă de venit şi fiecare a început să scoată bani din cadoul primit de la Episcopie. De exemplu, parohul din comuna Urşani, Constantin Mănescu, ne-a explicat că cea mai mare parte din cele 200.000 de lei de care a avut nevoie pentru consolidarea bisericii din sat au provenit din comerţul cu lemn. Părintele ne-a dezvăluit că el a fost totuşi „cel mai cuminte” dintre reprezentanţii bisericii din zonă.
VEZI VIDEO ÎN STÂNGA ARTICOLULUI
Reporter: Mai aveţi pădure?
Constantin Mănescu: Nu, e o încâlceală aici de te doare capul. După ce a venit restituirea în întregime, mănăstirea a luat înapoi ce-a mai rămas. Cei care au ştiut, preoţii mafioţi, au tăiat la ras. Chiar şi castan comestibil, lemn interzis să-l tai.
R.: Au terminat pădurea?
C.M.: Da. Au avut pile în poliţie, au tăiat la maximum. Unul dintre ei, care a avut spatele asigurat, a ras tot.
R: Dar nu ai nevoie de aprobări de la ocolul silvic pentru a tăia?
C.M.: Ştiţi legea celor cinci F-uri? „Furi cu forme, furi fără frică”. Amenajamentul silvic prevede să tai uscături, rărituri, să plantezi în locul a ce-ai tăiat. În realitate, dai mită ăluia care face amenajamentul, poţi să tai tot şi doar treci pe hârtie că ai reîmpădurit.
„NU DISCUTĂM SUB 100 DE METRI CUBI DE LEMN”
După ce şi-au văzut proprietatea reîntregită, călugăriţele de la Mănăstirea Hurezi nu i-au reclamat pe preoţii care au profitat de pădurea lăcaşului. În schimb, au continuat aceeaşi politică de defrişare fără scrupule. Preoţii din zona Horezu ne-au asigurat că maicilor le-a fost chiar mai uşor să acopere jaful. „Mănăstirea are peste 600 de hectare şi tăierile nu se văd”, au explicat ei. Am vrut să verificăm cât de adevărate sunt informaţiile. Am mers într-una din pădurile administrate de Mănăstirea Hurezi şi am pretins că suntem cumpărători de castani comestibili, înregistrând toate discuţiile cu camera ascunsă. Pădurarii au acceptat să ne vândă lemn, dar ne-au avertizat că trebuie să cumpărăm minimum 100 de metri cubi.
VEZI VIDEO ÎN STÂNGA ARTICOLULUI
Reporter: Castan, găsim şi noi?
Muncitor 1: Cât daţi pe el, mult?
R.: Dăm şi mai mult. Am face şi o mobilă, dacă merge.
Muncitor 2: Depinde cât vreţi, să fie cam vreo sută şi ceva de cubi (metri cubi – n.r.)
M. 1: Să o sunăm pe aia (stareţa – n.r.), să vedem cât dă.
M. 2: Vă interesează cantităţi sau numai aşa?
R.: Cantităţi. Altfel, nu bat drumul până aici, vin de la Bucureşti.
M. 2: Avem castani…
R.: Acte pe lemne aveţi?
M.2.: Da, da, da, avem facturi, avize, tot.
Pădurarii noştri sunt, de fapt, cei care asigură legătura între clienţi şi călugăriţe, precum şi acoperirea legală în faţa autorităţilor statului. De altfel, când începem să negociem preţul, oamenii ne spun că nu au nici o putere în a-l stabili, pentru că decizia finală aparţine celor de la mănăstire.
VEZI VIDEO ÎN STÂNGA ARTICOLULUI
Reporter: La două milioane de lei metrul cub (200 de lei – n.r.) îmi laşi castanul?
Muncitor 2: Nu, nu cred.
R.: Două milioane două sute?
Muncitor 1: Nu, nu-l luăm noi castanul. Castanul îl vinde mănăstirea.
M.2: Dar îl vinde pe actele noastre. Păi trebuie să o sun pe maică.
R.: Bine, nu-i problemă. La ce bani?
M.2: Păi să o sun, să vorbesc cu ea.
M.1: Trei milioane de lei, trei şi ceva. Trei milioane jumate, cer.
M.2: Dau pe la unii, pe la Târgu Mureş la preţul ăsta. Au mai dat.
„CINE ACOPERĂ PAGUBELE PENTRU IMPOZIT?”
Faptul că le-am cerut acte i-a nemulţumit pe intermediari. Aceştia au sunat-o pe stareţa Mănăstirii Hurezi, care trebuia să le comunice preţul final pentru un metru cub de castani. Pădurarii au avertizat-o pe călugăriţă că ei nu acoperă taxele pe care ar urma să le achite către stat, în urma tranzacţiei. Samsarii au numit aceste impozite ca fiind „daune”.
VEZI VIDEO ÎN STÂNGA ARTICOLULUI
P.2 (la telefon cu stareţa): Păi şi cu actele cum facem, că băieţii vor acte. Plătiţi dumneavoastră daunele? Noi vă dăm acte la ele, da’…
P.1 (către colegul său): Păi ce, mă, nu le dă ocolul? Facem prestare.
P.2 (la telefon, către stareţă): Păi da, că noi facem pe prestare şi dumneavoastră le vindeţi.
CASTANII SUNT EXPLOATAŢI FĂRĂ AUTORIZAŢIE
Mănăstirea Hurezi exploatează aşadar intensiv castanii. De la intermediarii noştri am a-flat că nu eram singurii clienţi, mănăstirea având deja înţelegeri similare şi cu unele persoane din Târgu Mureş.
Legea pomiculturii prevede însă clar că „tăierea unui nuc sau castan comestibil, indiferent de sistemul de cultură sau de forma de proprietate, se face pe baza unei autorizaţii. Cererea solicitată de persoane fizice sau juridice se depune cu cel putin 3 luni înaintea executării tăierii, iar aceasta se verifică şi se aprobă de Direcţiile Generale pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală judeţene”. Mai mult, în cazul exploatărilor masive, legea impune: „Când se solicită defrişarea plantaţiilor de nuc şi castan comestibil în masiv este obligatorie expertiza tehnică efectuată de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură sau de staţiunea de cercetare şi dezvoltare pomicolă din zonă”.
Am solicitat Direcţiei pentru Agricultură Vâlcea să ne comunice dacă Mănăstirea Hurezi are autorizaţie pentru tăierea de castan comestibil, aşa cum obligă legea. Răspunsul a fost şocant. „Mănăstirea Hurezi nu a solicitat anul acesta autorizaţie pentru exploatarea castanului comestibil”. Asta înseamnă că cei doi pădurari nu ne puteau vinde din lemnul mănăstirii decât dacă era tăiat ilegal.
„LA 50 DE ANI, PĂDUREA SE USUCĂ”
Jaful de la Hurezi durează însă de 10 ani. Actualul consilier economic al Mitropoliei Olteniei este unul dintre preoţii împotriva căruia se îndreaptă cele mai multe acuze privind defrişarea masivă a pădurilor din Vâlcea. Vintilă Sărdărescu a fost paroh la o biserică din comuna Urşani, apoi s-a mutat în oraşul Horezu. Preotul este acuzat că între 2001 şi 2007 ar fi tăiat în neştire castanii deşi nu avea toate autorizaţiile necesare, fiind protejat de fratele său, fost comandant al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vâlcea. Povestea ne-a fost confirmată inclusiv de actual paroh din Urşani, Constantin Mănescu. Ce spune însă Vintilă Sărdărescu despre aceste acuzaţii?
„Dacă s-a tăiat ceva, s-a tăiat numai în regim silvic, numai ce-a fost marcat de ocolul silvic, în urma unui amenajament. Pentru că pădurile de castani au un regim aparte. Şi s-a făcut doar igienizarea, rărirea a ceea ce a fost afectat”, s-a apărat actualul consilier economic al Mitropoliei Olteniei. Totuşi, acesta a susţinut că pădurea de castani din zona Hurezi este „foarte afectată şi uscată”. „Pentru că la 50 de ani, pădurea se usucă”, a fost argumentul surprinzător al preotului.
Vintiliă Sărdărescu respinge şi acuzaţiile potrivit cărora ar fi fost protejat de fratele său. „Ce treabă avea frate-miu cu povestea asta? Este un subiect mizerabil. Din 2007, pădurea aparţine parohiei. Dacă făceam abuzuri, organele de control puteau să descopere după atâta timp”, a precizat Vintilă Sărdărescu.
De asemenea, el s-a arătat convins că pădurarii care ne-au promis 100 de metri cubi de lemn de castan ne-au minţit. „Nu aveau cum acei oameni să vă spună că vând atâta lemn. Nu e posibil, normal trebuie să marcheze”.
ŞEFUL ADJUNCT AL GĂRZII FINANCIARE VÂLCEA, MEMBRU ÎN ADUNAREA EPARHIALĂ A ARHIEPISCOPIEI RÂMNICULUI, RECUNOAŞTE CĂ NU ŞTIE NIMIC DESPRE AFACERILE PREOŢILOR
Teoretic, abuzuri de genul celor care se petrec la Mănăstirea Hurezi ar putea fi prevenite de organele de conducere ale Bisericilor. Regulamentele BOR prevăd ca în structurile de conducere a fiecărei eparhii să intre pe lângă preoţi, şi credincioşi. De cele mai multe ori, aceştia din urmă sunt persoane aflate în funcţii cheie ale statului român. BOR împuşcă astfel doi iepuri dintr-un foc. Pe de o parte, mimează transparenţa: mesajul către enoriaşi este că din moment ce oameni importanţi sunt într-un organism al Arhiepiscopiei, e clar că nimic ilegal nu se întâmplă acolo. Pe de altă parte, le apropie de biserică tocmai pe acele personaje care ar putea ancheta eventualele încălcări ale legii. De exemplu, la Arhiepiscopia Râmnicului, în comisia economico-bugetară a Adunării Eparhiale, printre membri se numără comisarul-şef adjunct al Gărzii Financiare Vâlcea, Valentin Oprea, şi colegul acestuia, comisarul Gheorghe Ivan.
Comisarul şef adjunct Valentin Oprea a recunoscut reporterilor RL că habar nu are ce se întâmplă în comisia bisericească din care fac parte. „Eu am fost când s-au făcut alegerile. De atunci nu am mai fost. Le-am spus: „Domnilor, cine m-a trecut aici, pe mine m-a trecut degeaba. Pe mine să nu mă mai chemaţi, că nu mai vin”, a precizat comisarul. Valentin Oprea a afirmat că Garda Financiară nu a efectuat nici un control privind comercializarea de lemn de către lăcaşurile de cult. De asemenea, a precizat că nu cunoaşte cifra de afaceri a Arhiepiscopiei Râmnicului.
În schimb, la scurt timp după discuţia cu reporterii RL, numele lui Valentin Oprea a dispărut de pe site-ul Arhiepiscopiei Râmnicului, acolo unde până săptămâna trecută era trecut ca membru în comisia economico-bugetară.
La fel de neştiutor s-a arătat şi comisarul Gheorghe Ivan. Acesta a explicat că ar fi ajuns în comisia economică a Arhiepiscopiei Râmnicului la recomandarea preotului din cartierul unde locuieşte, dar că nu ştie ce întâmplă în treburile arhiepiscopiei.
AMENINŢAREA STAREŢEI MARINA
Am încercat să discutăm şi cu stareţa de la Mănăstirea Hurezi. Maica Marina nu a dorit să vorbească despre modul cum exploatează pădurile pe care lăcaşul de cult le are în proprietate. „Nu este o instituţie de stat. Dacă vreau, vă dau vreo informaţie, dacă nu, nu sunt obligată”, ne-a avertizat maica Marina. După ce am insistat pe faptul că o mănăstire reprezintă un interes legitim pentru enoriaşi, stareţa ne-a ameninţat. „Eu zic să mai lăsaţi mănăstirile. Atât zic. Luaţi aminte şi de domnul Huidu, ce s-a întâmplat”, ne-a avertizat maica, referindu-se la accidentul provocat de Şerban Huidu luna trecută.
