Două expertize tehnice privind starea reală a pistelor aeroportului din Timişoara au fost ţinute la secret timp de patru ani, iar unele date din Manualul de aerodrom au fost umflate.
Administraţia Aeroportului Internaţional „Traian Vuia” din Timişoara a dispus declanşarea unei anchete interne care vizează motivele ce au stat la baza blocării, timp de patru ani, de către foştii directori ai instituţiei, a unor expertize tehnice referitoare la gradul de siguranţă a pistelor de decolare, a căilor de rulare şi a platformelor de staţionare a avioanelor. Executate în 2005 şi 2006 de către institute de cercetare agreate de Ministerul Transporturilor, expertizele conţin date şi informaţii esenţiale pentru siguranţa celei mai importante porţi aeriene din vestul ţării, care ar fi trebuit comunicate de urgenţă companiilor aeriene, Autorităţii Aeronautice Române şi Ministerului Transporturilor.
Din motive greu de explicat, fostul director general Dan Idolu şi directorul operaţional, Marian Chivu, au păstrat tăcerea asupra problemelor de infrastructură relevate de cele două expertize. Mai mult, în Manualul de aerodrom au inclus şi păstrat date tehnice nereale. „Este o chestiune extrem de gravă, pe care Codul Aerian o pedepseşte cu ani grei de închisoare! Spre exemplu, companiile aviatice trebuie să ştie foarte exact care este capacitatea portantă a pistei, altfel există riscul ca la aterizare o aeronavă mai grea să se înfunde în pistă. Cu aceşti indicatori nu se poate juca nimeni! În general, contează mărimea avionului, dar şi numărul de roţi. Este important cum este repartizată greutatea pe roţi, pentru a şti cum te raportezi la capacitatea portantă, la rezistenţa pistei. Nu ai voie să ascunzi datele reale şi să strecori în manualul de prezentare al aeroportului cifre umflate. Oricând se poate întâmpla un dezastru!”, ne-a declarat, sub anonimat, unul dintre foştii dispeceri de pe aeroport.
Capacitatea portantă a pistei, supraevaluată în Manualul de aerodrom
În anul 2005, Institutul de Cercetări în Transporturi INCERTRANS, aparţinând ministerului de resort, a realizat un studiu detaliat al infrastructurii de trafic de pe Aeroportul Internaţional Timişoara. Analiza de aproape 100 de pagini a fost urmată anul următor de o a doua expertiză, făcută de Institutul de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale şi Aeriene IPTANA – SA Bucureşti.
Cele două lucrări au fost predate conducerii de atunci a Aeroportului Timişoara, cu recomandarea expresă ca datele să fie comunicate operatorilor aerieni şi autorităţilor centrale. Acest lucru nu doar că nu s-a întâmplat, dar în Manualul de aerodrom au apărut alte date, mult îmbunătăţite. Spre exemplu, în cele două expertize capacitatea portantă a pistei de decolare/aterizare (PCN) a fost calculată la o valoare de 47 R/C/W/T pe tronsonul 0-2.500 m şi 32 R/C/W/T pe ultima porţiune, respectiv tronsonul 2.500-3.500 m. Paradoxal, în Manualul aeroportului, la capitolul „Caracteristici fizice ale aerodromului şi informaţii conexe”, pag. 24, apare o capacitate portantă puţin ajustată, respectiv 49 R/C/W/T. Cu alte cuvinte, rezistenţa pistei a fost îmbunătăţită, din pix, oferindu-se date nereale potenţialelor companii aviatice partenere. Practic, s-a deschis poarta spre aterizarea unor aparate de zbor mai grele, deşi rezistenţa pistei nu ar fi permis acest lucru.
„A fost pusă în pericol viaţa a milioane de călători”
„M-am autosesizat şi am dispus o anchetă internă, pentru a vedea motivele financiare sau de altă natură care au dus la ascunderea celor două expertize şi la prezentarea unor date nereale în Manualul de aerodrom. După terminarea verificărilor, voi sesiza organele de urmărire penală. Timp de patru ani, prin dosirea celor două studii, s-au pus în pericol viaţa a milioane de călători, dar şi siguranţa avioanelor care au aterizat aici. Au fost induşi în eroare, prin tăinuirea de informaţii, atât operatorii aerieni, cât şi Autoritatea Aeronautică şi Ministerul Transporturilor”, ne-a declarat actualul director general al aeroportului, Cornel Sâmărtinean.
De partea cealaltă, fostul director general Dan Idolu spune că în toţi anii cât a condus societatea a monitorizat foarte atent starea pistei de decolare/aterizare şi că s-a funcţionat în baza certificatelor de exploatare emise în fiecare an de Autoritatea Aeronautică. „Nu vreau să intru într-o polemică şi să întreb actuala conducere de ce şi-a amintit de starea necorespunzătoare a pistei acum, la aproape nouă luni de la instalare, când vine iarna. În aviaţie, se iau măsuri preventive, nu retroactive. Se tot vorbeşte de capacitatea portantă, dar puţini ştiu că pistele de la Timişoara şi Otopeni sunt cele mai groase din ţară, de aproximativ 40 de centimetri. În condiţiile în care pista face parte din proprietatea publică a statului, s-au tot aşteptat bani de la buget pentru reparaţii, însă, în ultimii ani, aceştia nu au venit”, ne-a declarat Dan Idolu.
Conform Codului Aerian, art. 106, „Comunicarea de informaţii, ştiind că acestea sunt false, dacă prin acest fapt se periclitează siguranţa zborului, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani”.
Incidentul din 2008
Unul dintre cele mai grave incidente provocate de starea proastă a pistei s-a întâmplat în 2008, când o aeronavă a companiei low cost Wizzair a intrat într-o porţiune cu asfalt decapat şi şi-a distrus partea de rulare. „Era vorba despre o aeronavă aproape nouă, cu doar câteva zeci de ore de zbor la activ. Costa peste 200 milioane de euro. La aterizare a intrat într-o zonă cu asfaltul decapat şi şi-a distrus toată partea inferioară. Atunci, fostul comandant a dat telefon rapid la şeful de tură să nu dea nimic pe staţie, pentru a nu rămâne probe înregistrate. Până la urmă, au plătit asigurările, dar de atunci a început un întreg şir de facilităţi pentru Wizzair pe aeroportul din Timişoara. Dan Idolu s-a revanşat cu vârf şi îndesat”, ne-a dezvăluit unul dintre lucrătorii de pe aeroport, care a asistat la acel incident.
