În zona Pieţei Charles de Gaulle, pe lângă „nasturele” care semnalizează mai bine ca orice indicator sensul giratoriu din care se desprind arterele ce duc spre Guvern, Televiziue, Herăstrău şi Arcul de Triumf, piatra cubică se desprinde din carosabil cu uşurinţa cu care un pictor celebru desenează flori şi porumbei. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât craterele nu s-au căscat într-un banal drum de ţară. Fiecare bucată de piatră din această zonă zero a Capitalei îşi are locul ei în panoplia culturală a României, Bulevardul Aviatorilor figurând pe lista monumentelor de patrimoniu. De vorbit, s-a vorbit deseori despre necesitatea unei reabilitări temeinice a carosabilului, care s-ar ridica la câteva milioane de euro, dar intervenţiile s-au redus la câteva cârpeli. Motivul este surprinzător: după cum a aflat RL, Bulevardul Aviatorilor a fost lăsat de izbelişte în ultimii 10 ani din cauza unor proceduri: autorităţile au tergiversat emiterea unei autorizaţii de începere a lucrărilor, respectiv Planul de Urbanism Zonal (PUZ) .
„Vom ataca lucrările în 2010″
În anul 2000 părea că procedurile privind reabilitarea arterei intraseră în linie dreaptă. Blocajul a survenit însă rapid, când s-a ajuns la etapa de eliberare a autorizaţiei de construire, care însă necesita aprobarea prealabilă a PUZ-ului. Din acel moment, proiectul a fost respins succesiv timp de aproape un deceniu, motivele invocate fiind variate: de la cele legate de finanţare la acuzaţii privind unele interese personale. Cert este că, între timp, piatra cubică şi fundaţia bulevardului s-au degradat accelerat, ca şi calvarul miilor de şoferi care trec zilnic prin zonă. Ce s-a făcut în tot acest timp? „Doar reparaţii locale, deoarece se aştepta aprobarea PUZ-ului, fiind oneros să facem lucrări pe o stradă ce urma a fi reprofilată. Acum, când geometria străzii este aprobată de urbanişti, fondurile sunt alocate şi licitaţia este finalizată, vom ataca lucrările de reabilitare în 2010″, a explicat pentru RL Alina Roman, directorul Administraţiei Străzilor Bucureşti (ASB).
„Tergiversarea poate fi o metodă de opoziţie”
Pe de altă parte, în timp ce aprobarea PUZ-ului pentru Bulevardul Aviatorilor a întârziat o perioadă atât de lungă, autorităţile locale din Capitală au eliberat sute de alte PUZ-uri cu derogare de la normele în vigoare. Unele dintre ele au stârnit controverse majore. Pe acest fundal, amânarea cu un deceniu a PUZ-ului pentru Bulevardul Aviatorilor este considerată de unii specialişti ca nefirească, dar nu surprinzătoare. Profesorul Alexandru Sandu, decanul Facultăţii de Urbanism din cadrul Universităţii de Arhitectură „Ion Mincu”: „Din 2000 până în 2009, problemele de legislaţie şi uzanţă la nivelul primăriilor s-au schimbat de «n» ori, indiferent de ce prevede legislaţia, pentru că asta este problema românească.
Dacă e vorba de un PUZ din 2000, Dumnezeu mai ştie care au fost condiţiile atunci şi cum s-au petrecut lucrurile. Pentru că în mod normal eu vă pot spune că PUZ-ul care s-a dat în 2000 trebuia să preia precizările date în cadrul Planului de Urbanism General (PUG). În 2000 acest PUG intrase în funcţiune. Deci în momentul acela certificatul de urbanism prealabil PUZ-ului, care în mod firesc trebuia dat, trebuia să preia reglementările prevăzute de PUG pentru spaţiul respectiv. Asta era regula”, explică specialistul. Potrivit profesorului contactat de RL, întârzierea PUZ-ului pentru Bulevardul Aviatorilor nu este surprinzătoare: „Nu mă miră nimic. În Bucureşti au fost foarte puţine cazurile în care s-a procedat conform prevederilor legale. Tergiversarea poate fi o metodă de opoziţie faţă de realizarea unor investiţii, indiferent de motivul opoziţiei respective”.
„Nu tot bulevardul are valoare istorică”
În ultimii 10 ani, la blocajul refacerii Bulevardului Aviatorilor au contribuit şi negocierile eşuate dintre Administraţia Străzilor şi Ministerul Culturii, care consideră că, dată fiind valoarea de patrimoniu, pavajul nu poate fi înlocuit cu asfalt. Gheorghe Pătraşcu, actualul arhitect-şef al Capitalei, cunoaşte poziţia ministerului, dar se declară sceptic în ce priveşte valoarea actuală a pietrelor. „Din câte cunosc, o reabilitare a fost făcută imediat chiar înainte de 1989 şi atunci piatra a fost schimbată, dar nu ştiu dacă şi fundaţia. Prin urmare, nu ştiu care mai este valoarea acestora.” Arhitectul-şef mai estimează că o reabilitare totală a arterei, cu păstrarea actualelor caracteristici, „ar lua patru-cinci luni, dar ar costa foarte mult şi nici nu se mai găseşte mână de lucru pentru aşa ceva”.
Şi Răzvan Murgeanu, fost viceprimar şi primar general interimar, consideră că relaţia cu Ministerul Culturii a amânat reabilitarea. Potrivit lui Murgeanu, statutul de monument istoric l-ar merita doar porţiunea dintre Piaţa Victoriei şi Piaţa Charles de Gaulle. „Bulevardul Aviatorilor sau Şoseaua Jianu, cum i s-a spus iniţial, era de la Piaţa Victoriei până la actuala Piaţă Charles de Gaulle. Restul, până la Ambasada Chinei, a fost făcut ulterior. Or, dacă prima porţiune are fundaţie din beton şi este coerent construită, pe secţiunea Charles de Gaulle-Ambasada Chinei se află pe talaş şi nisip şi va fi cvasidegradabil după orice iarnă”, apreciază Murgeanu. Viorel Lis (primar între 1996 şi 2000) îşi aminteşte că problemele legate de refacerea Bulevardului Aviatorilor erau de actualitate încă din 2000. Fostul edil este însă de părere că ar trebui să se renunţe la statutul de monument istoric, tocmai pentru a da drumul la reparaţii necondiţionate. „E adevărat că arhitecţii ţin foarte mult la statutul de monument şi pe mine m-au înnebunit atunci, dar ar trebui să vină şi cu soluţia. Părerea mea este că, dacă vor să-l menţină monument istoric, atunci să dea bani Guvernul să facă o placă pe dedesubt şi apoi să adauge pietrele alea şi să le niveleze cum trebuie. Iar, în fond, cum să fie monument istoric nişte pietre?! Construcţiile arată vechimea, mă refer la centrul vechi al Bucureştiului, nu nişte pietre”, explică Viorel Lis.
Doru Giugulea, membru în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, este mai tranşant şi îl găseşte vinovat pe fostul arhitect-şef al Capitalei Adrian Bold. „S-a opus constant la reabilitare, sub diverse pretexte – ba că n-are PUZ, ba că e monument istoric, ba că firma care urma să facă proiectul nu este abilitată de primărie. De fapt, erau nişte interese majore legate de cine să facă lucrarea, mai exact, de firma de arhitectură a soţiei sale. Practic, s-a opus opt ani, cât a fost în funcţie.” Contactat de RL, fostul arhitect-şef Adrian Bold susţine că lucrarea de pe Aviatorilor nu a avut nici atunci şi nu are nevoie nici acum de elaborarea unui PUZ, ci de autorizarea directă a arhitectului-şef. Bold respinge şi acuzaţiile lansate de consilierul general Doru Giugulea. „În accepţiunea mea, acest proiect nu necesită PUZ, dar toţi primarii au solicitat acest lucru, pentru că era important cine prelua această lucrare complexă, care înseamnă elaborarea PUZ-ului. Dar, dacă eu am fost ghimpele, din câte zic unii, de ce nu s-a elaborat şi aprobat acest PUZ de doi ani, de când eu nu mai sunt arhitect-şef?”
Primarii Bucureştiului, sub mandatele cărora a trenat reabilitarea Bulevardului Aviato-rilor, în ultimii 10 ani
Viorel Lis (ianuarie 1996-iunie 2000)
Traian Băsescu (iunie 2000-decembrie 2004)
Răzvan Murgeanu – interimar (decembrie 2004-aprilie 2005)
Adriean Videanu (aprilie 2005-iunie 2008)
Sorin Oprescu (iunie 2008-prezent)
Lege „Art. 47. – (1) Planul urbanistic zonal este instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din localitate, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuată. Planul urbanistic zonal asigură corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu Planul Urbanistic General.”
Kelemen Hunor: Ori limităm circulaţia, ori modificăm structura
Acum, primarul general, Sorin Oprescu, vrea să rezolve definitiv problema Aviatorilor şi să toarne peste tot asfalt. De-a lungul timpului, Ministerul Culturii, fără avizul căruia nu pot fi demarate astfel de lucrări, s-a opus acestei soluţii pentru bulevardul-monument. Actualul ministru, Kelemen Hunor, are de câteva zile pe birou scrisoarea lui Sorin Oprescu, care doreşte decopertarea şi asfaltarea integrală a arterei. Dar ministrul Hunor nu a luat încă o decizie: „Un răspuns la solicitarea domnului primar general îl vom putea da abia după ce vom primi documentaţia care însoţeşte această solicitare. Vom discuta pe baza acestei documentaţii şi a soluţiilor pe care le propune primăria în Comisia Naţională a Monumentelor Istorice. După această discuţie, vom putea avea un punct de vedere oficial”, ne-a transmis Kelemen Hunor. Acesta crede însă că soluţiile vor fi doar două: „Pe vremea Micului Paris nu circulau nici atât de multe vehicule şi nici atât de grele. Avem cumva de ales între a limita sever circulaţia în această zonă şi a modifica structura căii de rulare”. Fostul arhitect-şef Adrian Bold consideră însă că Ministerul Culturii are datoria de a fi consecvent şi de a conserva structura originală a Bulevardului Aviatorilor, refuzând asfaltarea.
De la un cititor: Cum îşi întreţin italienii bulevardele cu piatră cubică
Alexandru Chiţu, un cititor RL stabilit la Roma, care lucrează în domeniul reabilitării străzilor cu piatră cubică, explică cum îşi repară italienii marile bulevarde. Recent a refăcut un drum comparabil cu B-dul Aviatorilor. E vorba de „Via Nationale”, din apropierea Gării Termini. Domnul Chiţu se arată surprins de soarta arterei din Piaţa Charles de Gaulle. „În septembrie 2009 am trecut pe acolo şi am văzut o echipă de muncitori care făceau anumite reparaţii chiar în rondul pieţei. Am oprit să văd cum se face asta în România şi am rămas puţin surprins de materialele şi sculele cu care se lucrează. Dar nici muncitorii nu au nimic în comun cu felul în care se face aici (în Italia – n.r.). Erau în jur de 10-12 persoane înghesuite pe o suprafaţă nu mai mare de 10 metri pătraţi şi lucrau cu scule nepotrivite”, spune Alexandru Chiţu. În opinia sa, unica soluţie ar fi scoaterea piatrei cubice, refacerea stratului de ciment armat şi refacerea completă a pavajului. Alexandru Chiţu explică secretul durabilităţii străzilor din capitala Italiei astfel: „Pentru ca să reziste cât mai mult, trebuie folosit foarte mult ciment. În general, se folosesc ciment şi nisip cam 20 contra 80 la sută, ceea ce înseamnă că la două roabe de nisip se pune cam un sac de ciment, asta pentru montaj. După ce e montată piatra cubică urmează să fie bătută cu un instrument manual sau cu o maşină specială pentru suprafeţe mai mari, apoi se dă cu ceva de genul unui chit, un lichid cu foarte mult ciment, care intră prin toate fisurile dintre pietre”. Potrivit cititorului RL, refacerea pietrei cubice după reţeta italiană ar ajunge la 45-50 euro pe metrul pătrat.
Foto Statuia Aviatorilor homepage: Catalin Antohi via commons.wikimedia.org
