M.P.P.: Il cunoasteti pe fostul sef al Politiei Judiciare a Parchetului National Anticoruptie, comisarul Remus Span, in prezent prim-adjunct al Directiei Anticoruptie din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie?
Col. V.I.: Sigur ca l-am cunoscut. A venit la noi la Satu Mare exact de la numirea mea pe functie in 2001. La un interval de o luna de zile a venit prima data. Am avut primul contact cu el.
– Comisarul Remus Span, potrivit informatiilor pe care le-ati avut dumneavoastra, in functia pe care ati avut-o, este un om corupt?
Ð Mai mult decat corupt.
Ð Deci corupt pana in maduva oaselor?
Ð Cred ca as putea zice ca a fost coordonatorul coruptilor.
Ð Pe ce va bazati cand faceti aceasta afirmatie?
Ð Deci in 2003 a existat o autorizatie de interceptare a dlui Man Danut, care este traficant cunoscut de masini, arhicunoscut. In perioada respectiva, deci la prima autorizatie, a fost prevenit. Nu stiam de ce nu rezulta discutii telefonice. Era normal sa rezulte. Dar a fost prevenit de Span. Ulterior am aflat. In sfarsit, a expirat termenul, si in vara lui 2003 Parchetul local a solicitat autorizatia pentru Man, pentru Opris.
Ð Opris si mai cum?
Ð Opris Ioan. Au fost arestati impreuna. Implicati in traficul asta de masini. Si pentru Mic a mai existat o autorizatie. Dar cum Mic asta de la Vama avea mai multe telefoane si avea unul pe care discuta numai problemele deosebite, eu am aflat si numarul ala. Si le-am spus domnilor de la Parchet: „Vedeti ca din nici unul din cele pe care le ascultati nu o sa rezulte nimic”. Si atunci am stabilit eu. L-am pus in interceptare. Si bineinteles ca au existat foarte multe chestiuni. Initial, dl Span tinea legatura cu cei doi, Man si Opris, printr-unul, Maxim, care lucra tot la „doi si un sfert”.
Ð Tot ofiter de politie?
Ð Ofiter, subofiter. Oricum, ulterior a fost dus. Mutat si el la PNA. O fi la Cluj.
Ð La STS?
Ð Deci exista interceptari care, este clar prin lege, tin de competenta SRI-ului. Dar ei uneori solicitau ca sa le dam casetele sau sa le dam banda sa-si redea ei. Si atunci noi nu mai aveam controlul. Ce au scris ei nu stiu. Puteau sa selectioneze si sa scrie numai ce le convine. In sfarsit a rezultat un material deosebit. Referitor la Span. Mai tarziu.
„Span oferea protectie traficantilor de masini furate”
Ð Deci el le oferea protectie acestor traficanti de masini furate?
Ð Exact. Initial, el tinea legatura cu ei prin Maxim. Dupa care a intrat in contact direct cu ei si se intalneau la OMV.
Ð Pe ce functie era Span?
Ð Nu mai retin exact. Era sef la „doi si un sfert”. Nu mai retin exact de cand. S-a schimbat. Se intalneau frecvent. Discutau aproape zilnic si, la un moment dat, cand dl Span a fost mutat la PNA, dl Man discuta cu cineva la telefon si spunea: „Uite, domnu', ca amicul meu a ajuns la PNA”. Ca este mare sef, ca este nu stiu ce. „Cate i-am dat, cate i-am facut”.
Ð A avut foloase de pe urma acestei relatii?
Ð Sigur ca da.
Ð Materializate in ce?
Ð Materializate si in bunuri si, cu siguranta, si in bani. Insa nu discutau. Cand era vorba de bani nu discutau exact.
Ð Ce a primit mai concret din informatiile pe care le aveti?
Ð Multe. Prin acest Mic rezolva foarte multe din Ungaria. Prin tata lui Babici. Ala de le introducea in tara, care si el este implicat.
„Trimite materialele la PNA!”
Ð La bunuri va referiti, la masini?
Ð Bunuri de alta natura. Inclusiv se laudau acest domn Babici si dl Mic ca unora de la Bucuresti le aduceau de la sosete, chiloti, maiouri, camasi, bluze, tot ce insemna lenjerie. Pe care le poarta cu cinste. Le aducea tata lui Babici, la comanda lui Mic, si el suporta sau el rezolva. Permitea intrarea in tara fara taxe. Era clar. Tot in materialul respectiv aparea dl Petre Mare. Care este actualul sef la 0962, care i-a luat locul lui Span. Banditii vorbeau intre ei: „I-am luat tractor, i-am luat plug, i-am luat remorca si acum o sa-i dam in cap cu ele daca nu-si vede de treaba”.
Ð Lui Span?
Ð Lui Mare. Si se puneau de acord sa-i cumpere o combina. De cereale. Sigur, acolo discutiile au fost mult mai multe. Cand am vazut chestiunea asta, am sunat la Bucuresti. L-am sunat pe primul adjunct, dl Iancu. Si i-am raportat telefonic. Uitati…
Ð Dl general Iancu si mai cum?
Ð Valeriu! Fostul prim-adjunct.
Ð Al directorului?
Ð Da, si i-am raportat telefonic. Dle general, uitati, avem, la solicitarea Parchetului, si rezulta asta si asta. Pentru ca la momentul in care erau informatii despre alte structuri trebuia sa le trimitem la Bucuresti pentru ca schimbul de informatii se facea la nivel inalt. Bun, zice: „Trimite-mi-le mie. Fa-mi o copie si trimite-mi-le mie”. Le-am trimis. La cateva zile m-a sunat dl general Soare. Care este un cadru cu functie de conducere in cadrul SRI-ului. M-a sunat pe telefonul guvernamental: „Salut, Ionele, fii atent, sunt la PNA in legatura cu materialele pe care le-ai trimis tu, din „ordinul dlui Iancu”. Trimite materialele la PNA”. Eu nu puteam prin ordin telefonic sa schimb destinatia. Eu trebuia sa le dau beneficiarului. Beneficiar era Parchetul. Deci cel care emite autorizatia. Era normal, astea sunt regulile. Urma sa mi se trimita o adresa in sensul asta. Bun, am asteptat vreo trei zile. A venit o adresa in care nu se specifica nimic. Adica, atata mi-a spus: „Materialele tale, care privesc sau care intereseaza institutia noastra, va rog sa ni le trimiteti noua”. Dar fara sa spuna ceva referitor la Span, la Petre Mare. Si cand am vazut-o, am pus mana pe telefon si l-am sunat pe dl general Iancu. Din nou pe dl prim-adjunct. Si i-am raportat. „Dom'le general: M-a sunat atunci, mi-a cerut… si i-am zis sa-mi trimita o adresa”. „Bun, si ce scria?” Si incep sa citesc adresa. Totul era foarte lapidar si nimic la obiect. „Spuneti-mi, va rog, ce sa fac cu materialele?”. Zice: „Vasile, fa-ti datoria!” „Sa inteleg sa le dau la beneficiar?” Zice: „Da. Fa-ti datoria!” In momentul ala eu le-am trimis la Parchet. Era normal. Nu puteam altfel atat timp cat nu mi-a spus: dle, materialele referitoare la Span, referitoare la Petre Mare sau referitoare la alte cadre din PNA, sau 0962, sau in sfarsit.
Ð Am inteles. Deci le-ati trimis toate catre Parchet.
Ð Da. Le-am trimis toate catre Parchet.
Ð De pe langa Tribunalul Satu Mare.
Ð Exact. Dar in acelasi timp dl Iancu mi-a cerut si mi-a spus: „Dle, cand mai apar materiale de genul asta, trimite-mi-le si mie”. Si i-am trimis.
Ð Cam cate materiale?
Ð Vreo suta de file.
Ð Toate referitoare la Span?
Ð Referitoare la Span, referitoare la Petre Mare si la Calugaru.
Ð Calugaru si mai cum?
Ð Stelian! Sef de birou in cadrul 0962.
Ð Ce grad are el?
Ð Comisar. Nu stiu daca n-a fost avansat intre timp. Si referitor la chestiuni de genul asta. Toti trei aveau contacte cu Opris si cu Man Danut. Ei erau la curent exact cu tot ce fac astia. Era o retea. Si erau protectorii lor.
„Domnilor, cititi materialele!”
Ð Se poate vorbi si de sume? Cat au luat?
Ð Sincer nu-mi mai amintesc acum. Bun, i-am trimis. Pe unde s-au ratacit sau unde au ajuns nu mai stiu. Nu era de competenta mea sa-i intreb ce au facut cu ele. Cert este ca la un interval de timp de aproximativ 2-3 luni de zile ma suna dl Gal: „Dle Ionel, am niste oaspeti de la Bucuresti si nu veniti pana la mine sa stam de vorba? Sa stati de vorba cu ei?” Ba da! Era prim-procurorul Parchetului. M-am dus si acolo era o doamna, domnisoara, Radescu. Si cu un domn Burlacu. Cu dosarele pe masa. Materiale pe care noi le-am inaintat Parchetului. Au inceput discutiile. Ce mai stiti despre dl Span, ce mai stiti despre dl Calugaru, ce mai stiti despre nu stiu cine. Eu nu aveam mandatul sa discut cu ei. Eu ma feream sa intru in contact si sa discut cu persoane din afara institutiei problemele noastre. Si le-am spus: „Domnilor, cititi materialele, ca poate o sa ajungeti la concluzia ca in materiale e mai mult decat ceea ce stiu eu”. Uneori, eu plecam la Bucuresti si ramanea adjunctul si semna el .
Ð As vrea sa revenim la continutul materialelor respective. Eu am o intrebare punctuala. Comisarul Span, pe vremea aceea subcomisar, a condus vreodata vreo masina furata? Stiind ca este furata?
Ð Asta n-as putea sa confirm, dar stiu ca a introdus o masina in tara. N-a platit taxe vamale. Abia la nu stiu cat timp s-a reglementat situatia. Dar am inteles ca a si vandut-o cand a inceput scandalul.
Ð Despre ce masina era vorba?
Ð Despre un Volkswagen Passat. Nu stiu exact ce model. Nu m-a preocupat si nici ma preocupa chestia asta.
„Zece la suta din suma recuperata urma sa fie a lui Span”
Ð Bani a primit vreodata?
Ð Imediat va spun si chestiunea cu banii. Deci tot din materialele astea rezulta ca Man Danut era in relatii cu un mafiot din zona noastra. Din zona Oasului. Ala avea de recuperat o suta de miliarde de lei. N-as putea sa spun de la cine, dar o sa aflu si eventual o sa va transmit ulterior. Acolo rezulta clar ca individul din zona noastra avea de recuperat o suta de miliarde si dl Man l-a pus in legatura cu dl Span sa il sprijine sa ii recupereze, urmand ca 10% din suma recuperata sa fie a dlui Span.
Ð Exista probe in acest sens?
Ð Exista materialul. Materialele. Sunt acolo. Este scris negru pe alb.
Ð La cine sunt aceste materiale?
Ð Imediat.
Ð Deci Span ar fi urmat sa primeasca 10 miliarde.
Ð Da. 10 miliarde daca recupera intreaga suma. E clar. Se discuta ca trebuie sa-l stranga de (…). Ca este. Ca functia pe care o ocupa este la nivelul sefului IGP-ului si tot felul de minunatii de genul asta. Sunt foarte multe aspecte. Oricum, eu n-am vrut sa intind discutii cu doamna sau domnisoara Radescu si cu dl Burlacu. Procurorii-inspectori de la PNA. S-ar putea eu sa stiu mai putin. Fiindca aglomerat fiind, uneori nu citeam materialele si semnam doar adresa de inaintare de la Parchet.
Ð O faceau ofiterii operativi ai dvs.?
Ð Exact. Se ocupau altii de ele. Dar este foarte clar. Era in martie. Daca citesti materialele de la cap la coada rezulta ca el ii coordona pe cei doi.
„Materialele se afla la Sectia Inspectie a PNA”
Ð Unde se afla aceste materiale in prezent?
Ð Ar trebui sa se afle la Serviciul Inspectie, lucrarea 111 din 2003.
Ð Serviciul Inspectie al SRI?
Ð Al PNA!
Ð Al PNA?
Ð Da. Inaintat in 11.12.2003 la PNA la Serviciul Inspectie, lucrarea 111 cu nr. 176/p/2003.
Ð Deci exista practic doua lucrari.
Ð Am inteles ca acel dl Burlacu si domnisoara Radescu au luat toate materialele care se refereau la dl Span, le-a selectionat Petre Mare si la Calugaru, persoane care intrau in competenta PNA-ului, ca practic furatul sau traficul de masini nu intra in competenta PNA-ului. Deci erau separat. Astea au fost trimise aici. Deci Span, Petre Maier, Calugaru, si nu mai stiu, Maxim, Dorin de la Inmatriculari Auto. Ala era omul de baza prin care cei doi mafioti inmatriculau masinile furate. Astea au plecat la PNA, celelalte au plecat la Parchetul General.
Ð Ce alte aspecte in afara de traficul de masini, de protectie a unei retele de traficanti de masini si de insusire a unor foloase necuvenite mai cunoasteti?
Ð Eu am intrat in contradictie cu el pentru ca mie asa mi-a placut, sa respect legalitatea. Noua ni s-a tras foarte mult atentia de catre dl Timofte si toti. Eu cand mergeam la Bucuresti: „Dle, nu va jucati, sa respectati legalitatea”. Eu am tinut foarte mult la chestia asta. Venea dl Span de exemplu cu o autorizatie. Il punea pe dl Mihnea, ca titular sa zicem, si punea numarul de telefon al lui X sau al lui Y. Si pe langa numarul de telefon al firmei titularului mai trecea doua-trei numere. Noi aveam obligatia inainte de a pune autorizatia in aplicare sa verificam numerele de telefon. Si aparea ca este Mihnea cu numarul lui, dar mai aparea numarul de telefon al lui Ionel, al lui… Si am returnat asemenea… L-am chemat la mine si i-am spus: „Ma, baiatule”. Era mai tanar decat mine. „Ma, baiatule, daca vrei sa ne intelegem ca oamenii si sa cooperam trebuie sa tinem cont de ceea ce spun eu. Nu vreau sa fac scandal acuma. Te duci inapoi si imi vii cu documentul corect intocmit”. A, ca nu stiu ca e corect! Cum sa fie corect, dom'le, daca eu iti spun ca nu e corect. Numarul ala de telefon nu este al celui nominalizat, alalaltul, nu este, de ce le bagi? Stiti ca… Deci asta a fost un gen de conflicte pe care le-am avut. Si n-a fost o singura data, a fost de mai multe ori.
„A solicitat interceptarea telefoanelor unor ziaristi”
Ð Ati auzit ca si la Parchet a recurs la anumite practici?
Ð Astea… nu stiu ce a facut. Dar cert este ca autorizatia pe care el o solicita…
Ð Cam in ce perioada se petreceau toate astea?
Ð In 2003.
Ð 2003 iarna?
Ð Deci incepand din 2002 au continuat pana cand a plecat el. El a plecat prin martie 2003 la PNA. Eu l-am trimis la plimbare cu asemenea autorizatii. Si i-am spus. Cand s-a repetat m-am dat mai tare la el si i-am spus: „Bai, baga de seama ca tu oi lucra unde oi lucra, dar noi lucram la SRI. Nu ne jucam. Daca voi va permiteti sa va jucati cu astfel de chestiuni, uite la noi ca nu se poate”. Si de aici au inceput practic neintelegerile si toate celelalte care au urmat bineinteles. Cand domnisoara Radescu a venit la Satu Mare cu dl Burlacu, au fost inclusiv la „doi si-un sfert”. Nu stiu cu cine au stat de vorba acolo, ce au discutat. Habar n-am. Din materiale a mai rezultat si interventia lui Calugaru in favoarea lui Man Danut. Acesta a fost chemat la Bucuresti la Cercetari Penale. Si a rezultat interventia lui Man si a lui Span la unul George Neagoe. Nu stiu cine este. Deci a rezultat foarte clar. Au fost mai multe discutii prin care ei discuta intre ei, deci Man cu Calugaru, ca este chemat Man, ca Span este chemat la Bucuresti la un anume George Neagoe si ei au vorbit cu individul si i-au confirmat ca au vorbit cu George Neagoe si sa mearga fara nici o problema ca totul este rezolvat. Exista aceste discutii. Si rezulta foarte clar din materiale. Nu o singura discutie. Cred ca sapte pe aceasta tema!
Deci interventii! Dl Calugaru Oas isi facea cumparaturi impreuna cu familia Man de la Baia Mare. Dl Calugaru mergea la Negresti, la Man, si de acolo plecau la Metro, isi faceau cumparaturile si veneau inapoi. Cu siguranta ca nu si le-a platit el. Deci Calugaru. Dar, in sfarsit! Au fost autorizatii mai multe de genul asta pe care le-am spus eu. A solicitat interceptarea unor telefoane de centrala telefonica. A pus numarul de la centrala ca si cum ar fi fost al lui Anderco (n.r. – fostul primar de Satu Mare).
Ð Erau mai multi…
Ð Pai va dati seama ce trafic era pe centrala. Acolo mergeau toate convorbirile. Nu? Nu erau legaturi directe sau fire directe. Si acolo am refuzat sa punem in aplicare. Nu poti sa pui asa ceva. A solicitat, la fel, tot atunci, interceptarea de la „Informatia Zilei” (n.r. – cotidian local din Satu Mare). Tot centrala telefonica!
Ð Si alte ziare locale?
Ð Nu le-am pus. Vazand ca nu reuseste, a recurs la o alta stratagema. A obtinut autorizatii de la dl procuror Aron pentru „Informatia Zilei” si pentru directoarea de la Radio Transilvania, Mirela Rateganu. In mod normal, trebuia sa ni le trimita la Satu Mare. Le-au trimis direct la centru ca sa ma evite pe mine. A vazut ca nu tine.
„Span este tinut in brate de cineva mare”
Ð Despre rapoartele pe care le-ati trimis dvs., Span stia de continutul lor?
Ð N-as putea sa spun. Daca stia sau cat stia.
Ð Sau cand a aflat de continutul lor, pentru ca acum probabil stie foarte bine.
Ð Numai acolo putea sa afle, la PNA, la Bucuresti. Deci la acel serviciu. In mod normal… Deci s-au despartit materialele. Materialele referitoare la Span, la Calugaru, la Petre Mare, Maxim si nu stiu care, Baran Dorin, asta de la Circulatie, deci toti cei care intrau in competenta PNA-ului au fost trimise la PNA. Iar celelalte care se refereau strict la traficul de masini au fost trimise la Parchetul General. Deci asta este foarte clar. Confirmat pentru a doua oara.
Ð As vrea sa va pun o intrebare directa. Cine credeti ca il tine in brate pe Span, din moment ce Serviciul Roman de Informatii sesizeaza PNA, sesizeaza Parchetul General, ajung materialele acolo si nu se intampla nimic, el e pe functie si mai puternic ca niciodata?
Ð Span era undeva pe locul 3 sau 4 in ierarhie, pentru ca el era seful Politiei Judiciare din cadrul PNA-ului. Cu siguranta ca domnisoara Radescu s-a dus si le-a prezentat sefilor sai, dar nu erau o noutate, pentru ca ele au ajuns si pe filiera noastra. Domnisoara Radescu si dl Burlacu n-au venit de capul lor aici. Cu siguranta ca trimisi de cineva mare, sa vada exact ce este, pentru ca eu le dadeam pe plan local beneficiarului, pe partea cealalta le trimiteam la Bucuresti. Ca le-au stocat ai nostri si nu le-au dat mai departe nu stiu.
Ð Comisarul Span a afirmat ca n-a existat un dosar pe numele lui referitor la cele publicate si pe care in mod sigur le-ati citit si dvs. in „R.L.” din aprilie anul trecut. Mi-a zis ca nu a existat un dosar. A existat sau n-a existat?
Ð Acum, stiu eu ce au facut? Daca s-a constituit un dosar? Eu am avut o confirmare de la PNA, de la Oradea, ca dl Span are dosar la PNA. Deci mi s-a confirmat. Ca e dosar in adevaratul sens al cuvantului din punct de vedere juridic sau ca au indosariat materialele si e un dosarel sau o mapa, asta n-as putea sa spun. Dar mi s-a spus foarte clar ca exista un dosar de cercetare a dlui Span.
„Au plecat 60 de casete cu inregistrari”
Ð Ce altceva mai puteti sa ne spuneti despre activitatea acestui ofiter de politie? Sau ce alte amanunte in afara de faptul ca era protectorul unor traficanti de masini de lux din Occident? Si de interceptarile ilegale?
Ð O persoana cu functie de conducere, aici, pe plan local, discutand nu de mult pe tema asta, ne-a relatat o faza. Intamplator, el se afla intr-o statie PECO, la Burdea. La o masa vecina erau Span, dl Man si dl Opris. Man dadea telefoane si aranja: „D-le, vrei masina, nu vrei masina?” Deci in prezenta lui Span. N-au sesizat prezenta acestei persoane – pe care n-o nominalizez acum – decat ulterior. Cand a vazut, i-a trimis si o bere la masa. L-a abordat: „Ce faceti, cum sunteti?” A incercat sa vada daca a auzit discutia. Dar omul a auzit.
Ð Si v-a anuntat pe dvs.
Ð Mi-a spus-o foarte clar. Mi-a povestit-o din proprie initiativa. Am discutat: „Bai, cum esti, ce esti?” El zice: „Hai sa-ti spun eu ceva, la ce am asistat eu”. Si mi-a relatat chestia asta. Deci cei doi traficanti, care ulterior au fost arestati, in prezenta dlui Span, dadeau telefoane si intrebau: „Vrei masina aia, am modelul nu stiu care, atata face, asa face”. Deci toate chestiunile astea. Oricum, dl Man a mai fost in '98 arestat la Arad, tot pentru trafic de masini. Cum a fost pus in libertate nu cunosc. Nu m-a interesat la vremea respectiva.
Ð Casetele acestea inseamna ca nu au fost puse in dosarele lui Man…
Ð La noi sunt niste reguli. N-are rost sa va dau eu niste detalii exacte. Cel care emite autorizatia… Deci noi avem un timp de pastrare a convorbirilor inregistrate. Dar, prin autorizatie, procurorul poate sa solicite pastrarea mai mult decat termenul pe care-l aveam noi. Sau pastrarea inregistrarilor pana la finalizarea cazului. In cazul celor doi, Man, Opris si mi se pare ca si dl Mic, vamesul de la Petea, s-a solicitat pastrarea pana la finalizarea cazului. In momentul in care ei si-au declinat competenta spre Bucuresti, cei de la Bucuresti mi-au cerut inregistrarea. Dar noi le-am spus ca noi nu avem atatia suporti magnetici. Sunt in gestiunea noastra si nu ne permitem. Aduceti suporti magnetici, va inregistram cu adresa cu tot, vi le dam si faceti ce vreti cu ele. Au plecat 60 de casete cu inregistrari intre Man, Opris, Span si ceilalti pe care i-am nominalizat.
Ð Pe casetele respective cam ce se discuta?
Ð Deci ceea ce scria in material. Cu tot, absolut tot, cu tractoare, combine si recuperarea acelei sume de 100 miliarde.
Ð Care a fost perioada?
Ð Cred ca pe 11.12.2003.
„Span m-a amenintat ca „ma rezolva” si „ma face”!”
Ð V-am intrebat pentru ca eu, in aprilie 2004, am publicat un articol despre o parte din cele afirmate de dvs. astazi. Dupa care, la scurta vreme dupa operatia pe care ati avut-o, ati fost trecut in rezerva. Hai sa ajungem la capitolul razbunare. Span a aflat despre faptul ca dvs. ati scris niste rapoarte in care ati fi dat informatii despre toate ilegalitatile pe care le-ati enumerat mai devreme. Cum s-a materializat razbunarea lui Span?
Ð Deci eu, practic, n-am scris rapoarte. Eu n-am facut…
Ð Le-ati inaintat pe cele facute de ofiterii din subordinea dvs.
Ð Materialele realizate din inregistrare, am facut copie si le-am trimis in baza ordinului telefonic.
Ð Deci Span banuia ca ii vreti capul?
Ð Bineinteles. Mesaje, semnale de tot felul.
Ð Adica ce insemnau mesaje?
Ð Ca „ma rezolva”. Ca „ma face” pe avion venind incoace, spre casa…
Ð Personal sau prin terti?
Ð Prin terti! Personal nu m-a contactat decat o singura data. Asta a fost anul trecut, prin vara, dupa ce mi-am mai revenit un pic, m-a sunat la telefon si m-a invitat la o cafea. Intr-un week-end.
„M-au intrebat de dl Mihnea de la „Romania libera””
Ð Cand se petrecea asta? In ce perioada? Dupa aparitia…
Ð Dupa aia. Prin iunie-iulie. Inainte cu vreo 2-3 saptamani de trecerea mea in rezerva. Ne-am intalnit la „Somesul” si am stat fata in fata. Eu ma gandeam ca, din moment ce m-a invitat, trebuie sa-mi spuna ceva. Nu mi-a spus nimic. Am discutat tot felul de baliverne. Dupa care a plecat. S-a ridicat si a plecat. Nici macar n-a platit cafeaua la care ma si invitase (n.n. – Remus Span). Mi-am dat seama ulterior. Bine, am platit eu. Cand am iesit, el era in masina si tot facea ceva. Semn ca a avut ceva mijloace de ascultare sau de inregistrare. Bine, pe mine nu ma deranja, pentru ca n-am discutat nimic altceva decat pur si simplu baliverne. Nici nu mi-am dat seama de ce m-a invitat. Si cu asta s-a incheiat. Dar intre timp… tot felul de semnale. Ca i-am dres, ca ce-am facut, ca o sa mai fac? Ce poate sa mai faca? Eventual, sa ma recheme in activitate. In sfarsit, a venit acea echipa de control. Au incercat in plan profesional. Nu s-a gasit… M-au luat cu terenurile, care nici macar nu sunt ale mele. Am intr-adevar teren cumparat la Petea. Si unul dintre subiecte a fost ca detin terenuri spre Petea. Ce mi s-a reprosat mie de catre echipa de control. Da, detin! Le-am spus. Pai, cum le-ati obtinut? Pai, foarte bine. Si le-am explicat. Uitati, domnule: am avut un frate care mi-a propus asa ceva. „Pai, nu v-a improprietarit Anderco?”. D-le, el nici nu era primar pe vremea cand le-am cumparat. Eu am acasa toate documentele. Cumparare de apartament, credit la BRD pentru garsoniera cumparata la fiul meu, la Cluj. Si am pastrat inclusiv acel contract cu fostul proprietar al terenului. Subsemnatul vinde 0,50 ha cu numarul topo la Ionel, cu suma de… Deci contractul cu semnatura. I-am dat banii si am mers la notar, a venit omul, a semnat, cand le-am aratat domnilor din echipa de control a SRI-ului au lasat-o moale, ca n-au mai putut sa spuna nimic.
Ð Dar ce v-au mai intrebat? V-au mai intrebat de ziaristi?
Ð M-au intrebat de dl Mihnea de la „Romania libera”.
Ð Adica de mine. Ce v-au intrebat de mine?
Ð In ce relatii sunt? De cand ne cunoastem? Cum ne cunoastem? Domnule, cum organizam si noi protocoale de ziua SRI-ului, asa organizeaza si alte institutii.
Ð M-am vazut cu dvs. prima oara la aniversarea „Gazetei de Nord-Vest”, care facea un numar jubiliar, nu stiu cate numere.
Ð 4.000 sau 5.000 de numere.
Ð Si, la scurta vreme, eram intr-o ancheta la Satu Mare si am fost la ziua fostului prefect Gheorghe Ciocan. Unde nu cred ca am vorbit…
Ð N-am vorbit. Nici macar n-am dat mana. Eu eram in partea dreapta si dvs. erati in partea stanga a mesei si stateam fata in fata.
Ð Nu, eram usor lateral. Eu eram in fata prefectului. Si v-au intrebat si de relatia noastra?
Ð Si de relatia Mihnea-Valer Marian (n.r. – fostul director al „Gazetei de Nord-Vest”). Dom'ne, nu stiu. … Era si de la Pompieri, si seful IJP-ului si, ma rog, multi. Le-am explicat, dar n-au vrut sa inteleaga ca astea sunt relatiile. Bine, am mai fost intrebat de relatia Negreanu-Valer Marian. Nu stiu, eu n-am timp sa vad ce relatie este intre Valer Marian si Negreanu. Dar cum Negreanu a fost si el sef de sectie si a fost mai mult timp decat mine. El a fost de prin '91-'92 pana prin '99. Adica, asa cum eu ma intalneam cu Valer Marian la festivitati, la depuneri de coroane, la nu stiu ce, dupa care, daca mergeam la un sprit, era bine, daca nu era, nu, si ei s-au cunoscut. Cel putin, in imprejurarile astea.
„Am vrut sa le platesc (n.n. – SRI-ului) apa si cafeaua”
Ð S-a facut un raport dupa aceea?
Ð Cu siguranta.
Ð Nu l-ati vazut? Nu-l stiti?
Ð Nu. Nu inca. Nu mi s-a reprosat nimic. Deci nu mi s-a spus: D-le, ai gresit acolo.
Ð Bun. Dupa ce a plecat acea comisie de la Satu Mare, la cat timp dupa aceea… Ce s-a mai intamplat? V-au propus ceva? Sa va mute?
Ð Au fost o data si la vreo luna de zile au revenit. Pentru ca trebuiau sa gaseasca ceva. N-au gasit nici a doua oara. Am fost chemat eu la Bucuresti. Si acolo, de dimineata pana seara am tot stat si am tot discutat. M-au luat… cum am reusit eu sa organizez ziua SRI-ului cu atatea persoane cate au fost. Ca au fost vreo 200 de persoane. A fost si dl Valer Marian. Eu am trecut pe la toata lumea. Eram gazda. Culmea este ca baiatul meu de la unitate… Aveam un baiat care venea cu un aparat foto si bineinteles ca el a acordat importanta mai mare pe unde ma duceam eu. Ciocneam cu fiecare: „Bine ati venit! Sa va simtiti bine”. Si am ajuns si acolo. Dar, in prima faza, intentia mea a fost sa ma duc la dl dr. Mateescu. Este psihiatrul de la noi. Arhicunoscut. A fost pentru prima data cand l-am invitat, se simtea un pic si stingher, asa, si zic hai sa schimbam cateva vorbe. Acolo era si dl Valer. Am ciocnit si cu unul, si cu altul. Baiatul a facut poza, dar si dnii din comisie au vazut si poza. A, zice, atunci ai predat discheta. Este cea mai mare tampenie. In primul rand, daca vreti sa veniti sa ma supuneti la un test, poate ca nici nu stiam sa… poate stiam sa manipulez pe calculator, dar ceea ce era mai interesant, sa redactez eu, sa salvez pe discheta, sa scot o discheta sau nu stiu ce… Or, sa fi dat la un subaltern era chiar culmea sa fi facut asa ceva! Nu, ca atunci am predat eu discheta! Dar nici n-a fost vorba de asa ceva. Eu nici nu stiam de aparitie… Ca, mi-am reprosat ulterior ca, daca as fi stiut, poate ca o intorceam altfel. Poate gaseam o explicatie, dar eu n-am dat nici o importanta chestiunii. Eu stiam foarte clar ca nu sunt implicat …
Ð Si ce v-au facut la Bucuresti?
Ð S-au reluat discutiile. Ca sa recunosc. De ce nu recunosc? Este in ceasul al 12-lea si ei imi mai acorda o sansa. Dlor, n-aveti nici o sansa sa-mi acordati, pentru ca nu am facut. Asa ca nu are rost sa discutam. Si de dimineata la 10 pana seara la 7. Am servit o cafea si un pahar de apa si, in final, am vrut sa le platesc si apa, si cafeaua.
Ð La sediul SRI din Bucuresti?
Ð Exact. D-lor, puteti sa insistati, mai stau o saptamana aici, nici o problema, dar n-am ce sa va spun, d-lor. Eu ce am stiut v-am spus. Nu se poate, ca trebuie sa stii si altceva. D-le, nu stiu. Sau, daca vrei, scrieti dvs. si semnez.
„Ordinul directorului: destituirea si punerea la dispozitie”
Ð Au luat vreo masura? V-au propus ceva?
Ð Nu s-a spus absolut nimic. La aproximativ doua saptamani, eram la serviciu, era lunea, m-a sunat un domn general. „Vasile, ce faci?” Tocmai terminasem o sedinta, probleme cotidiene. „Vezi, ca vin la Satu Mare. Intr-o ora si jumatate, doua ajung.” „Bine, d-le general.” „Vezi ca trebuie sa-ti transmit o veste neplacuta.” „Ce veste neplacuta?” „Lasa, ca o sa-ti spun acolo.” „Este vorba de schimbarea mea?” Zice: „Da”. Nici o problema, haideti incoace! Ca sa fie oameni, sa aducem la cunostinta cadrelor, in sedinta, asa se practica. O lauda ce nu se mai putea. Dupa care, ordinul directorului: destituire si punerea la dispozitie. Si in timpul sedintei eu am spus-o foarte clar, pe fata, ca pot sa confirme cei care au participat. Am multumit colegilor pentru perioada in care am muncit impreuna, iar despre viitorul meu nu stiu ce sa va spun, dar in 15 minute veti afla hotararea mea. Pentru ca, din momentul in care am primit telefonul si pana ajungea la Satu Mare dl general, eu am luat decizia de unul singur. Nevasta mea a aflat seara, la ora 7, ca eu am facut raportul de trecere in rezerva. Nici macar nu m-am consultat cu ea. L-a pus pe actualul sef si l-a si prezentat, Pop Nicu, urmand ca eu in doua-trei zile sa ma duc la Bucuresti, la directia de cadre. Acolo, sa primesc ceva insarcinari si, intr-o luna de zile maximum, voi fi numit in alta parte.
Ð Vi s-a sugerat un judet anume?
Ð Da, mi s-a sugerat Braila, Botosani.
Ð Partea diametral opusa a tarii.
Ð Exact. Exact pe considerentul ca ei cunosteau optiunile mele. Eu n-am vrut sa raman la Bucuresti dupa absolvirea scolii. Nici ulterior, la vreo cinci propuneri care mi s-au facut. Eu le-am spus: „Dom'ne, eu nu ma duc! Pe mine nu ma intereseaza Bucurestiul. Pe mine Bucurestiul ma streseaza, asa ca eu nu ma duc!” Puteam sa ma duc in '81, dar am venit la Satu Mare si sa plec acum inapoi… nu fac asa ceva. In 15 minute, eu i-am spus d-lui general: „D-le, eu nu plec nicaieri!”. „Vasile, dar ce o sa spuna conducerea?” „D-le general… si eu sunt iritat. Spuneti-mi un motiv pentru care am fost schimbat.” Lasa, ca nu stiu ce, ca o sa fie bine. „Nu, d-le!” El a plecat intre timp, dl general cu asta ce a fost numit in locul meu, la Baia Mare, ca sa rezolve aceleasi chestiuni si acolo. Schimbarea din functie si mutarea la Satu Mare. Sa aduca la cunostinta celor de la Baia Mare. Si cand s-au intors, raportul meu era deja intocmit. De iesire la pensie. A insistat. Ca nu m-am gandit bine. „Este ultima decizie!” Si nu prea a vrut sa-l bage in plic, alaturi de ordinul de schimbare a mea din functie si punerea la dispozitia Bucurestiului, dar am insistat. „D-le general, nu-l puneti in acelasi plic, puneti-l intr-un plic separat, dar tot pleaca. Asta sa fie foarte clar.” Nu, ca sa ma mai gandesc. I-am zis: „Daca dvs. imi spuneti un motiv pentru care s-a luat aceasta decizie, atunci voi sta sa ma mai gandesc!”.
Ð Dvs. ce banuiti?
Ð Ce sa banuiesc? Este foarte clar ce banuiesc. Totul a fost orchestrat. La noi se acorda niste calificative pentru activitatea desfasurata pe anul trecut. Deci in doua-trei luni de zile, in anul care urmeaza, se acorda niste calificative pentru anul trecut.
Ð Si ce calificative ati avut?
Ð „Foarte bine”.
Ð Ati avut vreodata…
Ð Deci, cat am fost eu la conducere in primul an… „bine”. Eu am preluat la sfarsitul anului 2001, atunci am avut „bine”, dupa care am avut numai „f. bine”. Si al meu personal era „f. bine”, si al unitatii.
„Pe o scara de la 1 la 10, la capitolul „coruptie”, Span este in varful piramidei”
Ð Dupa trecerea in rezerva, ati mai primit vesti de la Span?
Ð Dupa trecerea in rezerva, am auzit in continuare aceleasi discutii. Ca mi-o facut-o, ca mi-o tras-o, cat este el de mare si de tare, si atunci m-am gandit. Mai tarziu. Intarzierea asta a fost determinata si de starea mea de sanatate, pentru ca eu anul trecut am fost de cinci ori in spital. Am avut momente in care nu puteam sa stau in picioare. Determinate de mai multe cauze. De stres, pentru ca mi-au confirmat nu o data medicii, de hipotensiune si de urmarile operatiei pe care am facut-o. Talpa piciorului mi-a ramas amortita si trebuie sa iau tratament. Si pentru ca tot imi trimitea mesajele astea, asa m-am hotarat. N-am nici un interes, nu vreau sa revin in activitate. Desi mai aveam 6 ani si ceva, la vremea respectiva. Pana la 55 de ani mai am 6. Interesul meu nu este de a reveni in activitate sau la altceva. Daca tot este sa gasim coruptia si coruptii din justitie si de unde dracu' sa-i gasim… Pai, dar omul asta, dl Span… e strigator la cer ce e in materialele alea. Sa stii ca el cauta coruptii! N-are cum sa-i gaseasca!
Ð Pe o scara de la 1 la 10, la capitolul „coruptie”, 1 fiind cel mai putin corupt si 10 cel mai mult corupt, ce nota i-ati acorda lui Span?
Ð Ce sa va spun? Avand in vedere locul de munca, atributiunile functiei si ale serviciului pe care-l coordoneaza, pai, unde poti sa-l incadrezi (n.n. – pe Remus Span) decat in varful piramidei? As intelege un plutonier sau un agent din subordinea lui ca este corupt, dar el sa coordoneze reteaua?
