Wikileaks.org a fost probabil cel mai căutat site de pe internet în ultima săptămână. Jurnalişti, guverne, amatori de teorii conspiraţioniste şi oameni simpli din întreaga lume au încercat să acceseze documentele făcute publice de organizaţia condusă de Julian Assange, un fost matematician şi informatician transformat în jurnalist şi activist, căutat de Interpol (e drept, pentru o acuzaţie de viol), urât şi pus la zid de majoritatea politicienilor americani.
De duminica trecută ziarele şi-au umplut paginile cu informaţii mai mult sau mai puţin scandaloase, mici conspiraţii, porecle ironice date de americani oficialilor din diferite ţări, confirmări ale unor zvonuri, sau pur şi simplu zvonuri transmise de 274 de ambasade, consulate şi misiuni diplomatice ale SUA între 28 decembrie 1966 şi 28 februarie 2010. Acestea au fost dublate de reacţiile oficiale – mai mult sau mai puţin diplomatice – ale părţilor implicate. În total 251.287 de documente, care conţin peste 260 de milioane de cuvinte, 15 mii de documente secrete şi alte 100 de mii confidenţiale compun afacerea Cablegate – considerată imaginea în oglindă a felului în care SUA face politică.
Greu de găsit, greu de „ucis”
Greu de găsit
Pe numele lui Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, Interpol-ul a emis un mandat de arestare european, acesta fiind suspectat de „infracţiuni sexuale”, deşi oficial nu i-a fost adusă nicio acuzaţie. Assange respinge veridicitatea suspiciunilor, motivând că s-a început căutarea sa exact după ce WikiLeaks a început să „scurgă” informaţiile deţinute, în 28 noiembrie. S-a vehiculat în timpul acestei săptămâni că este protejat de Marea Britanie şi s-ar ascunde undeva în insulă.
Persoana lui Assange este învăluită în mister. Pe de o parte, el susţine că doreşte să facă publice abuzuri şi să asigure transparenţa „afacerilor” mondiale. Unele voci susţin că este doar un pion în întreaga operaţiune, prin care se acoperă adevăraţii artizani ai scurgerii de informaţii. Ceea ce publică WikiLeaks poate pune în pericol multe persoane vizate de informaţiile din telegrame, spun alte voci. Există şi tabăra celor care susţin că întreaga operaţiune este o „poveste” creată de SUA, o diversiune, pentru a deturna atenţia lumii de la adevăratele probleme actuale: criza fără sfârşit şi conflictul mocnit din Peninsula Coreea. Altfel, dacă într-adevăr ar leza interesele SUA, şi nu numai, de ce este tolerat WikiLeaks, se întreabă cei din ultima tabără?
Greu de „ucis”
Cât despre WikiLeaks, pe cât de căutat este site-ul, pe atât de greu este de accesat. Administratorii au mutat serverele site-ului de mai multe ori, după ce a fost atacat deja de 3 ori săptămâna aceasta, ultima dată vineri dimineaţă, când site-ul a dispărut cu „ajutorul” Statelor Unite, care ar fi „ucis” cu totul adresa de web, potrivit The Guardian. Compania care găzduia WikiLeaks în SUA susţine că a fost nevoită să oprească furnizarea de servicii organizaţiei, deoarece atacurile asupra site-ului puneau în pericol întreaga reţea de găzduire, care conţine peste 500 de mii de pagini.
Cu toate acestea, WikiLeaks a reuşit să „învie” online, anunţând pe Twitter că şi-a mutat serverele în Elveţia, la wikileaks.ch. Este vorba, de fapt, despre o adresă DNS (domain name system), ce foloseşte un şir de cifre. Mai mult, tot vineri, administratorii WikiLeaks au publicat şi documente diplomatice: trei telegrame trimise din capitala Braziliei, Brasilia.
Două dintre acestea, trimise în 2005, sunt confidenţiale şi se referă la solicitări de sprijin ale americanilor pentru mutarea unor deţinuţi de la Guantanamo – solicitări refuzate de partea braziliană -, iar al treilea este o telegramă din 2009, neclasificată, o solicitare de strămutare a unor cubanezi din Guantanamo, rămasă şi ea fără un răspuns afirmativ din partea Braziliei.
Informaţii cu picătura
WikiLeaks a făcut publice doar puţin peste 600 din cele peste 250 de mii de documente pe care susţine că le are. Organizaţia a anunţat că va publica restul documentelor în următoarele luni. Aşadar, are suficientă susţinere financiară pentru a se putea ascunde în continuare de „cruciaţii” care vor să-i deposedeze pe Assange şi ai săi de „Sfântul Graal” – informaţii ce, conform spuselor lui Assange – schimbă total imaginea unor ţări.
Presa aşteaptă cu sufletul la gură orice nouă „scurgere”, în contextul în care documentele furnizate până acum nu reprezintă ştiri extraordinare sau surprize. Cu toate acestea, autorităţile americane, în frunte cu Departamentul de Stat, au denunţat publicarea informaţiilor de către echipa lui Assange. Omul a fost chiar ameninţat cu moartea (vezi aici).
De unde vin informaţiile WikiLeaks?
Bradley Maning, în vârstă de 22 de ani, ar putea petrece 52 de ani la închisoare pentru înaltă trădare. El este singura persoană acuzată până acum că a furnizat informaţii pentru WikiLeaks. Fostul analist militar este suspectat că ar fi furnizat WikiLeaks în luna iulie, o înregistrare video din 2007, în care militari americani ar fi ucis într-un raid civili nevinovaţi şi doi jurnalişti de la Reuters. Deşi armata interzisese accesul la calculatoare cu memorii externe, CD-ROM-urile ar fi fost omise, iar Maning ar fi descărcat date confidenţiale pe CD-uri pe care susţinea că se află muzica interpretei Lady Gaga.
Acuzaţiile aduse lui Maning au fost infirmate de Assange, care a declarat că nu există nicio dovadă care să îl lege pe militar de WikiLeaks. Totuşi, se pare că un hacker cu antecedente penale ar fi deconspirat sursa videoclipului, incriminându-l pe Maning.
WikiLeaks a deschis un fond public pentru a-l ajuta pe Maning într-un proces civil.
În fond, nimeni nu ştie cine sunt sursele WikiLeaks, fapt ce a fost afirmat în repetate rânduri de Assange.
Ce fel de secrete trebuie păstrate?
Într-un interviu oferit la începutul săptămânii pentru revista Time, Julian Assange spunea că secretele sunt foarte importante, atâta timp cât nu acoperă nişte abuzuri. Assange a declarat că sursele care alimentează WikiLeaks au asigurată protecţia identităţii, care de cele mai multe ori este un secret şi pentru cei de la WikiLeaks.
De altfel, pe pagina de prezentare a organizaţiei, sunt explicate şi modalităţile prin care cei interesaţi pot contribui cu informaţii, fără ca nimeni să ştie vreodată cine sunt.
Ce este WikiLeaks?
WikiLeaks, organizaţie ce se proclamă non-profit, are scopul de a face cunoscute publicului „ştiri şi informaţii importante, după cum se menţionează pe site-ul oficial.
Din 2007, WikiLeaks a început să obţină şi să publice informaţii sensibile. Organizaţia, suspectată că ar lucra cu diferite agenţii de spionaj din lume, se declară făţiş independentă şi apărătoare a presei libere şi a dreptului la exprimare.
Orice informaţie furnizată este cercetată în amănunt, înainte de a fi publicată, iar informaţiile făcute publice sunt reale, asigură WikiLeaks. Este finanţată din donaţii, potrivit aceleiaşi surse.
