Fenomenul traficului de fiinţe umane a crescut în ultimii ani, arată o cercetare coordonată de Centrul Parteneriat pentru Egalitate, în cadrul proiectului AnimaNova. Anual, în jur de 1.000 de cazuri de români traficaţi sunt raportate autorităţilor abilitate. Numărul real al românilor care cad pradă traficului de carne vie nu se cunoaşte în prezent. Italia este una dintre ţările preferate pentru exploatarea victimelor de către recrutorii români.
Andrada avea 17 ani când s-a îndrăgostit fulgerător de un băiat mai mic decât ea şi a fugit de acasă, ca să-şi înceapă o nouă viaţă alături de el. După numai câteva luni, era în Italia, bătută, ameninţată şi obligată să se prostitueze.
Andrada este una din cele 780 de persoane care au căzut pradă traficului de fiinţe umane în 2009, conform Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane (ANITP). 420 dintre ele erau femei, iar 360, bărbaţi.
Şi acestea sunt numai cazurile care au ajuns în atenţia ANITP. În 2010, numărul cazurilor a crescut simţitor: 1154 de persoane au fost obligate să se prostitueze, să cerşeacă, să fure sau să muncească. În primele şase luni ale lui 2011, 488 de persoane au căzut victime ale traficului de carne vie. Iar cifrele cresc, apreciază specialiştii.
România este furnizoare de carne vie pentru Spania, Germania, Franţa şi Norvegia. Italia este prima sau a doua ţară de destinaţie pentru românii care cad victime traficului de persoane, se arată în cercetarea „Speranţa la vânzare”, coordonată de organizaţia Centrul Parteneriat pentru Egalitate şi efectuată în parteneriat de asociaţii româneşti şi italiene.
„Pur şi simplu mi-au umblat în minte”
Andrada a fost traficată în Italia timp de 14 luni, până în 2010. Acolo, a fost obligată să se prostitueze ca să strângă bani … pentru căsătorie. Aşa o minţeau părinţii prietenului ei, care i-au intermediat activitatea în Italia.
„Mi-a zis că cel mai bine ar fi să plec de acasă, că niciodată părinţii mei nu o să fie de acord cu plecarea mea, să mă mărit la vârsta aia. Mie mi-a fost foarte greu să iau această decizie, deoarece aveam un respect pentru părinţii mei. Şi nu ştiam ce să fac: ori să-mi aleg viaţa mea, să fiu fericită cu bărbatul care credeam eu că o să-l am, ori să rămân cu ei, să nu-i dezamăgesc niciodată. Timp de câteva zile, tot mă sunau întruna şi-mi spuneau să mă duc, să mă duc, că băiatul lor suferă şi că este îndrăgostit de mine şi că nu poate să trăiască fără mine. Şi ea şi soţul ei m-au convins prin vorbe frumoase la început… cum să zic… pur şi simplu mi-au umblat în minte, nu pot să vă explic cum. Niciodată n-am vrut, niciodată nu mă gândeam că pot să fac aşa ceva”, povesteşte tânăra, care a acceptat să-şi împărtăşească experienţa în cadrul proiectului AnimaNova, coordonat de Centrul Parteneriat pentru Egalitate.
După ce şi-a anunţat părinţii că pleacă de acasă, Andrada s-a mutat în alt oraş, la familia iubitului ei. Dacă, la început, toţi se purtau frumos cu ea, după mutare, situaţia s-a schimbat. „Mi-au zis că niciodată nu o să poată să mă ia de acolo, că tre’ să fiu tare, dacă vreau să rămân cu acel băiat. Şi că oricare femeie, la rândul ei, tre’ să-şi facă o familie, să se mărite şi toată lumea trebuie, odată şi odată, să se despartă de familie, de mamă, de tată. După un timp, mi-au luat telefonul, să nu mai ţin legătura cu cei de acasă. Mi-au rupt cartela şi nu mă lăsau decât să vorbesc odată, de ori pe săptămână”.
Singura soluţie: prostituţia
Deşi părinţii ei simţeau că este ceva în neregulă, nu puteau face nimic. Andrada îi suna o dată pe săptămână şi le spunea că e bine. După ce a împlinit 18 ani, a plecat în Italia împreună cu familia iubitului ei, ca să o viziteze pe bunica lui, stabilită acolo.
„Am ajuns acolo, după care au început, uşor-uşor, să vorbească de lucruri despre care mie nici prin cap nu-mi dădea vreodată că pot să le aud de la ei din gură. Toată familia- de la bunica lui, verişoara lui, şi tot ce ţine de familie- practica prostituţia. Eu m-am speriat foarte tare, vreo trei zile n-am mâncat şi am plâns întruna, nu ştiam cum să ajung acasă. Ei au început să-mi umble la sentimente, precum că ‘dacă iubeşti în viaţă tre’ să te sacrifici, că nu văd că nu pot să câştig altcumva bani decât prin prostituţie. Bunica şi cu mama lui trebuia să-mi ia haine. Că trebuia să mă îmbrac într-un anumit fel, trebuia să mă machiez într-un anumit fel. Eu n-am ieşit din casă în ziua aia, au fost ele să-mi cumpere. Eu, în timpul ăsta, ziceam că vreau să ajung acasă, nu mai vreau să stau acolo”, îşi aminteşte tânăra.
Andrada a avut primul contact sexual din viaţa ei în câmp, cu un bătrân despre care îşi aminteşte că era „foarte neîngrijit, nespălat”. „Niciodată n-am crezut că poate să-mi fie silă de cineva în halul acela. La care el mi-a zis să nu mai fiu tristă, că el plăteşte pentru mine şi tre’ să fiu mai veselă. La care eu nu am avut încotro, eram pe un câmp singură, nu aveam unde să mă duc, nu cunoşteam nimic. Nici măcar nu a avut milă de mine să mă întrebe… Mi-a zis să mă dezbrac”.
Cea mai frumoasă rochie de mireasă
Calvarul tinerei a durat 14 luni. „Nici nu ştiu cum a putut să mă convingă să fac multe lucruri pe care eu nu vroiam să le fac. Mereu îl băga pe băiat la înaintare, că băiatul te iubeşte, că băiatul vrea să fie cu tine, că el e mic, că o să fiu foarte fericită, că ea ţine la mine, şi că i-ar place să-i fiu noră şi că chiar o să-mi ia cea mai frumoasă rochie de mireasă posibilă vreodată, existentă. A zis că, ca să-mi iau această rochie de mireasă, trebuie să strâng bani foarte mulţi. A spus că asta e o copilărie la mine, care o fac eu, că dramatizez şi că tot ce mi se întâmplă nu e chiar atât de rău”, spune Andrada.
În cele din urmă, a reuşit să facă rost de un telefon şi a sunat-o pe mama ei. I-a povestit tot ce i s-a întâmplat şi că era în Italia. După ce s-a întors în ţară, mama Andradei i-a cerut familiei „adoptive” să se întâlnească. Mama tinerei a venit cu poliţia, moment în care fata a fost eliberată.
Clienţii plătesc mai bine pentru fete mici
Recrutarea victimelor începe de foarte devreme: chiar şi la 11 ani, vârstă la care fetele sunt exploatate în ţară, fiind, cel mai des, obligate să se prostitueze, explică sociologul Louis Ulrich, de la Centrul Parteneriat pentru Egalitate. Mai mult, şi traficanţii preferă fetele foarte mici, pentru că clienţii plătesc mai mult pentru a întreţine relaţii sexuale cu ele.
De cele mai multe ori, victimele traficului sunt tinerele, dar, în ultima perioadă, a crescut şi numărul bărbaţilor traficaţi, mai ales al minorilor, a explicat sociologul Louis Ulrich, în cadrul conferinţei AnimaNova.
Traficantul de carne vie poate aştepta luni de zile până să plece efectiv cu victima, folosind, de multe ori, strategia ataşamentului emoţional. Supranumit de sociologi „loverboy”, el este tânărul care pozează în iubitul fetei, care îi promite o viaţă mai bună, până reuşeşte să îi câştige încrederea. O altă strategie des folosită este ademenirea cu oportunităţi profesionale- recrutorii le promit victimelor locuri de muncă bine plătite, de cele mai multe ori, în Spania şi Italia. Odată ajunşi acolo, ei intră pe mâna reţelelor de carne vie şi sunt obligaţi să fure, să cerşească, să se prostitueze sau să muncească la negru.
Şi-a vândut soţia ca prostituată
Lucrătorii sociali au întâlnit chiar şi cazuri în care chiar unul din soţi şi-a vândut partenera (ul) pentru prostituţie. „Când am venit acasă, pe drum a primit nişte telefoane şi am văzut că se fereşte de mine. Eu nu mă machiez de obicei şi mi-a spus „lasă fata acasă, machiază-te, că mergem până în parc”. Şi eu i-am zis: „Cum să las fata acasă, dacă noi mergem în parc?”. Când am ajuns acolo, au venit alţi oameni şi am plecat într-o zonă care era un câmp şi am văzut că i-a dat o sumă de bani soţului meu. Şi a venit la mine şi mi-a zis: „Stai cuminte, să nu zici nimic, să nu ţipi”, „Păi de ce să nu ţip?”. „Pentru că te-am vândut, dar să nu zici nimic, că vin să te iau înapoi”. Nu realizam pentru ce m-a vândut el pe mine. El a început să mă injure de faţă cu toţi şi m-a luat la bătaie, după care m-au băgat într-o maşină”, povesteşte o altă româncă victimă a traficului, în cercetarea „Speranţe, la vânzare”.
De asemenea, de cele mai multe ori, victimele sunt private de familie şi de comunitate ca fiind cele vinovate pentru lucrurile prin care au trecut, mai ales că mulţi asociază traficul de persoane cu prostituţia voluntară, explică sociologul Louis Ulrich.
Şi rolurile tradiţionaliste conservate în familia românească duc la perpetuarea traficului, întrucât, din cauză că femeia se simte mereu într-o poziţie inferioară bărbatului, îşi pierde individualitatea, se depersonalizează şi este extrem de vulnerabilă pentru traficanţii de carne vie, subliniează Ulrich.
Cercetarea „Speranţe, la vânzare” s-a desfăşurat între 2007 şi 2011 asupra românilor traficaţi în Italia, cu precădere asupra victimelor exploatate sexual. Cercetarea a fost realizată în cadrul proiectului AnimaNova, coordonat de Centrul Parteneriat pentru Egalitate şi realizat în colaborare cu mai multe organizaţii non-guvernamentale din Italia.
