La 23 de ani de la eveniment, scufundarea navei „Mogoşoaia”, accidentul naval în care şi-au pierdut viaţa 216 persoane, este astăzi un episod uitat, ieşit din prim-planul vieţii publice.
Doar rudele celor care şi-au pierdut viaţa în apele Dunării mai continuă să comemoreze tragedia prin slujbele de pomenire. Pe malul Dunării a fost ridicat un monument, tot de către rudele celor care şi-au pierdut viaţa în acidentul naval. Autorităţile gălăţene nu se ocupă nici măcar de îngrijirea acestui monument. S-au scris cărţi despre tragedia scufundării navei „Mogoşoaia”, s-au făcut reportaje, dar acum nici presa locală nu îi mai acordă prea mare importanţă. Între timp, şi epava a fost dusă la fier vechi.
Coliziunea de la mila 79
Accidentul s-a produs în dimineaţa de 10 septembrie 1989. La ora 8.10, „Mogoşoaia” a plecat de la Palatul Navigaţiei spre satul Grindu, situat în aval de Galaţi, pe malul tulcean. Capacitatea navei era de 160 persoane, dar la bord erau 213 pasageri şi 9 membri ai echipajului. Numărul mare de pasageri se datora faptului că era o zi de duminică. În cursa spre Grindu, „Mogoşoaia” a făcut o escală la dana 46 din Portul Bazinul Nou. În momentul în care a ieşit din port, pentru a vira la stânga pe şenalul navigabil, s-a produs accidentul. Convoiul bulgăresc format din împingătorul „Petar Karanicev” şi şase barje, cu o lungime de totală de 191 metri, naviga în amonte, spre Portul Russe. Comandantul navei „Mogoşoaia”, Ion Postolache, cu o vechime de 37 de ani în navigaţie, a sesizat pericolul şi cu disperare a încercat să alerteze cu sirena echipajul convoiului bulgăresc.
A pus motoarele pe „toată viteza înapoi” şi a încercat o eschivă spre stânga. Tardiv, şi cei de pe „Petar Karamincev” au încercat să „frâneze” înaintarea convoiului, punând motoarele pe „toată viteza înapoi”. Dar coliziunea nu a mai putut fi evitată. „Mogoşoaia” a fost lovită în bord de prima pereche de barje din convoi. Nava s-a înclinat puternic, a revenit pe linia de plutire, după care s-a înclinat din nou şi s-a răsturnat, scufundându-se. Numai 16 pasageri au reuşit să se salveze. Unii au fost catapultaţi în apele Dunării în momentul în care nava s-a înclinat prima oară, după coliziunea cu barja. Între aceştia, Eugen Malihin, un copil de 4 ani, care a supravieţuit agăţat de o canistră de plastic.
Scene de coşmar
Unii dintre cei care au reuşit să se salveze povestesc cum, în timp ce nava se scufunda, se auzeau din ape strigătele disperate ale celor rămaşi captivi în saloanele navei. Mulţi dintre ei au avut parte de o moarte groaznică. Au fost probabil clipe dureroase, în care părinţi şi copii au murit îmbrăţişându-se. Scafandrii care au ajuns la epavă povestesc scene de coşmar: „Am ajuns pe fundul Dunării, la o adâncime de circa 24-26 de metri. Imaginea pasagerului «Mogoşoaia» era una de coşmar. La geamurile navei am zărit trupurile înlănţuite ale pasagerilor. N-o să le uit niciodată, pe feţele lor se întipărise spaima morţii. Implorau parcă să iasă la suprafaţă, să grăbim operaţiunea…”, povestea scafandrul Săndel Bora.
Ranfluarea, ratată de activiştii PCR
La câteva ore de la producerea accidentului, pe malul Dunării, în dreptul milei marine 79, a devenit evidentă mobilizarea autorităţilor: zeci de maşini de la toate nivelurile conducerii PCR, Miliţie, Securitate, Marina Militară şi Procuratură. De conducerea intervenţiei se ocupau activiştii, care ţineau legătura în permanenţă cu Nicolae Ceauşescu. Fuseseră aduşi scafandrii de la unitatea specializată a Marinei Militare, UM 2145 de la Mangalia, dar timp de 5 zile nu s-a reuşit scoaterea la suprafaţă a epavei. Relatările din presa internaţională şi comentariile de la „Europa liberă” şi „Vocea Americii” erau din ce în ce mai critice. În aceste condiţii, a fost instituit un comandament de specialişti de la Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi care să se ocupe de coordonarea intervenţiei. Operaţiunile de ranfluare au fost reluate cu scafandrii grei de la AFDJ, care aveau mai multă experienţă în operaţiunile în apele Dunării. După 5 zile în care activiştii şi Ceauşescu au făcut schimb de indicaţii preţioase, specialiştii de la AFDJ au reuşit scoaterea navei în numai câteva ore.
Un caz închis
Se presupune că marinarii de pe „Petar Karamincev” sărbătoriseră ziua naţională pe 9 septembrie şi în dimineaţa de 10 septembrie erau un pic mahmuri. Compania de navigaţie Bulgaria River Fleet din Russe a fost acţionată în instanţă atât de rudele victimelor, cât şi de compania românească proprietară a navei „Mogoşoaia”, Navrom Galaţi. Instanţele au acordat despăgubiri modice şi în 1993 Navrom Galaţi a deschis o nouă acţiune prin care a cerut reactualizarea daunelor la 1,12 milioane dolari. Procesul a trenat în instanţe. Iniţial, comandantul împingătorului „Petar Karamincev”, Gheorghi Petrov Anghelovschi, fusese arestat şi a fost condamnat la 10 ani de închisoare. După două luni, pe fondul schimbărilor politice din România şi Bulgaria, a fost eliberat. În 1993, ICCJ a acordat familiei fiecărei victime despăgubiri de la 30.000 la 80.000 de lei.
