Punctul de plecare al materialului este ultimul scandal din arta românească – acuzele aduse de artistul Ion Bârlădeanu curatorului Dan Popescu, că ar fi încasat comisioane uriaşe de pe urma colajelor sale. Criticul de artă Cosmin Năsui adună într-un material pe www.moderism.ro toate scandalurile care s-au întâmplat în artele frumoase româneşti din 1991 încoace.
Omagiu din prezervative adus la aniversarea lui Mozart
În 1991, pe atunci tinerii huligani Căin Dan, Iosif Kiraly şi Dan Mihălţeanu ultragiază sensibilitatea contemporanilor profanând memoria lui Mozart printr-o instalaţie de prezervative, concepută ca „omagiu artistic” adus marelui compozitor austriac la 200 de ani de la naştere. Însă deceniul 9 a fost sărac în contestări şi provocări artistice, anticomunismul unind intelectualitatea. Arta subversivă a trebuit să aştepte 13 ani până când o nouă generaţie de artişti, venită cu idei occidentale, să recupereze estetica şocului şi mesajul politic subversiv. Dumitru Gorzo se află în centrul acestei contestări postmoderne a structurilor înţepenite, folosind pornografia şi sexualitatea.
Dumitru Gorzo, campionul subversivităţii vizuale
Astfel, în 2004, la expoziţia „Stiff life” de la Galeriile Apollo, Gorzo şi Suzana Dan au pictat scene explicite de sex şi funduri roz, care au apărut imediat pe prima pagină a ziarelor. În cadrul expoziţiei colective „Rural Art” (2004) de la HT003, subversiunea politică este înscenată prin rustic kitsch – cum ar fi o replică a Catedralei Neamului „sculptată” de către Gorzo în slănină; expoziţia a fost concepută ca o formă de protest împotriva amplasării Catedralei Neamului în Parcul Carol. În acelaşi an, Gorzo mai are o expoziţie (la H’Art Gallery) care îl aruncă în gura presei concervatoare – „FAQ about Steve the Great”/ Mituri despre Ştefan cel Mare – n.red.) în care domnitorul este înfăţişat negru, cu sâni şi decolteu: „Gorzo critică aici modul impudic prin care Statul şi Biserica Ortodoxă aniversau 500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare.” Retorica sexuală este folosită mai sofisticat în altă expoziţie a lui Gorzo, din 2005 -„Mr President is a sexual object”/ „Domnul preşedinte este un obiect sexual”, o expoziţie care, în cuvintele criticului Cosmin Năsui, „ironizează modul naiv şi pătimaş al alegătorului român de a se raporta faţă de putere.”
Artiştii tineri se bat pe Dacia 1300
În 2005, Daniel Knorr devine protagonistul unui uriaş scandal legat de neînţelegerea artei conceptuale – delegat să reprezinte România la Bienala de la Veneţia, printr-o lucrare numită „European Influenza”, artistul german de origine română lasă Pavilionul României gol. În 2006, avem un scandal instituţional: UAP îşi vinde colecţia de patrimoniu – iar „interesele au făcut ca aceasta să fie vândută fără licitaţie către doi binevoitori cu acoperire politică, asta în condiţiile în care sumele obţinute pe lucrările vândute en gros şi nu en detail erau derizorii, fără a salva ecuaţia financiară a falimentului Combinatului Fondului Plastic ori al UAP”, spune Cosmin Năsui. Un an mai târziu, avem o păruială între artişti tineri: „Dacia 1300 este recuperată ca temă de artiştii români tineri şi este subiect de dispută de atribuire, adjudecare şi însuşire a temei, pe canalele şi forumurile online de comunicare nettime şi incepem.ro, de parcă nu putea exista decât o singură lucrare-monopol cu un laitmotiv al peisajului urban comunist şi de tranziţie”.
Poneiul Roz şi vânătoarea de vrăjitoare sexuale
În 2008, un grup de tineri declanşează un enorm scandal. „Expoziţia de street art „Freedom for Lazy People” a artiştilor români IRLO, Omar şi Nuclear Fairy, deschisă în lunile iunie-august la Galeria Română din New York, conţinea şi un ponei roz cât o palmă. „O zvastică aflată pe crupa lui a stârnit acuzaţii de antisemitism şi o campanie de denigrare publică a capilor ICR”, detaliază Cosmin Năsui. Este începutul unei vânători de vrăjitoare care scoate la iveală alte două „deviaţii” artistice. Într-o expoziţie ţinută la Bochum în Germania, „The Last Temptation”, Alexandru Rădvan şi Sorin Tara irită publicul român: „Personajul lucrării lui Alexandru Rădvan, «Omagiu lui Iuda XXXI», este un bărbat gol, fără cap, spânzurat, cu sexul erect, ejaculând”, explică criticulde artă. A doua expoziţie din 2008 care a stârnit scandal este „Euromaniac”, a artistului timişorean Benedek Levente de la Atelier 35 din Bucureşti. Lucrarea care a scandalizat reprezintă harta României în formă de clitoris.
Arta românească îşi lasă publicul în urmă
„Scandalurile din arta românească, după cum ai observat, sunt legate de câteva vechi şi obosite teme tabu: sexualitate, rasism, comentariu politic. Ele nu au explodat neapărat din cauza artiştilor, pentru care miza subversivă este asumată, depăşită şi înţeleasă, ci mai curând din cauza luării de atitudine a formatorilor de opinie, a «reprezentanţilor» publicului, în funcţie de taberele sau de cartelurile de reprezentare”, argumentează Cosmin Năsui. În categoria scandalurilor tematice ori de concept, gen Poneiul Roz, European Influenza, Ştefan Cel Mare şi Sfânt, etc.
S-au sesizat reprezentanţii „tradiţiei şi valorilor autentice în poziţia lor de a face dreptate pentru ideea sfântă de România neprihănită din poziţia sobră de drepţi în faţa steagului şi a incantării Imnului Naţional. Funcţia artei înţeleasă de aceştia nu este de a întreba, experimenta ori problematiza, ci de a pune direct pe socluri valori, poate uneori radicale, la care nu poţi decât să te închini sau cu care să-ţi faci poză. Oricum, aceste aşteptări ale lor sunt depăşite de formele artei contemporane, iar conflictul este de aceea aproape inevitabil în astfel de ocazii.”
Subversiunea românească nu merge la export
„Pentru cultura artei contemporane româneşti racordată la cea europeană scandalurile sunt regionale, în aceleaşi tipare occidentale, însă puţin desincronizate temporar. De aceea, astfel de răfuieli sunt reglări de conturi provinciale privite probabil cu un zâmbet şi destul de puţin interes de celelate părţi ale Europei preocupate fiecare cu alte niveluri ale jocurilor de interpretare”, încheie Cosmin Năsui.
Politicienii, birocraţii şi jurnaliştii, la rădăcina scandalurilor
„De observat că cei care au luat poziţie declarând scandaloase lucrările ori manifestările artistice nu au fost cei din domeniul creaţiei sau al artelor, ci mai cu seamă cei din fotolii politice, tronuri instiuţionale, ori balansoare jurnalistice de carusel. Experţii şi-au exprimat părerile fără zgomot de petarde şi ca atare au trecut neobservate pentru cei care citesc texte cu litere bolduite. Pe scurt, subversivitatea depinde mai mult de unghiul din care este privită arta, valoarea ei constând tocmai în multitudinea posibilităţilor de interpretare şi în democraţia gustului. Bineînţeles, artificiile şi acoladele scandalurilor descriu cu precizie aproape ca un grafic statistic, stadiile de evoluţie ale mentalităţilor şi formele de autopercepţie ale nivelului de civilizaţie”, spune criticul de artă.
