Povestea unei crime multiple

La 35 de ani după ce corpul lui Pasolini a fost găsit pe o plajă pustie de lângă Roma, se pun presiuni asupra guvernului pentru re­deschiderea cazului, având în vedere circumstanţele neelucidate pe deplin ale morţii, titrează The Independent.

Indicii care sugerează implicarea mai multor persoane în asasinat

Walter Veltroni, fost primar al Romei (între 2001 şi 2008), a adresat o scrisoare dschisă mi­nistrului Justiţiei, Angelino Alfano, întrebând de ce, în ciuda întrebărilor lăsate fără răspuns, autorităţile nu rechestionează o anchetă care „a fost plină de lipsuri, ca o mulţime dintre cazurile soluţionate atunci”. Scrisoarea, publicată în Corriere della Sera, afirmă că progresele ştiinţifice le-ar permite anchetatorilor să elucideze multe dintre enigmele lăsate de asasinarea intelectualului marxist gay.  La scurt timp după crimă, un prostituat de 17 ani, Giuseppe Pelosi, şi-a mărturisit fapta şi a fost închis pentru aproape 10 ani, însă multe indicii sugerează implicarea altor persoane în asasinat. Serviciile Secrete au arătat, de asemenea, un interes bizar la începutul anchetei, dar probe importante au fost ignorate, făcând din moartea regizorului un subiect la fel de discutat precum viaţa lui.

Ameninţările la adresa familiei l-au făcut pe tânăr să ia crima asupra lui

Chiar în acele timpuri, preşedintele Curţii pentru Minori, judecătorul Alfredo Carlo Moro, a spus că „tribunalul susţine că o parte covârşitoare din probe sugerează că Pelosi nu a fost singur în noaptea crimei”. În 2005, la trei decenii după condamnare, Pelosi a retractat mărturia făcută cu trei decenii în urmă, afirmând că aceasta a fost făcută sub ameninţarea că familia îi va fi pusă în pericol. El a afirmat că trei oameni „cu accent sudic” l-au atacat pe Pasolini pe plaja Ostia, strigând „Comunist împuţit!”. Noua mărturie a lui Pelosi ar fi trebuit să conducă grabnic la redeschiderea cazului, însă judecătorii au spus că nu există suficiente alte dovezi pentru iniţierea procedurii. Scrisoarea lui Walter Veltroni este consecinţa acestui fapt. „Trebuie să continuăm să căutăm adevărul. Acum, ştiinţa şi tehnologia ne pot ajuta să facem o judecată definitivă”, a scris acesta în Corriere della Sera.

Sergio Citi: „Pelosi a fost folosit ca momeală pentru a-l aduce pe Pasolini la asasini”

Veltroni a citat un fost director al Departamentului de Investigaţii bazate pe noi tehnologii al Poliţiei, Luciano Garofano, care a spus că recentele descoperiri ştiinţifice ar trebui să fie aplicate asupra cazului Pasolini, mai exact, că ar trebui reexaminate hainele, urmele de transpiraţie şi sânge găsite la locul crimei, precum şi băţul folosit de regizor pentru a se apăra. După ce a fost bătut cu sălbăticie, trupul lui Pasolini a fost călcat de câteva ori cu propria maşină. În interiorul vehicolului a fost găsită o bluză care nu aparţinea nici victimei, nici adolescentului de 17 ani. Au fost, de asemenea, descoperite amprente străine care nu au fost aduse ca probe. Sergio Citi, un prieten apropiat al lui Pasolini, a afirmat că un grup de cinci persoane a comis crima, din raţiuni politice. „Pelosi era doar un copil şi a acţionat ca momeală pentru a-l aduce pe Pasolini la asasini. Aceştia s-au folosit de el pentru că era nevoie de un vinovat”, a declarat Citi în urmă cu cinci ani. El a mai afirmat că autorul lui „Salo” a fost ucis altundeva, trupul său fiind ulterior aruncat pe plaja Ostia. Cu un an înainte de a fi fost ucis, Pasolini a scris faimosul său articol „Povestea unor crime multiple”, care i-a adus ura extremei drepte. Articolul suna profetic: „Numele unor indivizi importanţi se află în spatele unor tineri ce au optat pentru atrocităţi fasciste sau crime comune, sicilieni sau din altă parte, care au devenit dezirabili ca bătăuşi sau ucigaşi”. 

Un intelectual gay fascinat de periferie

În Italia, poemele şi eseurile politice ale lui Pasolini sunt considerate a fi cele mai importante lucrări ale sale. În afara Peninsulei, acesta este celebru pentru filmele sale controversate. Astfel, „Teorema” este o privire sar­castică asupra marii burghezii din Milano, iar „Salo”, o creaţie ce recurge la scrierile Marchizului de Sade pentru a critica fascismul şi corupţia politică. Filmul, ca­re e în continuare interzis în unele ţări, a fost lansat curând după moartea sa. „Înge­rul destinu-lui”, biografia semnată de Dominique Fernandez şi tradusă în română, vorbeşte despre viaţa privată a regizorului atras de adolescenţi.

Un prieten apropiat al lui Pasolini a afirmat că un grup de cinci persoane a comis crima, din raţiuni politice. El susţine că autorul lui „Salo” a fost ucis altundeva, trupul său fiind ulterior aruncat pe plaja Ostia.