Cele mai recente statistici ale Poliţiei Rutiere arată că, în România, 37,4% dintre şoferii vinovaţi de producerea accidentelor rutiere grave în anul 2013 sunt încadraţi în categoria de vârstă 16-30 de ani. Aceleaşi statistici arată că tinerii deţin o pondere de mai puţin de un sfert în totalul posesorilor de permise de conducere, respectiv de 23,9%. Acest raport demonstrează gradul de implicare crescută a tinerilor conducători de autovehicule în producerea de accidente rutiere grave, în comparaţie cu alte categorii de vârstă.
Citește și: Tragediile rutiere, mină de aur pentru mafia din justiţie
În medie, 14 din 10.000 de posesori de permise de auto tineri (18-30 ani) au produs accidente grave, dublu faţă de media de 7 din 10.000 posesori de permise cu vârsta de peste 30 de ani.
Tot statisticile Poliţiei Rutiere arată că tinerii „domină categoriile de accidente grave cu cauze care reflectă un comportament riscant sau imprudent pe şosea, cum ar fi: conducerea fără permis (tinerii au generat 58% din totalul cazurilor), viteza neregulamentară (53,9%), depăşiri neregulamentare (44,8%) sau conducerea sub influenţa alcoolului (39,8%)”.
Prin urmare, Poliţia subliniază că o combinaţie a factorilor „vârstă scăzută” (până în 30 de ani) şi „lipsă de experienţă” face ca această categorie de persoane să prezinte un risc crescut de implicare în accidente rutiere. Vârsta joacă un rol important prin caracteristicile comportamentale aferente (o toleranţă mai mare în asumarea riscului, supraestimarea abilităţilor proprii şi subestimarea riscurilor reale), mai ales în asociere cu experienţa redusă în şofat, care generează în timp reflexe şi automatisme specifice.
Cum este la alții
Un studiu efectuat de compania britanică de consultanţă şi analiză de piaţă OXERA în șase ţări europene (Germania, Marea Britanie, Olanda, Franţa, Italia şi Cehia), la iniţiativa Insurance Europe – asociaţia profesională a asigurătorilor şi reasigurătorilor din Europa, relevă faptul că vârsta asiguraţilor este un element extrem de important pentru calculul primelor de asigurare, în special pentru poliţele auto.
Citește și:Cea mai mare despăgubire RCA
Datele statistice colectate de OXERA au arătat că vârsta rămâne un factor de risc foarte important chiar şi după ce se ia în calcul experienţa în şofat. Spre exemplu, o persoană fără experienţă la volan, dar cu vârsta în jurul a 40 de ani, are o probabilitate mult mai scăzută de a produce accidente decât una de 20 de ani, tot fără experienţă în şofat.
În toate ţările incluse în studiu, nivelul sporit al daunei medii aferent şoferilor tineri se regăseşte într-un nivel mai ridicat al primelor de asigurare pe această categorie de vârstă.
De asemenea, este de menţionat că relevanţa puterii motorului în calculul poliţelor auto este explicată prin faptul că o maşină puternică poate provoca daune mai mari, fiind capabilă de viteze superioare şi accelerări mai rapide, scăzând în acelaşi timp capacitatea de a controla în condiţii optime autovehiculul prin diminuarea timpilor de reacţie.
Deşi studiul are la bază informaţii aferente anului 2012, situaţia generală nu s-a schimbat substanţial în ultimii doi ani. Același studiu mai arată că, atunci când sunt calculate primele de asigurare, asigurătorii au nevoie de informaţii despre caracteristicile persoanei sau entităţii asigurate. Folosind astfel de informaţii, aceştia pot tarifa în mod competitiv. Pentru ca o piaţă de asigurări să funcţioneze, companiile trebuie să poată colecta suficiente fonduri din prime pentru a acoperi daunele estimate şi pentru a asigura solvabilitatea sistemului de asigurări, se arată în analiza OXERA.
Şi o cercetare UNSAR care analizează primele de asigurare plătite de şoferii tineri în comparaţie cu alte categorii de vârstă în câteva ţări europene demonstrează că tinerii plătesc, de regulă, mai mult.
Spre exemplu, în Suedia, un şofer cu vârsta de 18 ani plăteşte în medie o primă RCA de 1.000 euro, în timp ce unul de 25 de ani achită pentru asigurarea obligatorie 533 euro, iar unul de 30 de ani, 411 euro.
În Austria, şoferii tineri sunt consideraţi cu grad foarte ridicat de risc, însă tarifele variază de la o companie la alta. De asemenea, fiecare companie abordează această problemă în felul său, unele optând să solicite prime mai mari pentru şoferii tineri faţă de cei cu vârstă de peste 30 de ani, în timp ce altele stipulează o franşiză per accident (ex.: 300 euro per accident pentru şoferii sub 23 de ani).
În Ungaria, un şofer din mediul urban cu vârsta mai mică de 20 de ani poate plăti între 315 şi 1.311 euro pentru RCA, față de 85-400 euro pentru cei cu vârsta de 20-30 de ani.
Pe de altă parte, în Polonia, cuantumul primei de asigurare RCA este influenţat în primul rând de vechimea permisului de conducere. Astfel, cei care şi-au obţinut recent dreptul de a conduce pot plăti şi cu circa 70% mai mult decât cei cu experienţă mai mare.
Efectele eliminării factorului „vârstă“ din calculul actuarial
Asigurătorii au atras atenţia că neluarea în calcul a acestui factor de risc ar avea efecte negative atât asupra siguranţei rutiere, cât şi asupra eficienţei economice a activităţii de asigurare. Aceste efecte s-ar manifesta atât printr-o redistribuire a riscului la celelalte categorii de vârstă, cât şi prin selecţia adversă.
Ei au explicat că redistribuirea primelor de asigurare la celelalte categorii de vârstă va avea drept consecinţă faptul că şoferii cu un grad de risc mai scăzut ar urma să plătească mai mult pentru asigurarea RCA, astfel încât asigurătorii să poată acoperi daunele ce decurg inclusiv din accidentele de autovehicule pe care le produc şoferii din categoriile cu grad de risc foarte mare.
În România, pentru că tinerii posesori de permis reprezintă 23% din totalul şoferilor, am putea asista la o scădere artificială a primelor pentru această categorie de vârstă, concomitent cu o majorare a celor pentru restul categoriilor de vârstă. Acest transfer de risc, prin modificarea primei de asigurare nu ar fi în corelaţie cu nivelul real al riscului şi nici nu ar reprezenta o abordare corectă faţă de şoferii cu un nivel de risc mult mai redus, au explicat reprezentanţii UNSAR.
Pe de altă parte, selecţia adversă este fenomenul prin care asigurările vor deveni mai accesibile şi mai atractive pentru cei care prezintă un grad de risc mai mare, în timp ce acei asiguraţi cu un grad de risc mai scăzut ar fi descurajaţi să mai cumpere o poliţă din cauza preţului în creştere. Cu alte cuvinte, şoferii cu un nivel ridicat de risc ar avea acces la o asigurare mai ieftină pentru un vehicul mai puternic şi mai rapid, astfel încât ar exista implicaţii negative din punctul de vedere al siguranţei în trafic.
Ce a făcut ASF?
Totuşi, diferenţele de preţuri semnalate au determinat Autoritatea de Supraveghere Financiară să investigheze modalităţile de tarifare între şoferii tineri şi cei cu vârsta de peste 30 de ani, astfel încât şi-a luat angajamentul de a prezenta Parlamentului, până cel târziu în luna februarie a anului 2015, un raport şi soluţiile la decalajele de preţ pentru poliţele de asigurare RCA.
Tineretul este mai afectat decât ceilalţi consumatori şi acesta va fi un proiect al nostru, să ne uităm de ce. Va trebui să vedem cum putem să intervenim ca această categorie să nu fie aşa de defavorizată, declarase, la finele anului trecut, Mișu NEGRIȚOIU, preşedintele ASF. Ulterior, ASF a intervenit prin modificarea câtorva prevederi ale Normei 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în scopul de a flexibiliza cadrul de reglementare, lăsând astfel libertatea societăţilor de asigurări să îşi optimizeze portofoliile pentru a diminua diferenţele înregistrate între tarifele de primă pe diverse categorii de vârstă. Astfel, a fost abrogat alineatul 1 al articolului 21, care era cel mai frecvent invocat de asigurători ca sursă de stimulare a creşterii preţului poliţelor RCA. Acesta stipula obligaţia asigurătorilor de a stabili tarife de primă RCA astfel încât să fie acoperite toate angajamentele ce decurg din încheierea contractelor de asigurare pe acest segment.
O stabilizare a tarifelor RCA trebuie însă corelată şi cu rezolvarea dezechilibrelor existente în piaţa de asigurări, în primul rând în piaţa RCA. Din cele 11 societăţi autorizate la nivelul anului 2014, primele 3 deţin o cotă de piaţă cumulată de peste 50%, iar două societăţi cu probleme financiare grave, aflate în regim de supraveghere, deţin 32% din piaţă, a mai precizat ASF.
În România, dintr-un număr total de 3.111.451 de poliţe RCA pentru persoane fizice, în vigoare la 31 decembrie 2014, 47.987 de poliţe sunt aferente tinerilor sub 25 de ani (1,54%). Această statistică nu face însă decât să ridice semne serioase de întrebare cu privire la faptul că foarte mulţi tineri îşi înmatriculează maşinile pe numele părinţilor pentru a evita plata unui tarif RCA mai ridicat, în timp ce rata combinată a daunalităţii în ultimii cinci ani a fost de peste 100%.
Există alternative?
Realitatea ne demonstrează că fiecare şofer are propriul stil de conducere, indiferent de vârstă, domiciliu, studii sau de maşina pe care o utilizează.
Până de curând, asigurătorii nu puteau face mai mult decât „a lipi o etichetă” pe fruntea fiecărui client, în funcţie de categoria în care se încadra în urma unor calcule actuariale, de altfel corecte. Între timp, avansul tehnologic din ultimii ani, dezvoltarea fără precedent a dispozitivelor de comunicaţii mobile, conectate la sistemele GPS, au adus şi o posibilă rezolvare a acestei dileme. Fie că sunt numite cutii negre sau sisteme telematice, aceste tehnologii montate pe vehicule pot deveni cea mai echitabilă metodă de tarifare folosită vreodată pe CASCO, dar mai ales pe RCA, întrucât calculează prima în funcţie de comportamentul la volan, distanţele parcurse sau de traseele utilizate.
Deşi este probabil o chestiune de timp până vor apărea şi pe piaţa din România, produsele de asigurare bazate pe telemetrie au început să îşi facă loc treptat, atât în portofoliile asigurătorilor, cât şi în preferinţele clienţilor. În ţări cu o istorie destul de îndelungată în asigurări, precum Marea Britanie, Spania, Italia sau Germania, se utilizează deja produse de tip „usage-based insurance”. Mai mult decât atât, un ajutor în acest sens vine şi din partea producătorilor auto care au început să monteze pe maşini, încă din fabrici, astfel de sisteme, destinate în principal calculului mai corect al primelor de asigurare.
