Deși România și-a propus ca în 2019 să adopte moneda unică europeană, după ce inițial ținta a fost 2015, Valentin Lazea, economistul-șef al Băncii Naționale a României, explică de ce termenul nu este realist.
Socoteala pe hârtie nu se potrivește cu situația reală. Fiindcă, deși scriptic îndeplinim condițiile, mai avem drum lung de parcurs până să ajungem din urmă statele din zona euro. Valentin Lazea este de părere că România are nevoie de o perioadă de minimum șapte ani cu creștere economică de două puncte procentuale peste media din zona euro pentru a atinge nivelul PIB/locuitor ajustat la paritatea puterii de cumpărare din statele cele mai sărace care au aderat la zona euro.
“Ultimele date, de la sfârșitul lui 2014, indică faptul că am înregistrat un salt de până la 55,3% față de media UE. Estonia, una dintre țările cele mai sărace care au adoptat moneda euro, a avut 63,4% PIB ajustat. De aceea, este greu de crezut că zona euro va primi un stat cu rezultate mai modeste decât ale Estoniei”, a explicat Lazea în cadrul conferinței “Calea României către zona euro”. Economistul-șef spune că provocarea este să reușim să susținem o creștere economică anuală cu 2% mai mare decât media UE, pentru a putea recupera din decalaj. “Cert este că acest ritm nu îl vom atinge prin relaxare monetară și fiscală”, arată economistul-șef al BNR.
Lazea spune că, pe hârtie, îndeplinim toate condițiile: “În ceea ce privește criteriile de la Maastricht, ultimele date, din februarie 2015 arată că îndeplinim toate cele cinci criterii nominale, inclusiv cel de inflație. De asemenea, România îndeplinește 10 dintre cele 11 criterii din tabloul de bord pentru supravegherea dezechilibrelor macroeconomice, poziționându-ne chiar mai bine decât Germania”. Aceeași opinie o are și guvernatorul BNR, Mugur Isărescu: “Adoptarea monedei unice presupune intrarea în mecanismul ratelor de schimb (ERM II) la 1 ianuarie 2016, însă nu suntem încă pregătiți să facem pasul acesta”. Guvernatorul BNR arată că, deși îndeplinim criteriile pentru adoptarea monedei unice, disparitățile regionale s-au adâncit în timp.
“Ne-am apropiat de UE, dar ne-au crescut disparitățile regionale. Ne-am apropiat cu Bucureștiul și alte câteva orașe, dar ne-am îndepărtat cu celelalte regiuni”, a subliniat Isărescu. Iar Angela Filote, șeful Reprezentanței Comisiei Europene în România, spune că trecerea la euro nu presupune doar îndeplinirea unor criterii, iar efectele sunt mult mai profunde: “Discutăm despre convergența reală. Cea nominală reprezintă un tabel cu niște indicatori îndepliniți. Ceea ce ne dorim după aderare este ca românii să trăiască la fel de bine precum cei din alte țări din zona euro. Vrem să ne asigurăm că acest proces de aderare, la fel ca și cel la UE, aduce beneficii și omului de rând”.
Însă Christine Gartner, economist principal la Banca Centrală Europeană, avetizează că adoptarea prematură a monedei unice implică riscuri majore. De aceea este important să existe instituții puternice care să prevină și să redreseze dezechilibrele macroeconomice.
Ce trebuie să învățăm de la Letonia, țară ce a trecut la euro în 2014? “Pregătirile tehnice sunt importante, dar și complexe, fiindcă trebuie ca toate partidele politice să coopereze. De asemenea, trebuie revizuite și introduse în legislație circa 2.000 de acte juridice”, susține Andris Vilks, ministrul de Finanțe al Letoniei în perioada adoptării euro. Acesta sfătuiește Guvernul de la București ca, în loc să majoreze taxele și impozitele, să taie din cheltuielile bugetare acolo unde este posibil.
De ce a scăzut economia?
Valentin Lazea arată care au fost cauzele ce au frânat motorul economiei românești, indicând în același timp ce trebuie “reparat” pentru a ajunge din urmă media europeană. Astfel, scăderea investițiilor străine directe a afectat creșterea economică. “Am fi putut să compensăm printr-o absorbție bună a fondurilor europene, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Trebuie să avem grijă în viitor, fiindcă alocarea financiară de la bugetul UE, fonduri structurale și cele pentru agricultură, este de 40 de miliarde euro pentru perioada 2014-2020”, spune Lazea. Un alt factor important este forța de muncă, care în ultimii ani s-a diminuat, pe de o parte, din cauza scăderii natalității după 1989, iar pe de altă parte din cauza numărului mare de români care lucrează peste hotare.
“Cum îi aducem înapoi pe cei peste 3 milioane de români plecați la muncă în străinătate? Aceasta este problema noastră. Iar statul trebuie să încurajeze natalitatea”, arată economistul-șef al BNR. Însă cea mai importantă este calitatea învățământului. Lazea arată că singurele state care şi-au depăşit condiţia şi s-au transformat, în ultimele zeci de ani, din state sărace în state bogate sunt Finlanda şi Irlanda, iar acest lucru s-a întâmplat pentru că au investit masiv în educaţie şi în capitalul uman. De aceea, Lazea susține că “decât să asfaltăm doi ani aceleași străzi, este de preferat să plătim din bani publici meditațiile elevilor, așa cum se întâmplă în Finlanda”. Economistul-șef al BNR indică un alt dezechilibru: deși 45% din populație locuiește în mediul rural, de aici provin doar 5% din totalul absolvenților de facultate.
