România pierde anual 30 de milioane euro din subvenţia primei de asigurare, în condiţiile în care, prin Politica Agricolă Comună (PAC) 2014-2020, s-au alocat României, pentru Pilonul II Dezvoltare rurală, 200 de milioane euro.
În 2014, 2015 și nici anul acesta nu s-a folosit nimic din cele 200 de milioane de euro. “S-au pierdut deja 100 milioane de euro care nu se vor dedica agriculturii româneşti”, a subliniat François Coste, responsabil secţiunea de asigurări agricole în cadrul Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România (UNSAR).
La rândul său, Lucian Marin, consultant asigurări agricole, a explicat că 82% din subvenţia europeană şi naţională este orientată către subvenţionarea primelor de asigurare. Pilonul II oferea trei instrumente: articolul 37 – subvenţia primei de asigurare pentru asigurarea culturilor, animalelor şi plantelor, articolul 38 – înfiinţarea fondurilor mutuale şi articolul 39 – instrument de stabilizare a veniturilor. “Când a negociat, de exemplu, Franţa a ales şi articolul privind subvenţionarea primelor de asigurare şi articolul privind crearea fondului respectiv. Italia, la fel. Italia analizează şi oportunitatea adoptării acelei volatilităţi a preţului. Ungaria a ales subvenţia la nivel de poliţă de asigurare şi partea de volatilitate a preţului, iar Croaţia subvenţia înainte de primă.
România a ales, deşi putea să aleagă toate opţiunile, a ales să facă doar acel fond, adică al doilea instrument. Ideea este că, la acel moment, pentru România s-au alocat 200 de milioane de euro. Deoarece nu s-a creat încă nici un fond de genul acela, banii aceia s-au tot pierdut. Şi în 2014, şi în 2015 s-au tot pierdut”, a declarat Lucian Marin.
Tocmai de aceea, fermierul român nu poate fi competitiv pe alte pieţe cu fermierul francez, cu cel italian sau croat, pentru că aceştia beneficiază de subvenţie la prima de asigurare, aceasta ajungând, în cazul Franţei, la 65%.
În acest context, asigurătorii intenţionează să propună Guvernului subvenţionarea cu până la 65% a primei asigurărilor agricole prin fondurile europene. Din cei 200 de milioane de lei alocaţi României, 75% provin de la Uniunea Europeană, iar 25% reprezintă cofinanţarea statului român. Astfel, efortul ar fi de 16 milioane de lei pentru statul român la subvenţionarea primelor de asigurare cu maximum 65% la o piaţă de 100 de milioane de lei, estimarea de prime pentru 2014.
„Considerăm că UNSAR ar trebui să convingă statul român să-şi revizuiască un pic opţiunea şi să găsească o variantă de a adopta şi articolul 37. Se pare că este posibil şi acesta este scopul pe care şi l-a propus grupul de lucru al UNSAR, în ideea de a fi mai aproape de fermier, să putem să-l ajutăm cu cheltuielile lui zilnice. Să avem ambele variante dacă ne dorim, adică şi varianta de subvenţie a primei şi varianta de fond pentru riscul neasigurat. Noi vom propune să se revizuiască opţiunea luată de Guvern în 2013, care a devenit lege în 2014, şi să încercăm să avem două opţiuni, nu numai una: să fie şi articolul 37 şi articolul 38, considerând că fiecare are rolul lui”, a menționat Lucian Marin.
Potrivit sursei citate, Guvernul va trebui să renegocieze la nivel european schimbarea alocării. „Ideea este că mai întâi trebuie să convingem Guvernul şi apoi acesta trebuie să meargă mai departe la Bruxelles şi să renegocieze la nivel european, să schimbe alocarea, să adauge şi cealaltă opţiune”, a precizat consultantul Lucian Marin. La rândul său, François Coste a adăugat: „Sursa noastră din Bruxelles spune că este uşor”.
Cei doi specialişti au mai spus că subvenţionarea primei de asigurare va ajuta fermierul să devină competitiv pe piaţă, să se asigure riscul de secetă, dar ar putea ajuta şi accesul la finanţare al agricultorului. „Poate ajuta mult, pentru că ne va permite să asigurăm alte riscuri mai scumpe şi va oferi accesibilitate la riscuri. Seceta este unul dintre riscurile cele mai cerute. Pentru fermier, la subvenţionare, beneficiile vor consta în costuri mai mici cu asigurarea, deci va fi mai competitiv pe piaţă, al doilea avantaj pe termen mai lung ar fi că anumite companii ar putea veni în România să ofere riscuri de secetă în ideea în care va fi mai accesibilă pentru un fermier asigurarea. Astăzi, dacă vii cu un risc de secetă, poate fi foarte scump şi să nu ţi-l cumpere nimeni. În momentul în care va exista o subvenţie, va deveni mai accesibil riscul de secetă. Deci, protecţia capitalului investit şi accesul la finanţare. Cu o asigurare bună, se poate scoate finanţare mai uşor de la bănci”, a explicat Lucian Marin.
Mult sub potențial
În România, în cazul asigurărilor agricole, suma medie asigurată pe hectar este în jur de 4.000 lei. Sumele asigurate încep de la 2.000 de lei până la 3.000 – 4.000 de lei media, fără riscul de secetă. La asigurările agricole se asigură culturile de toamnă şi cele de primăvară, a precizat Lucian Marin, consultant asigurări agricole în cadrul Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România (UNSAR).
La culturi, în anul financiar 2014, totalul primelor brute subscrise (PBS) a atins 94 de milioane lei în cazul companiilor membre UNSAR. În cazul animalelor, în aceeaşi perioadă, nivelul PBS a fost de 11,75 milioane de lei. „Deci, piaţa trece de 100 de milioane de lei, iar seceta poate creşte piaţa de trei ori“, a subliniat consultantul.
Indemnizaţiile brute plătite la asigurările agricole de culturi au fost, la nivelul lui 2014, de 94,48 milioane de lei, iar asigurările la animale de 4,9 milioane de lei, conform datelor oferite de UNSAR. În opinia lui Lucian Marin, dacă se va aproba introducerea articolului 37, respectiv subvenţionarea primei de asigurare, noua legislaţie va putea fi aplicată cel mai devreme în toamna anului viitor. Din datele Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) reiese că la ora actuală sunt asigurate în România aproximativ 3 milioane de hectare de culturi agricole, deşi sunt cultivate în jur de 9-10 milioane hectare, dintr-un potenţial cultivabil de 12-13 milioane hectare.
Vorbe goale de la bancheri
Bancherii nu contenesc să vorbească despre agricultură atunci când se referă la domeniile cu potențial. Ba chiar au lansat şi o groază de produse dedicate, pe care însă le accesează doar o mână de investitori consideraţi solvabili.
În realitate, doar dacă eşti agronom şi ai o firmă profitabilă cu cel puţin doi-trei ani de activitate în agricultură şi dacă eşti dispus să aduci cash şi garanţii care să depăşească valoarea împrumutului, ai ceva şanse să iei un credit bancar. La prima vedere, ai putea crede că unele bănci au de gând să se transforme integral în societăţi de finanţare a agriculturii, aşa de bine sună reclamele şi atât de multe sunt produsele dedicate pe care le includ în portofolii. Şi de ce nu ar fi aşa, îţi spui în gând, dacă România are la dispoziţie, până în 2020, fonduri de peste 19 miliarde de euro destinate exclusiv sectorului agricol.
Cum respectivele finanţări presupun, de cele mai multe ori, şi un aport propriu de capital, rolul băncilor este, teoretic, important. Vorbim de cel puţin 7-8 miliarde de euro care ar trebui să vină de la agricultori sub formă de cofinanţare. Suma totală care ar fi necesară pe post de cofinanţare nu este cunoscută.
După cum ne-au informat reprezentanţii Agenţiei pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) prima şi singura analiză în acest sens a fost realizată la nivelul anului 2002, iar datele nu mai sunt, evident, de actualitate. În ceea ce priveşte semnalele pe care le primesc de la fermierii care încearcă să acceseze finanţări de la bănci, cei de la APDRP sunt rezervaţi.
Proiecte mici
„Se dau finanţări pentru creşterea de albine, de râme, de cincila. Proiecte mici, de cinci-șase până la zece mii de euro. Majoritatea nici nu reuşesc să se menţină în viaţă, până la urmă dau faliment. Şi, oricum, cât contează astfel de proiecte pentru o economie? Când vii cu ceva serios, te refuză“, a declarat, revoltat, I.T., fermier din judeţul Prahova, care s-a lovit ca de un zid de prudența excesivă a băncilor.
De altfel, specialiştii din piaţă arată că apetenţa organismelor europene, dar şi a băncilor locale pentru proiecte de mici dimensiuni, care presupun activităţi mai degrabă exotice, este destul de mare. Şansele de a obţine bani, de exemplu, pentru achiziţionarea unor stupi de albine sau pentru cultivarea pe spaţii reduse a florilor sunt cu mult mai mari decât cele de a obţine o finanţare pentru a dezvolta o afacere în domeniul cultivării cerealelor.
„Când a negociat, Franţa a ales şi articolul privind subvenţionarea primelor de asigurare şi articolul privind crearea fondului respectiv. Italia, la fel. România a ales să facă doar acel fond, adică al doilea instrument. Ideea este că, la acel moment, pentru România s-au alocat 200 de milioane de euro. Deoarece nu s-a creat încă nici un fond de genul acela, banii aceia s-au tot pierdut.“ Lucian Marin, consultant asigurări agricole
