Rodica Tapalagă a fost o prezenţă pe cât de efervescentă pe scenă, pe atât de discretă în societate, fiind văzută rar în spaţiul public şi aproape deloc pe ecranele televiziunilor în ultimii ani.
Foarte rar unui artist i se poate pune eticheta de „genial” şi cu toate acestea Cătălina Buzoianu, vorbind despre Rodica Tapalagă, ne spune scurt: „Era o actriţă de geniu. Nici un alt cuvânt nu este suficient de puternic pentru a-i exprima personalitatea artistică”.
„Nu e spectacol, e revoluţie”
Cel mai important rol în teatru făcut de Rodica Tapalagă într-o carieră de peste cinci decenii rămâne cel din „dimineaţă pierdută”, în regia Cătălinei Buzoianu, după romanul omonim al Gabrielei Adameşteanu, spectacol care a marcat definitiv istoria teatrului românesc. „La Teatrul Bulandra erau mari, foarte mari actriţe şi fiecare şi-a găsit un rol în acel spectacol. Erau Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu, Irina Petrescu şi mai ales Rodica Tapalagă, care juca în acea montare o femeie la trei vârste, de la tinereţe la maturitate, la bătrâneţe şi moarte, iar interpretarea ei nu avea egal. Şi unde mai pui că făcea tot acest rol uriaş aproape fără machiaj. În plus, Rodica era un extraordinar om de echipă. Amintirile mele cele mai vii sunt legate de această trupă nebună de la Bulandra, cu actorii care nu jucau pur şi simplu, ci se dăruiau complet. Era un spectacol greu, care a avut de înfruntat din plin cenzura comunistă. Oriunde ne duceam cu el prin ţară făcea săli arhipline. Şi chiar Rodica mi-a spus după întoarcerea dintr-un turneu: „Cătălina, nu a fost spectacol, a fost revoluţie!”. Când zicea Rebengiuc replica „Istoria României este o frumoasă dimineaţă pierdută”, era răsplătit cu ropote de aplauze. De altfel, Rebengiuc a şi spus că este pregătit oricând să fie călcat de o maşină pe stradă pentru acel rol. Vreau să spun prin asta că actorii ştiau foarte bine ce riscuri îşi asumă jucând acest spectacol despre care directorul de atunci al Teatrului Mic, Dinu Săraru, a spus că este «o porcărie ideologică»”, a mai declarat pentru România Liberă Cătălina Buzoianu.
Rodica Tapalagă interpreta în „Dimineaţă pierdută” colosalul personaj Sophie „General” Ioaniu, după cum se prezenta la telefon vajnica generăleasă, o femeie superbă din aristocraţia română care traversează aproape un secol de existenţă, trecând prin vârste şi regimuri politice diferite, ajungând de la viaţa luxoasă din România sub regii săi, la cele mai cumplite experimente făcute de nou instalata putere comunistă asupra elitelor. Interesant a fost faptul că acest spectacol a fost considerat la fel de subversiv şi după ‘90, când a fost scos de pe afiş pe motiv că „este despre ţărănişti şi liberali”. „Am suferit foarte tare când «Dimineaţa pierdută» nu s-a mai jucat. Era cerut în neştire de spectatorii care stăteau cu orele la coadă la bilete. Au fost oameni care au venit la fiecare reprezentaţie sau care l-au văzut şi de câte şapte ori. Cred că dacă ar fi fost după public, s-ar fi jucat până în ziua de azi cu casa închisă”, a adăugat regizoarea.
„Un artist sinonim cu Teatrul Bulandra”
Rodica Tapalagă ar fi putut să aibă în CV un alt mare rol în regia Cătălinei Buzoianu, în spectacolul „Interviu”. În cel mai comunist mod cu putinţă, cenzura i-a tăiat însă la vizionare complet personajul, pentru că se numea „Doamna din pachet” şi era vorba despre o femeie care primea pachete de la rudele din străinătate. „Cum adică? Vreţi să spuneţi că românii trăiesc numai cu pachetele din afară?”, s-au supărat cenzorii care nu au mai stat la discuţii, ci au „ras-o” definitiv pe doamna din pachet.
Pentru că marile sale roluri se leagă de scena Teatrului Bulandra, directorul acestei instituţii, regizorul Ducu Darie, a declarat că în ciuda deciziei Guvernului de a forţa actorii vârstnici să aleagă între pensie şi salariu, el a considerat că este de datoria lui să-i plătească Rodicăi Tapalagă în continuare salariul. „I-am promis că de la Bulandra va avea mereu un salariu, măcar până se reface, dar, din păcate, nu şi-a mai revenit. Pentru mine, Rodica Tapalagă este şi va fi mereu sinonimă cu Teatrul Bulandra, ca şi alţi mari actori precum Toma Caragiu sau Octavian Cotescu”. Ducu Darie şi-a amintit şi că în urma unui spectacol jucat la Cracovia, la cabine a venit însuşi Andrzej Wajda care i-a sărutat mâinile Rodicăi Tapalagă.
Câteva dintre cele mai importante roluri în film şi teatru:
1959 – Absolventă a Institutului de Teatru „I.L. Caragiale” din Bucureşti
TEATRU:
Teatrul Naţional Craiova
„Pygmalion” de G.B. Shaw; regia: Vlad Mugur
„Tânăra Gardă” de Fadeev; regia: Vlad Mugur
„Steaua fără nume” de M. Sebastian; regia: A. Moldovan
„Poveste din Irkutsk”; regia : Radu Nicolae
„Passacaglia” de Titus Popovici;
„Celebrul 702″ de A. Mirodan; regia: Radu Miron
1964 Teatrul Nottara, Bucureşti
„Colombe” de J. Anouilh; regia: Sanda Manu
1961-1977 Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, Bucureşti
„Copiii Soarelui” de M. Gorki; regia: Lucian Pintilie, Liviu Ciulei
„Proştii sub clar de lună” de T. Mazilu; regia: Lucian Pintilie
„Opera de trei parale” de B. Brecht; regia: Liviu Ciulei
„Comedia erorilor” de W. Shakespeare; regia: Lucian Giurchescu
„D’ale carnavalului” de I.L. Caragiale; regia: Lucian Pintilie
„Aceşti nebuni făţarnici” de T. Mazilu; regia: Emil Mandric
„Nu sunt Turnul Eiffel” de E. Oproiu; regia: Valeriu Moisescu
„Meteorul” de F. Dürrenmatt; regia: Valeriu Moisescu
„O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale; regia: Liviu Ciulei
„Melodie din Varşovia” de L. Zorin; regia: Ivan Helmer
„Trei generaţii” de L. Demetrius; regia: Petru Popescu
„Sfântul Mitică Blajinu'” de Aurel Baranga; regia: A. Baranga
„Interviu” de E. Oproiu; regia: C. Buzoianu
„Azilul de noapte” de M. Gorki; regia: Liviu Ciulei
1977-1982 Teatrul Mic, Bucureşti
„Unchiul Vania” de A.P. Cehov; regia: Laurenţiu Azimioara
„Pluralul englezesc” de A. Ayckbourn; regia: Sanda Manu
„Nebuna din Chaillot” de A. Giraudoux; regia: Silviu Purcărete
„Copiii lui Kennedy”; regia: Dragoş Galgoţiu
1981-2010 Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”
„Rezervaţia de pelicani” de D.R. Popescu; regia: Valeriu Moisescu
„Tartuffe” de Molière; regia: Alexandru Tocilescu
„Cabala bigoţilor” de A. Bulgakov; regia: Alexandru Tocilescu
„Unchiul Vania” de A.P. Cehov; regia: Alexa Visarion
„Trenurile mele” de T. Muşatescu; regia: Petru Popescu
„O dimineaţă pierdută” de Gabriela Adameşteanu;
regia: Cătălina Buzoianu
„Trei surori” de A.P. Cehov; regia: Alexandru Darie
„Totul în grădină” de E. Albee; regia: Tudor Mărăscu
„Nebunia Regelui George” de E. Bennett; regia: Petre Bokor
TELEVIZIUNE:
„Maior Barbara” de G.B. Shaw; regia: Radu Miron
„Gaiţele” de A. Kiriţescu;
„Femeile Savante” de Moliere;
„Nimic nou pe câmpul de luptă” de Arrabal;
„Tren de Plăcere” – adaptare după I.L. Caragiale; regia: Al. Ştefănescu
„Cui i-e frică de Virginia Woolf”; regia: Olimpia Arghir
FILM
„Alo! Aţi greşit numărul” (1957)
„Politică cu delicatese” – regia: Haralambie Boros
„Tănase Scatiu” (1976) – regia: Dan Piţa
„Vis de ianuarie” – regia: N. Opriţescu
„Între oglinzi paralele” – regia: Mircea Veroiu
„Artista, dolarii şi ardelenii” – regia: Mircea Veroiu
„Sistemul nervos” (2004) – regia: Mircea Daneliuc