Aplecat din ţară în urmă cu 30 de ani, în 1980. „M-am născut în Bucu-reşti, în 1958, unde am stat până la 7 ani, apoi l-am urmat pe tata la Târgu Mureş, unde juca portar în divizia I, la echipa de fotbal A.S. Târgu Mureş. Iar mama e născută acolo. La un moment dat am revenit în Bucureşti, unde mi-am terminat şcoala. Am locuit pe Calea Griviţei. În 1979, tata a rămas în Franţa şi un an mai târziu l-am urmat şi noi, eu cu mama”, ne povesteşte Carol Stroe.
În Franţa a făcut ce face orice emigrant: „Am învăţat franceza şi în acelaşi an al sosirii noastre, în septembrie, am început o şcoală superioară de geniu civil (Drumuri şi poduri – n.r.). După un an am schimbat domeniul, descoperisem informatica şi am lucrat ca şef de proiect, până în 1991. Apoi m-am specializat ca instructor la şcoala de şoferi. De atunci mă ocup numai de asta, iar acum şase ani am deschis, cu soţia, şcoala noastră”. În consecinţă, integrarea nu fost o problemă, mai ales că, pe atunci, în România „cultura franceză era destul de cunoscută. Dar, chiar dacă sunt cetăţean francez, am rămas român! Îmi pare normal să nu-ţi uiţi rădăcinile…”, spune cu mândrie scriitorul.
Cu drag vorbeşte şi despre familia lui, care s-a împlinit în Franţa: „Sunt căsătorit şi am trei copii, două fete şi un băiat, care sunt încă la studii. Fiul meu, Dimitri, este liderul trupei Armaggedrunk, vocalist şi chitarist. Puteţi să-l vedeţi şi să-l ascultaţi pe myspace. Muzica şi versurile sunt compuse de Dimitri, tot el face aranjamentele, şi abordează genul metal, cu influenţe Metallica. Fetele sunt mai mari. Beatrice este la Paris şi face o şcoală de experţi contabili cu licenţă în management. Cea de-a doua, Roxana, termină anul acesta licenţa de psihologie la Amiens, în nordul Franţei. Sunt toţi trei pe facebook”.
Scriitor caută traducător
În ce priveşte literatura, Stroe spune că scrie „dintotdeauna”. Primele versuri le-a scris pe la 13 ani, pentru că „acasă am crescut în umbra lui Eminescu, Arghezi, Coşbuc etc., şi tot folclorul român, alături de scrierile lui Creangă, Caragiale… Acasă petreceam mai mult timp cu cărţile decât cu televizorul”. Însă în mod aplicat a început să scrie din 2007, în Franţa. Aici a publicat două volume de poezii („Trandafirul negru pentru Astarte” şi „Înălţarea”) şi un roman („Dragonii Apocalipsei – Volumul 1, Revolta”). Şi volumul doi („Soldatul infernului”) este terminat şi probabil că în aceste zile se trage la tipografie. A început să lucreze la volumul trei, „Omul Dragon”, în final urmând să fie publicate cel puţin cinci volume. (volumul 4 – „Regina vampirilor” şi volumul 5 – „Marea Preoteasă”). „În ţară nu am publicat nimic. Dar dacă nu am avut un debut literar în România nu înseamnă că nu mi-ar plăcea să găsesc o editură autohtonă, care să traducă cărţile şi să le publice.”
La întrebarea de ce a ales să scrie un roman fantastic, şi nu unul realist sau chiar autobiografic, scriitorul răspunde retoric: „Şi de ce nu unul fantastic şi un pic autobiografic? Acţiunea se petrece în Murania/Mouranie (România/Roumanie). Şi începe într-o regiune numită Marele Platou (evident, Transilvania!), Surem este de fapt Mureş, unul din personajele volumului 2 este Tilneaco, adică Nicoleta etc. Am hotărât să scriu un roman fantastic pentru că întotdeauna am fost un fan absolut al cărţilor SF şi al basmelor noastre, care mi-au dat probabil gustul pentru această literatură. Scriitori ca Franck Herbert sau Isaac Assimov au scris cărţile mele de căpătâi!
Biografia mea? Poate că o voi scrie pentru simplul fapt că vreau să se ştie exact cum trăiesc şi cine sunt românii cu adevărat. Dar după ce termin «Dragonii Apocalipsei» şi după ce o să scot noua carte de poezii pe care o pregătesc, «Îngerul trist»”.
Zmeii din basmele româneşti sunt într-un fel dragonii mei
Mai mult decât atât, Carol Stroe accentuează, adăugând că: „Toată literatura populară, cultura română au o influenţă foarte mare în cărţile mele. Zmeii din basmele româneşti sunt într-un fel dragonii mei…
Pe scurt, subiectul este schimbarea unui om care iubeşte libertatea şi în numele ei se transformă treptat, încet, într-un soldat al infernului, devenind apoi regele acestui loc. Îşi trăieşte viaţa cu un dragon cu care îşi împarte sufletul. Adică cei doi nu au decât un suflet şi nici unul nu poate trăi dacă celălalt moare. În acelaşi timp pot să-şi citească gândurile. Există o fuziune totală între ei.
Romanul poate fi citit ca orice roman urmărind firul vieţii personajului principal. Dar poate fi citit şi ca o descriere realistă a acelor oameni care ajung la puterea politică şi, încetul cu încetul, se dezumanizează complet. Până când ajung să fie convinşi că interesul lor este cel al lumii întregi, puterea le mănâncă toate umanitatea”.
Publicul francez a descoperit treptat romanul său, lent, reacţia fiind „cea normală pentru un scriitor necunoscut”, spune el cu delicateţe. Dar a avut şansa ca primul volum să fie citit de doi jurnalişti de la două posturi de radio locale, foarte populare în zonă, care l-au invitat în emisiunile lor: una în direct, de o jumătate de oră, şi una înregistrată. „După aceea au scris despre carte Sud Ouest, La Dordogne Libre şi L’Echo de la Dordogne, trei ziare locale care au avut cuvinte foarte frumoase. Din câte am reuşit să aflu, cartea place, unii dintre cei care au citit-o mi-au trimis veşti pe site-ul meu şi pe Facebook. Este adevărat că sunt mulţi care scriu în genul acesta, dar cred că acest roman este complet diferit de celelalte. Oamenii, dragonii, vampirii au un comportament oarecum comun, uman, nu sunt mult diferiţi. La un moment dat se poate recunoaşte societatea actuală, fără dificultate. Şi subiectul este diferit. Într-un cuvânt, am vrut să ies complet din formele prefabricate care există la ora actuală”, povesteşte scriitorul.
În final ne-a lămurit şi de ce semnează cu pseudonim: „Am hotărât ca numele meu adevărat să nu apară. Dar Janus SC este Janus Stroe Carol. Şi Janus are o semnificaţie specială pentru mine şi, mai ales, pentru cartea aceasta. Janus este, după cum ştiţi, zeul cu două feţe care a dat numele lunii Ianuarie. Şi, în plus, Isus din Nazareth, Regele Iudeilor, se poate transforma în versiunea originală în Janus Nazarenum Rex Infernorum”.
