Ovidiu Colea a fugit definitiv din România în 1978, hotărât să asculte îndemnul tatălui său de a vedea Statuia Libertăţii. A stat cinci ani într-un lagăr politic, a ajuns, în fine, la New York, unde s-a angajat ca şofer de taxi în ture de noapte, iar ziua lucra la o fabrica care producea copii de piese de muzeu. Într-o zi a cumpărat fabrica unde lucrase până atunci.
A fugit din România după 20 de ani de la prima tentativă
Colea avea 18 ani prima dată când a încercat să fugă din România. „Planul meu a fost să traversez Dunărea înot, apoi munţii în Iugoslavia şi să ajung în Austria”, povesteşte Colea ziarului New York Daily News. În timp ce aştepta să se înnopteze, ascuns pe un câmp de lângă frontieră, a simţit o puşcă în gât. „M-au prins şi m-au trimis la puşcărie pentru următorii cinci ani”. Anii grei de închisoare i-au ascuţit dorinţa de a evada din România. Abia după 20 de ani a reuşit în sfârşit să plece. A ajuns la New York unde s-a angajat ca şofer de taxi şi muncitor într-o fabrică. „Apoi, într-o zi, am cumpărat fabrica”, spune el.
„Am sărutat statuia”
Mai avea să respecte însă o promisiune făcută tatălui său, aceea de a face cunoscut în întreaga lume simbolul libertăţii şi democraţiei. „Tatăl meu mi-a explicat adesea ce reprezintă Statuia Libertăţii, în timp ce ascultam Vocea Americii”. În 1985, pentru a sărbători centenarul acestui monument-muzeu, fundaţia Ellis Island (înfiinţată în 1981 pentru a aduna fonduri pentru lucrări de restaurare) i-a acordat românului licenţa pentru a produce copii ale Statuii Libertăţii. „Când fundaţia mi-a dat dreptul de a urca pe o schelă pentru a studia statuia, nu vă pot spune ce senzaţie am trăit. Ajuns sus, am sărutat-o. Dar gura ei era atât de mare”, povesteşte Ovidiu Colea întâlnirea cu Zeiţa Libertăţii (care măsoară 93 de metri înălţime).
O firmă din China îi fură piaţa
La jumătatea anilor ’90, o altă firmă a ieşit pe piaţă cu miniaturi ale statuii. Diferenţa era preţul mai mic, rezultat al faptului că statuile se fabricau în China. Deşi ziariştii americani spun că replicile lui Colea seamănă perfect cu originalul lui Auguste Bartholdi şi sunt realizate din materiale mult mai bune, afacerea a început să scârţâie. Ovidiu Colea a pierdut 80 la sută din clienţi.
„China produce în serie multe simboluri ale libertăţii, dar ţara nu e liberă”
Colbar Art, fabrica lui din Queens, New York, altădată unul din marii producători, mai are acum 22 de angajaţi, mai puţin de jumătate din cât avea înainte de apariţia producătorului chinez. Cu toate acestea românul încă reuşeşte să vândă 600.000 de replici pe an. Ovidiu Colea consideră o mare ironie faptul că o naţiune încă dominată de comunism produce cel mai cunoscut simbol al libertăţii. „China produce în serie multe simboluri ale libertăţii, dar ţara nu e liberă. Aici oamenii au luptat pentru libertate, au murit pentru libertate”. Se simte frustrat că guvernul nu dă o lege prin care marile simboluri americane, inclusiv steagurile, să fie produse doar acolo.
Lucrează cu emigranţi
Cei mai mulţi angajaţi ai firmei lui sunt emigranţi: haitieni, columbieni şi albanezi. Românul spune că, păstrând joburile în Statele Unite, contribuie la păstrarea şi continuarea Visului American. A găsit soluţii alternative de supravieţuire: „Nu mi-am încasat salariul de doi ani pentru a nu fi nevoit să mai concediez oameni. Unii sunt cu mine de 29 de ani. Voi continua cu ei”.
De la Turnurile Gemene la Capitoliu „pe roţi”
Deşi este recunoscută pentru figurinele cu Statuia Libertăţii, Colbar Art mai produce şi alte suveniruri: catedrala St. Patrick, turnurile World Trade Center, clădirea Flatiron sau Chrysler Building. Suvenirurile care reproduc Statuia Libertăţii au preţuri cuprinse între 9,95 şi 49,95 de dolari, în funcţie de mărime şi material. Colea lucrează acum la Capitoliu „pe roţi”, pentru a-l vinde în Washington. Lucrarea are şi un sens simbolic pentru creatorul ei: „Politicienii nu se pot mişca la stânga, la dreapta, înapoi şi mai ales înainte. Ei doar se învârtesc în loc”.