Societatea l-ar fi condamnat să fie masor, fabricant de perii sau profesor într-o şcoală specială, pentru că s-a născut nevăzător. Dar Ştefan nu a fost de acord şi s-a apucat de informatică. În prezent, lucrează la o firmă de programare din Târgu Mureş, cu oameni obişnuiţi.
Ştefan Moisei, în vârstă de 22 de ani, este un tânăr ambiţios. Bursier Google, el a creat numeroase scripturi pentru Yahoo Messenger şi dicţionare online, care le permit şi oamenilor nevăzători să folosească un calculator.
Despre programare, cu pasiune
Născut în Brăila, Ştefan Moisei s-a mutat la Buzău când avea şase ani, pentru a urma cursurile unei şcoli pentru nevăzători. A descoperit calculatoarele în timpul claselor primare şi nu l-au impresionat de la început. Abia când a început să lucreze cu modele mai noi, a început să fie fascinat de aceste maşinării şi şi-a dorit să înveţe programare.
“Pentru un nevăzător, calculatorul reprezintă mult mai mult decât pentru un om obişnuit: este o poartă spre informare, spre comunicare şi independenţă”, îmi scrie tânărul, tocmai din Târgu Mureş.
Informatica a fost pentru Ştefan alternativa ordonată la o realitate în care se lovea de ignoranţa oamenilor. “Spre deosebire de lumea reală, în informatică, toate lucrurile sunt bine definite. Dacă ceva nu merge, poţi afla motivul exact şi instrucţiunile se execută fix cum le scrii, fără deviaţii”, explică el.
Când s-a hotărât pentru prima dată să devină programator, nu s-a gândit nici o clipă că se va confrunta cu reticenţa profesorilor şi a oamenilor din jurul lui, care nu puteau concepe că un nevăzător poate să înveţe informatică.
Citeşte şi: Romanian dream în SUA: Cum să fondezi o afacere de succes cu 175 de dolari
“Pentru că puteam face tot ceea ce făcea şi un om obişnuit în domeniu – cu excepţia elementelor grafice – am fost sigur că pot profesa cu succes în domeniu. Eram tânăr, nici nu mă gândeam că oamenii ar putea să nu mă creadă când le explicam asta”, îşi aminteşte Ştefan.
Totuşi, exact asta s-a întâmplat. “Discriminarea este eternă în viaţa unui nevăzător”, spune tânărul. Mulţi oameni sunt uimiţi că nevăzătorii au o meserie, că se deplasează şi se îmbracă singuri, “într-un cuvânt, că existăm”. La şcoală, profesorii îi spuneau că nu va putea să înveţe matematică, pentru că nu poate citi pe tablă şi nu sunt manuale avansate accesibile nevăzătorilor, iar, la facultate, a fost nevoit să creeze un program care să îi citească cursurile la matematică, ca să poată învăţa.
Astfel, spune el, chiar sistemul educaţional îi îndeamnă pe nevăzători la izolare, pentru că sunt încurajaţi să urmeze cursurile la o şcoală specială. “Mulţi cad în capcana asta, gândind că e mai simplu să interacţioneze doar cu alţi nevăzători, că doar ei îi înţeleg, că nu e nevoie să explice lucruri care lor li se par evidente. Nu în ultimul rând, frica de a nu fi acceptaţi are un rol important în această izolare”, susţine Ştefan.
“La Google m-au îndemnat să am curaj”
Descurajat de toată lumea să renunţe la visul său de a deveni informatician, după terminarea liceului, Ştefan s-a mutat la Târgu Mureş. Acolo, a urmat cursurile unei facultăţi normale şi şi-a găsit de lucru.
“În Ardeal, discriminarea e mult mai mică. Nu neapărat că oamenii sunt mai conştienţi de abilităţile persoanelor cu dizabilităţi, dar cel puţin sunt mai deschişi, dispuşi să asculte, să înţeleagă şi să accepte”, scrie Ştefan.
Tânărul s-a apucat de programare când avea 14 ani. În clasa a IX-a, obţinea premiul I la Olimpiada de Informatică pentru nevăzători, iar în primul an de facultate, premiul I la Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice a Universităţii, cu un program care citeşte subtitrările filmelor.
În ultimul an de facultate, a obţinut o bursă Google şi a călătorit în Marea Britanie. “Cei de la Google m-au îndemnat să am curaj legat de proiectele proprii, indiferent cât de nebuneşti par. Opinia lor m-a ajutat să-mi continui proiectele fără să ascult de descurajările primite din ţară”. Anul acesta, el a şi absolvit Facultatea de Informatică a Universităţii “Petru Maior” din Târgu Mureş.
Citeşte şi: Cum a ajuns o profesoară în scaun cu rotile doctorandă în Scoţia şi bursieră Google
Până acum, tânărul a creat o serie de scripturi pentru aplicaţia Yahoo Messenger, pentru dicţionare online care traduce cuvinte din şapte limbi şi pentru programul Visual Studio. Cel din urmă, pentru că avea nevoie la serviciu, iar statul român nu investeşte în softuri accesibile şi pentru persoanele cu dizabilităţi, susţine Ştefan.
El povesteşte că a avut mari emoţii când şi-a căutat de lucru, pentru că unul din prietenii săi, tot programator, nu şi-a găsit un loc de muncă tocmai pentru că nu vede. Totuşi, angajatorii au fost impresionaţi de proiectele lui Ştefan din facultate şi a primit două oferte de lucru. “Îmi place să cred că ofertele nu au venit din milă, ci după examinarea cunoştinţelor pe care le deţin şi proiectelor pe care le-am realizat”.
Amator de SF-uri şi arte marţiale
Tânărul spune că este mulţumit de ce a realizat până acum şi că vrea să-şi dedice mai mult timp antreprenoriatului – să creeze şi mai multe programe prin care să introducă tehnologia în viaţa nevăzătorilor.
Ce face Ştefan când nu programează? Citeşte cărţi SF şi practică jiu-jitsu pentru nevăzători.
“Un nevăzător trăieşte o viaţă mai normală decât aţi crede. Merge, mănâncă, râde, munceşte – dacă şi-a găsit de lucru. Şi da, te poţi deplasa în oraş dacă nu vezi, trebuie doar să reţii nişte puncte de reper”, conchide tânărul.
