Vineri, 25 aprilie, și miercuri, 30 aprilie, ora 20.00, la Cinemateca Eforie, cinefilii vor putea vedea un program special dedicat avangardiștilor români Gherasim Luca și Benjamin Fondane.
Evenimentul face parte dintr-un proiect mai amplu inițiat de Arhiva Națională de Filme a României și curatoriat de criticul de artă Igor Mocanu. Este vorba de un demers de revizitare a operelor cinematografice create de regizorii avangardei europene, cu scopul cercetării modului în care s-au constituit cultura vizuală autohtonă și cultura filmului în perioada de dinainte și de după naționalizarea din 1948 a producției cinematografice din România, cât și a filmelor deținute de cinematografele locale. Prima ediție a proiectului a cuprins avangarda cinematografică franceză, cea de-a doua ediție a abordat avangarda sovietică, ediția a treia s-a ocupat de avangardele germană și olandeză. Ediția a patra se ocupă de avangarda românească. Până acum au fost nu mai puțin de trei evenimente dedicate artiștilor români. Iată-ne acum ajunși la cea de-a patra sesiune de acest tip care îi are capete de afiș pe Gherasim Luca, Benjamin Fondane
Gherasim Luca și filmul se cunosc demult. În 1931 realizase, împreună cu Marlene Dietrich, un performance ficțional, pe o stradă bucureșteană, când artistul suprarealist se cățărase pe gardul unui avizier cinematografic ca să mângâie piciorul îndrăzneț dezgolit al starletei de pe afișul filmului „Morocco” (1930), regizat de Josef von Sternberg. Lângă acesta, un alt afiș anunța un „regal”: Charlie Chaplin, „Luminile orașului”. Performance datat: București, 5 iunie 1931. Pe verso, scris de Gherasim Luca: „Din partea noastră / Gherasim Luca / Marlene Dietrich”, de unde se vede că acțiunea a fost arhivată fie pe post de carte poștală, de scos ulterior în tiraj mare. Luca se va mai întâlni cu aparatul de filmat, nu al lui Von Sternberg, ci altul, abia în 1988, când FR3 și CDN Productions hotărăsc în sfârșit să capteze pentru colecția lor și o înregistrare generoasă cu cel care devenise între timp marele magician al poeziei sonore din Franța, cum îl numise Michel Camus cu doi ani înainte. Până în 1988, Gherasim Luca participase la nu mai puțin de 17 festivaluri de sound poetry, deschisese expoziții, se înregistrase audio, dar nu se lăsase filmat. Între paranteze fie spus, dacă ar fi să dăm crezare bibliografiilor, Gherasim Luca ar fi apărut totuși scurt și în filmul lui Robert Enrico din 1963, „Au coeur de la vie”, însă, ce-i drept, apărut pe generic ca Gherasim Lucas. În 1988, FR3 și CDN Productions îi delegă pe Raoul Sangla și Michel Zarebski să facă o înregistrare video cu Gherasim Luca citind din cărțile de poeme pe care le publicase până atunci la Editura José Corti din Paris, numită după José Corticchiato, un vechi amic al lui Breton, Éluard și Aragon. Numai că în loc să iasă film și lectură publică, bună de aplaudat pe la comemorări și sărbători literare naționale, Gherasim Luca supraveghează îndeaproape regia, scenariul, imaginea, machiajul și scenografia, dominând obiectivul camerei de filmat și oferind echipei la schimb un performance impresionant – artă în care, în fond, excela.
Ca prefață la acest film, intitulat „Comment s’en sortir sans sortir”, va fi proiectat un documentar nou despre Benjamin Fondane, realizat în 2013 de Andreea Știliuc de la TVR Iași: „Benjamnin Fondane – Iași, Paris, Auschwitz”.
„Evreu născut în România, Benjamin Fondane s-a stabilit la Paris la vârsta de 25 de ani. Atent la fenomenul avangardei, și-a căutat propria voce în domeniile în care s-a exprimat. A fost poet, eseist, filozof, critic, dramaturg, jurnalist, cineast. A dialogat cu personalități marcante ale timpului său: Artaud, Bachelard, Camus, Cioran, Brâncuși, Brauner sau Man Ray. A fost puternic influențat de filozoful existențialist Lev Șestov. În 1944, a fost arestat și încarcerat la Drancy. Deportat la Auschwitz, a murit în același an într-o cameră de gazare”, se arată în documentar.
