5 C
București
duminică, 10 noiembrie 2024
AcasăSpecialIstoria dadaismului

Istoria dadaismului

Duminică, 13 martie 2016, de la ora 11.00, la Sala Atelier, în cadrul programului Conferinţele Teatrului Naţional, Ion Pop prezintă conferinţa cu tema „Tristan Tzara, dadaismul şi avangarda românească“.

„Dedicată centenarului mişcării Dada, lansată la Zürich în februarie 1916, conferinţa îşi propune schiţarea unui portret critic al principalului mentor dadaist care a fost Tristan Tzara, începând cu anii săi de formare ca poet român, în ambianţa post-simbolistă bucureşteană, alături de tineri precum Ion Vinea, Adrian Maniu şi alţii. Vor fi comentate „primele poeme“ scrise între anii 1913-1915, înainte ca poetul să plece la studii în Elveţia, ca stadiu pregătitor pentru ceea ce urma să fie „insurecţia de la Zürich“. În centrul expunerii se va afla perioada 1916-1921, a celor „Şapte manifeste Dada“, ilustrată semnificativ şi de producţia poetică marcată de programul şi spiritul mişcării, cu consecinţe importante asupra întregii opere, bunăoară în amplul poem-reper care este „Omul aproximativ“ (1931). A treia secvenţă a prelegerii va fi dedicată ecourilor dadaiste în spaţiul avangardist românesc, înregistrând şi prezenţa lui Tristan Tzara prin colaborări trimise revistelor de avangardă de la noi, care-i tipăreau paralel versurile scrise în româneşte, rămase în arhivele prietenilor. Referinţe fireşti la contextul internaţional în care a luat naştere şi s-a afirmat mişcarea Dada sunt avute în vedere pentru a evidenţia locul particular pe care acest moment îl ocupă în viaţa literară şi artistică din primele decenii ale secolului XX“, spune Ion Pop.

Despre Ion Pop

S-a născut la 1 iulie 1941, Mireşu Mare, jud. Maramureş. A fost profesor la Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca (1964-2007).  A condus, ca redactor-şef şi director, revista studenţească de cultură “Echinox“ (1969-1983). A lucrat ca asistent asociat la Universitatea Sorbonne Nouvelle-Paris 3 (1973-1976), iar între anii 1990-1993 a activat ca director al Centrului Cultural Român din capitala Franţei. În anul 2015 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.  A publicat o serie de volume de poezie printre care se numără “Propuneri pentru o fântână“ (1966), “Biata mea cuminţenie“ (1969), “Gramatică târzie“ (1977), “Soarele şi uitarea“ (1985), de critică şi istorie literară : “Nichita Stănescu – spaţiul şi măştile poeziei“ (1980), “Lucian Blaga. Universul lyric“ (1981), “Avangarda în literatura română“ (1990).

A coordonat Dicţionarul analitic de opere literare româneşti (4 vol. 1998-2003, ed. definitivă 2007). A realizat o antologie a avangardei literare româneşti, “La réhabilitation du rêve“, Paris-Bucureşti, 2006, şi antologia “Avangarda românească“, Bucureşti, 2015. A tradus cărţi de Georges Poulet, Jean Starobinski, Gérard Genette, Tzvetan Todorov, Eugène Ionesco, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Paul Ricœur, Benjamin Fondane, Paul Morand.   

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă