Un manual dedicat elevilor cu cerinţe educaţionale speciale – copiii cu deficienţe şi cu tulburare de spectru autist – a fost lansat marţi, în Capitală. Cartea se adresează atât profesorilor, cât şi părinţilor şi conţine exerciţii şi bune practici pentru fiecare dizabilitate.
De ce copiii cu dizabilităţi nu sunt integraţi în sistemul de învăţământ de masă
„Unui băieţel îi venise vremea să meargă la şcoală. În prima zi de şcoală, învăţătoarea i-a spus să deseneze o floare. Băieţelului îi treceau prin minte o mulţime de flori, care de care mai colorate şi mai frumoase. Când s-a apucat să deseneze, învăţătoarea l-a oprit. „Stai! Nu ţi-am dat modelul!”, i-a spus ea. Băieţelul a şters florile pe care el le desenase şi imitat floarea pe care o desenase învăţătoarea pe tablă: o floare roşie, cu frunze verzi. Într-o zi, părinţii lui s-au mutat într-un alt oraş şi băieţelul a ajuns la o altă şcoală. În prima zi, şi noua învăţătoare l-a pus să deseneze o floare. Copilul a aşteptat, cuminte, ca învăţătoarea să deseneze o floare pe tablă. Atunci, ea i-a spus: „Dacă eu îţi spun cum să desenezi floarea, cum te vei mai deosebi tu de ceilalţi copii?”. Şi l-a îndemnat să deseneze. Băieţelul a desenat … o floare roşie, cu o frunză verde”. Anecdota relatată mai sus de profesorul universitar Viorel Nicolescu explică, în termeni simpli, cu ce se confruntă copiii cu cerinţe educaţionale speciale, în sistemul de învăţământ de masă din România.
Citeşte şi: O nouă şansă pentru copiii cu autism
Din 2011, copiii cu dizabilităţi uşoare şi medii ar trebui să fie integraţi în sistemul de învăţământ de masă, conform Legii Educaţiei Naţionale, însă, din cauză că profesorii nu beneficiază de cursuri de calificare, pentru a şti cum să interacţioneze cu aceşti copii, mulţi dintre elevi sunt obligaţi să urmeze cursurile unei şcoli speciale, a explicat, pentru România Liberă, psihologul Simona Danciu, coordonatoare a celui de-al doilea manual din România adresat copiilor cu dizabilităţi.
Totodată, sunt multe cazuri în care profesorii se tem că micuţii sunt (auto) agresivi sau sunt greu de supravegheat, a mai arătat Simona Danciu.
Psihologul a mai spus şi că profesorii sunt reticenţi să integreze în clasă un copil cu deficienţe din cauză că nu ştiu cum vor reacţiona ceilalţi părinţi, pentru că sunt cazuri în care ei s-ar putea opune ca micuţii lor să înveţe la un loc cu un copil cu dizabilităţi.
În ciuda acestor situaţii, atrage atenţia psihologul, există şi exemple de şcoli care au reuşit să integreze „cu succes” copii cu dizabilităţi în învăţământul de masă.
Astfel, numai în Bucureşti, sunt aproximativ 800 de copii integraţi în sistemul de învăţământ de masă, peste 60 de profesori itineranţi şi în jur de 100 de şcoli speciale şi integratoare, conform Simonei Danciu.
Manualul lansat marţi de Asociaţia C4C, în cadrul proiectului european „Să redescoperim şcoala”, se adresează preşcolarilor şi elevilor cu dizabilităţi de auz, de vorbire, locomotorii, de integrare psiho-comportamentală şi autism, cu vârste cuprinse între 6 şi 16 ani, integraţi într-o formă de învăţământ.
„Manualul este inspirat din practică şi din interacţiunea cu copiii. Ideea cărţii este ca şi copiii cu diverse deficienţe să fie integraţi în sistemul de învăţământ de masă”, a explica Simona Danciu.
Citeşte şi: UNICEF: Copiii cu dizabilităţi sunt cei mai expuşi la violenţă, abuz, exploatare şi neglijare
Este a doua lucrare editată în România după 1989 care reuneşte toate metodele pedagogice alternative: pedagogie curativă, Freinet, Jena, Montessori, Step by step şi Waldorf, susţin reprezentanţii asociaţiei C4C, care au editat cartea. Manualul conţine activităţi practice pentru copiii cu diferite dizabilităţi şi sfaturi pentru pedagogi.
Cartea poate fi comandată gratuit de la sediul Asociaţiei C4C – Communication for Community sau descărcată de pe site-ul organizaţiei.
