Inca din copilaria petrecuta in Bucovina am observat pacea care se instaura in atmosfera in perioada sarbatorii Pastelui. Ajuns ulterior in alte orase ale tarii, nu puteam sa nu fiu atent: aceeasi pace, de o sorginte cu totul aparte, pluteste pana si in aglomeratul Bucuresti.
"Pace va las voua, pacea Mea v-o dau; nu precum v-o da lumea v-o dau Eu. Sa nu se tulbure inima voastra, nici sa se infricoseze", spune Iisus catre ucenici la ultima Cina (vezi Ioan 14, 27). Se tot vorbeste despre Bucuria lui Iisus, despre Smerenia Sa (gratie Sf. Siluan Athonitul), despre Pace. In mod evident, aceste forme de bucurie, smerenie, pace nu sunt nicidecum obisnuite. Intensitatea lor este adusa la apogeu, caci sunt traite si impartasite de Fiul lui Dumnezeu.
Mi s-a intamplat odata sa ajung doar pentru un weekend la mare. Aflat intr-o statiune precum Eforie Nord, trebuie sa faci slalom printre ofertele kitsch si cele cu adevarat interesante, atractive. Doritor de liniste, cam greu gasesti tocmai aici o oaza. Seara am luat masa la una din nenumaratele terase aflate una langa alta pe malul marii. Intre noi si mare nu mai era decat plaja, astfel incat atmosfera se voia feerica. Din pacate, toate terasele din apropiere – a noastra nu mai putin – se concurau nu numai in oferte culinare, ci si in cele (pseudo) muzicale. Rezultatul a fost un talmes-balmes: de la masa noastra se auzeau suprapus cel putin trei-patru melodii. Dupa ce am scapat de supliciu, am facut o lunga plimbare de seara chiar pe malul marii, lasandu-ne picioarele mangaiate de apa. Dar si auzul. Fiindca, de aceasta data, intre noi si nenumaratele terase era plaja, cum am spus. Muzica predominanta era acum muzica valurilor care se sparg de mal. Tot ceea ce produceau mai mult sau mai putin muzical terasele cu pricina parea undeva foarte departe si insignifiant in comparatie cu simfonia marii.
…Cam asa imi imaginez ca este diferenta dintre bucuria, smerenia si pacea pe care le traiesc indeobste oamenii si Bucuria, Smerenia si Pacea hristica. Este precum diferenta dintre muzica difuzata la o boxa si muzica marii. si nu ma refer nicidecum la intensitate, chiar daca nici aceasta nu este de neglijat, cat la calitate. Este mai mult decat pacea copilului care suge la sanul mamei, mai presus decat bucuria celui ce creeaza o opera.
Calitatea Pacii pe care o da prezenta lui Hristos este o stare a Fiintei (noastre) de care ne umplem, periodic si la un anume grad, cu fiecare sarbatoare pascala. Desigur, traitorii isihiei si-o intensifica si actualizeaza cu fiecare rugaciune, cu fiecare respiratie. Participantii la Liturghia de peste an o simt de fiece data cand pleaca spre casa. Este Pacea lui Hristos care "curge" incontinuu, clipa de clipa, spre intrega Creatie.
Numai ca de Paste ceva se schimba. Cerurile sunt mai deschise si mai aproape. Oamenii isi aduc urari de Bucurie si Pace. Si, impregnati de Pacea Sa, rostesc cu Bucurie: Hristos a Inviat!
