Dobrogea, teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră, în momentul reintegrării la Statul Român în 1878, urmare Tratatului de la Berlin, era un spaţiu multietnic în care dialogul interconfesional a fost dominat de toleranţă, înţelegere şi respect, devenind în timp, un adevărat model de convieţuire multietnică şi multiculturală. Viziunea Marelui Suveran Carol I la solicitarea căruia Moscheea a fost ridicată în 1910, la Constanţa, este de un democratism şi de o modernitate de la care epoca pe care o trăim ar avea enorm de învăţat.
Doamna prof. dr. Doina Păuleanu, distinsa directoare a Muzeului de Artă Constanţa, este o neobosită şi statornică cercetătoare a documentelor de arhivă dobrogene, necunoscute de marele public, pe care le-a folosit în elaborarea unor fermecătoare cărţi privind naşterea şi dezvoltarea oraşului de la Pontul Euxin. Citez doar două: „Constanţa/ Aventura unui proiect modern” Ex Ponto 2003 şi „Constanţa/Spectacolul Modernităţii Târzii 1878-1928″, Muzeul de Artă Constanţa, 2005. Braşoveanca Doina Păuleanu, îndrăgostită de fabulosul oraş, cum l-a denumit şi care a adoptat-o, „recidivează” !
În colaborare cu dr. Virgil Coman, directorul Direcţiei Judeţene Constanţa a Arhivelor Naţionale, Doina Păuleanu ne-a oferit, recent, o superbă prezentare a unui monument de arhitectură reprezentativ al Constanţei. Este vorba despre un album de artă „Moscheea Regală Carol I” Constanţa 1910-2010, Ex Ponto, Constanţa, 196 pag., editat în condiţii grafice de excepţie la Ankara, de către Muftiatul Cultului Musulman din România. Volumul a fost lansat la 1 iunie 2010 în cadrul festivităţilor oficiale ce au avut loc la Moscheea Regală „Carol I” prilejuite de sărbătorirea celor 100 de ani ce au trecut de la punerea pietrei de temelie a lăcaşului de cult în ziua de 24 iunie 1910. Muftiul Murat Iusuf a rostit cuvântul de deschidere în faţa oaspeţilor prezenţi la un moment istoric pentru comunitatea musulmană din Dobrogea onorat de înalţi reprezentanţi ai statului român, ai misiunilor diplomatice din state islamice acreditaţi la Bucu¬reşti, ambasadorul SUA în România, liderii comunităţilor turcă şi tătară din România, reprezentanţi ai bisericilor ortodoxe şi catolice şi ai autorităţilor locale dar şi ai diferitelor instituţii publice din Constanţa. Inaugurat trei ani mai târziu, la 31 mai 1913 în prezenţa Regelui Carol I, acest edificiu religios a devenit un simbol al credincioşilor musulmani din România.
Mărturii foto-documentare
Autorii albumului ne prezintă într-o documentaţie exhaustivă şi de cele mai multe ori inedită, imagini şi documente legate de acest monument de arhitectură, în mai mult de jumătate din cuprinsul volumului.
Fotografiile de epocă ale Pieţei Ovidiu atestă frumuseţea arhitectonică de ansamblu a acesteia care, împreună cu detaliile exterioare şi interioare ale Moscheei Regale, amplasată în această Piaţă, copleşesc şi te trimit cu gândul la eforturile mai multor generaţii de edili ai oraşului care au contribuit cu grijă şi răspundere la crearea unui farmec inconfundabil al oraşului vechi. Iar un băştinaş, ca semnatarul acestor rânduri, vede în fotografiile superbe, Catedrala „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, bisericile catolică şi bulgară, iar în planul apropiat din spatele Pieţei Ovidiu îşi aminteşte de existenţa a două sinagogi, a bisericii greceşti şi a celei armeneşti. Toate într-un perimetru restrâns.
La iniţiativa Regelui Carol I şi din fondurile Guvernului României, s-a luat hotărârea construirii acestei moschei pe locul altui edificiu religios musulman construit sub stăpânirea turcească, numit geamia Mahmudie. Planurile au fost făcute de arhitectul Victor Ştefănescu care avea o solidă formaţie profesională dobândită în Franţa, binecunoscut Regelui Carol I, fiindcă fusese unul dintre arhitecţii Expoziţiei Naţionale din 1906 care aniversa 40 de ani de la sosirea sa în România. La această expoziţie, fiecare provincie istorică îşi prezenta obiectele de cultură şi civilizaţie reprezentative într-o clădire special amenajată. Clădirea Dobrogei avea forma unei moschei concepută de arhitectul Victor Ştefănescu. Pentru proiectul Moscheei Regale de la Constanţa, arhitectul Ştefănescu s-a documentat la Istanbul, unde a căutat să înţeleagă structura unui edificiu religios islamic alcătuit dintr-o sală de rugăciune cen¬trală, care se află sub cupola centrală. Aceasta defineşte edificiul cultului musulman, în sala de rugăciune intră numai bărbaţii. Femeile au rezervat alt spaţiu de rugăciune, de obicei, la etaj. Geamiile (moscheile) nu au icoane, dar au un loc pe peretele central, de fapt o adâncitură în perete, care este în fond un altar orientat spre Mecca, locul sacru al Islamului. Într-o Geamie mai există şi o construcţie pentru predicator care se numeşte minber. Aceasta, în Moscheea Regală, provine din vechea Geamie Mahmudie care era amplasată pe acelaşi loc.
Arhitectul Ştefănescu a fost ajutat la construcţia cupolei şi a minaretului de marele inginer constructor Gogu Constantinescu, venit special de la Londra unde se stabilise. Minaretul este realizat în întregime din beton armat, o noutate tehnologică majoră a epocii, iar de la înălţimea sa, muezinul rosteşte de cinci ori pe zi chemarea la rugăciune a credincioşilor musulmani.
În moschee se află un covor de mari dimensiuni (44 m x 15 m) adus de la insula Ada Kaleh. În album sunt reproduse numeroase documente inedite găsite în arhivele româneşti şi turceşti, inclusiv copia celui care a fost zidit la temelia Moscheei Regale, necunoscut până astăzi, care include planuri ale Kiustengeului (denumirea otomană a Constanţei înainte de 1878), aspecte din timpul construcţiei, modul cum a decurs ceremonia inaugurală şi fotografiile medaliei Megedi oferită de sultanul Mahomed al V-lea şi a ceasului dăruit de regele Carol I arhitectului Victor Ştefănescu cu acest prilej.
Se cuvine a menţiona şi partea introductivă a volumului, în fond o trecere în revistă, a istoriei meleagurilor dobrogene, atestată nu numai de extrase inedite a numeroase articole din presa timpului, dar şi de o bogată bibliografie (182 referinţe), mărturie a unei lucrări ştiinţifice de valoare internaţională.
Acuarele de arhitectul Victor Ştefănescu
Cu prilejul festivităţilor Centenarului, la muzeul Ion Jalea din Constanţa, aflat în imediata apropiere a Moscheei Regale, de fapt casa Pariano, proiectată tot de arhitectul Victor Ştefănescu, s-a deschis o expoziţie de acuarele, necunoscută până astăzi, realizate de arhitect de-a lungul anilor şi puse la dispoziţia organizatorilor de nepotul său, istoricul Mihail Ştefănescu. Expoziţia a fost vernisată de Doina Păuleanu, critic de artă, care a rezumat istoricul acestui conac Pariano aflat pe faleza Cazinoului. Se poate afirma că această casă este una din cele mai frumoase clădiri ale oraşului, şi care, graţie proprietarului, a adăpostit nu numai una din cele mai reprezentative colecţii de artă din Constanţa, dar aceasta a fost şi începutul unei tradiţii în organizarea unor expoziţii de calitate, în conacul său, perpetuate până astăzi.
