Zilele trecute doamna Annick de Souzenelle a implinit 87 de ani. Dincolo de cartile care au facut-o celebra, este un pilduitor exemplu de credinta asumata: locuind in Franta, parcurge si azi aproximativ 400 km (numai dus) la volanul masinii proprii, pentru a participa la o liturghie ortodoxa. Dupa ce a trecut de la catolicism la ortodoxie acum mai bine de 55 de ani, in ultimul deceniu s-a apropiat de reprezentantii Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) din Franta. A fost invitata in Romania de mai multe ori pentru a conferentia medicilor, antropologilor, dar si teologilor din Facultatile de Teologie de la Sibiu, Iasi sau Bucuresti. Iata de ce m-am intrebat cum se face ca de distinctiile BOR se bucura politicieni si oameni de afaceri – intre care, unii, produc grave sminteli, precum Becali, bunaoara –, dar mai rar oameni de talia domnei Annick de Souzenelle?…
La o rapida privire am putea nota o pleiada de nume care ar putea fi valorizate ALTFEL de BOR: profesorul Andrei Plesu pentru articolele si studiile de un exemplar echilibru despre crestinim si istoria religiilor, maestrul Sorin Dumitrescu pentru nenumarate lucrari (pictura de icoane, conferinte, editare de carti, filme cu mari duhovnici etc.), academicianul Razvan Teodorescu, care anul acesta a implinit 70 de ani, pentru intreaga activitate de slujire a spiritualitatii crestine si universale, teologii Radu Preda si Mihail Neamtu pentru studiile si cartile stralucite pe care le-au produs. As continua cu Ioan Ica jr. alaturi de Maria-Cornelia Ica jr., coordonatorii Editurii Deisis, una dintre cele mai serioase edituri crestine din tara, Razvan Bucuroiu, alaturi de o sufletista echipa, pentru inspiratele reviste "Lumea credintei" si "Lumea monahilor" sau Elena Dulgheru, autoarea catorva carti dedicate lui Tarkovsky.
N-o pot uita pe Anca Vasiliu, profesoara la Sorbona, autoarea unui inegalabil album despre Manastirile din Bucovina, care ar trebui retiparit. Ma mai gandesc la harnicii jurnalisti de la TVR si de la Radio Romania care produc, saptamanal, excelente emisiuni cu tematica crestina, la Dumitru Manolache ("Gardianul"), autorul celei mai reusite pagini crestine din presa centrala actuala sau la Lelia Munteanu ("Gandul") – cea mai inzestrata cu har semnatura pe care-o cunosc intre jurnalistii crestini de la noi. Lista ar putea continua, indelung.
Precizez: cu multe dintre persoanele sus-mentionate nu am o relatie personala, ba chiar unele imi sunt antipatice (politic) ori am avut serioase dispute. Nu pot insa sa nu recunosc valoarea, harul, inteligenta spirituala. Cand o va face oare la vedere si Biserica din care facem parte cu totii, dincolo de interese, dincolo de idiosincrazii? Este limpede ca acesti oameni sunt suficient de maturi ca sa nu aiba nevoie de distinctiile BOR – ei insisi sunt distinctii pe blazonul Bisericii. Cand ne vom maturiza oare pentru a realiza cata nevoie are Biserica de ei?…
