Florian Medrea a organizat un corp de voluntari care a oprit înaintarea Armatei Sovietice Maghiare a lui Bela Kun.
Se împlinesc, în februarie, 93 de ani de la înfiinţarea Corpului de Voluntari Horea menit a ocroti, cu arma în mână, la nevoie, obiectivele obţinute prin Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918. În volumul istoricului Ioan Scurtu „Alba Iulia – 1 Decembrie 1918″ este redată şi o declaraţie a lui Eugen Hulea, care spune că paza şi ordinea, precum şi dispozitivul de apărare a Sălii Unirii şi a altor clădiri importante, erau asigurate şi depindeau exclusiv de ordinele comandantului Florian Medrea, care dispunea, la început, de 3.000 de gardişti (apoi, după unele surse, numărul lor ar fi crescut la 4.000) şi 14 mitraliere, amplasate strategic, şi de un singur tun utilizabil, din cele patru capturate în gara Stremţ de la nemţii în retragere… Şi iată că acest colonel erou, Florian Medrea, ne-a lăsat un istoric a ceea ce s-a numit atunci Corpul de Voluntari Horea, după ştiinţa noastră total necunoscut azi. Aşadar, unul dintre iniţiatorii şi comandanţii de frunte al acestui Corp de Voluntari Horea, colonelul Florian Medrea, a transmis generaţiei de azi, prin intermediul nepoatei sale, prof. Alexandra Medrea din Paris, jurnalul sau, mai bine zis, istoria glorioasă a acestui efectiv de militari.
Sfetnicul militar al lui Ioan Suciu
Începem prin a spune că Florian Medrea, ajuns în final la gradul de colonel, a fost ataşat ca sfetnic militar pe lângă dr. Ioan Suciu, membru al Consilului Dirigent şi reponsabil, în cadrul lui, cu problemele de organizare. Astfel că dr. Ioan Suciu şi sfetnicul său militar au ajuns la concluzia organizării unui Corp de Voluntari, numit Horea, care să asigure siguranţa teritoriului revenit la patria-mamă prin hotărârea de la 1 Decembrie 1918, dar şi să intervină în lupte, dacă situaţia o cerea. Acest Corp de Voluntari Horea, premergătorul Regimentului 86 infanterie de mai târziu, a fost cel care a barat cu hotărâre, la începutul lui februarie 1919, „coloanele inamice aflate în plin marş spre Munţii Apuseni, mânând înaintea lor un val de refugiaţi şi lăsând în urmă un alt val de nespusă mizerie şi teroare”, cum ţine să sublineze Florian Medrea. Plecând de la aceste constatări triste, s-a luat hotărârea – scrie Florian Medrea – „să se răspundă cu o insurecţie a moţilor, după rânduiala şi tradiţia ardeleană„ dat fiind importanţa politică şi militară a acestor munţi, cu brâul lor de fortificaţii puternice ridicate de Austro-Ungaria. Aşa se face că, în seara zilei de 10 febriuarie 1919, dr. Ioan Suciu, cu modestul său Stat Major, alcătuit din doi secretari şi un sfetnic militar în persoana lui Florian Medrea, s-a instalat în pavilionul minelor de aur „Ruda 12 Apostoli” în Brad.
Insurgenţa moţilor
Aici, de fapt, s-a format Corpul de Voluntari denumit Horea, organizat după principiile armatei regulate, şi a fost elaborat planul de acţiune avizat apoi de dr. Ioan Suciu, care a ordonat scurt: „Executarea”… În acest timp, gărzile naţionale de pe cele două Crişuri, Alb şi Negru, au primit ordin să frâneze inaintarea inamicului, prin organizarea de baraje, dar şi lupta de gherilă, măsuri executate sub comanda căpitanului Vasile Barbu, de la legiunea de jandarmi Arad. Concomitent, au fost chemaţi la arme cei din „gloata mică” (sub 21 de ani) şi celelalte contigente de la 25 de ani în sus, puse la dispoziţia Ministerului de Război în vederea organizării armatei regulate ardelene. După care, autorităţile române au luat măsuri referitoare şi la cadrele de conducere, dotarea cu armament şi crearea, în rândurile populaţiei, a unei opinii favorabile tuturor acestor măsuri de apărare şi eliberare a Munţilor Apuseni. S-au dat lupte crâncene, uneori „piept la piept”, cu inamicul, bombardând cu tunurile pe care le aveau – doar patru la număr -, trenul blindat inamic care venea, din când în când, şi încerca să decimeze forţele voluntarilor. Astfel că, prin hotărârea intervenţiilor forţelor conduse şi de prefecţii judeţelor Hunedoara, Alba şi Turda, i-au permis dr. Ioan Suciu să raporteze Consiliului Dirigent (condus de preşedintele Iuliu Maniu) că „Munţii Apuseni sunt în stăpânirea Corpului de Voluntari Horea”.
Noua armată ardeleană era formată din circa 4.000 de ostaşi. Corpul de Voluntari Horea a ocupat şi Vaţa de Jos, vechea graniţă istorică a Ardealului. Luptele au fost conduse de colonelul Rascoviceanu, ale cărui trupe au străpuns fulgerător, scoţând inamicul din Hălmagiu, străbătând apoi, eroic, întregul sistem de tranşee eşalonate pe coasta Dealului Mare. Batalionul de sub comanda căpitanului Alexandru Drăgoi, în ciuda focului intens al inamicului din trenul blindat, l-a scos, cu baioneta, pe inamic din fortificaţiile sale de la Lederere-puszta şi de la capul de pod de la Tisa – Szajol şi l-a împins în apele Tisei…
Decoraţi de Regele Ferdinand I
Sunt doar câteva secvenţe din adevăratul jurnal lăsat, în final fiind întocmită lista tuturor voluntarilor, publicată ulterior în Monitorul Oficial nr. 144 din 24 iunie 1936. Toţi aceşti eroi au fost decoraţi cu „Medalia Ferdinand I, cu spadă pe panglici”, un omagiu oficial adus lor de capul încoronat al Regatului României… Iar ca o menţiune biografică, ţinem să spunem că Florian Medrea s-a născut în 1884 în Ţelna din judeţul Alba, a ajuns colonel şi a fost prefect de Năsăud, în Bistriţa. Căsătorit cu fiica directorului minelor de aur din Brad, au avut două fete, una devenind soţia scriitorului Petru Dimitriu, alta campioană la aruncarea discului în atletism. Aşadar, descendenţii lui Florian Medrea nu şi-au dezminţit eroul din 1919… Sunt pagini, până acum necunoscute publicului larg, ceea ce a determinat demersul nostru publicistic.
