Fiind in vacanta in Bucovina natala am vizitat zilele trecute cateva locuri incarcate de istorie. Unele sunt si astazi lasate uitarii. Biserica de lemn din satul Manastioara, de pilda, construita – spune legenda – dintr-un singur lemn de stefan cel Mare. Este stejarul unde stefan s-ar fi ascuns de cei care i-au ucis tatal. Indiferent de realitatea acestei istorisiri, este o Poveste care in Occident ar fi adus sute de turisti in fiecare zi. Macar pentru romani, acest loc ar avea o importanta speciala caci face parte din ansamblul minunatiilor aflate in Nordul Moldovei. Cu atat mai mult cu cat turismul da semne de revigorare, anul acesta a ajuns la un varf in Bucovina. Ce se petrece in realitate?
Biserica, a carei structura actuala dateaza din jurul anului 1700, este lasata in totala uitare. Din cand in cand, nu mai mult de doua-trei ori pe an, se fac slujbe, la anumite sarbatori satenii din imprejurimi se aduna aici. Ceea ce ramane in urma lor este o imensitate de gunoaie care te-ntampina inca de la intrarea in curtea bisericii… In rest, vei gasi inchis cu lacate. La mica distanta vei descoperi o alta biserica, de aceasta data construita cu certitudine de stefan cel Mare. Restaurarea treneaza aici de ani de zile. Banii vin cu taraita si sunt gestionati prost, cum se face in toata tara "gratie" mafiei restauratorilor. Lucreaza doua-trei luni pe an si nu dau socoteala nimanui pentru imensele sume cheltuite. Cu aceiasi bani intr-o tara normala ai putea sa faci chiar triplul, daca nu dublul lucrarii respective. Dar dincolo de mizeriile care treneaza de ani de zile in sistem, parca si preotul paroh mai are niste responsabilitati. Nu l-ar costa nimic daca ar face la intrare un mic istoric al monumentului – caci cel existent dateaza din 1975 si scrie, ca pe vremea comunitatilor, de pilda, Schimbarea la Fata cu litere mici… Totul este paraginit, curtea bisericii este plina de balarii. Nu mai zic nimic de asa-numitele icoane aflate in interiorul bisericii – cele mai multe niste kitsch-uri sau pur si simplu niste uratenii penibile, foarte departe de frumusetea ascetica a traditiei iconografice bizantine. Stai si te-ntrebi daca nu cumva esti in alta tara. Este o evidenta ca ierarhul locului in primul rand ar avea un cuvant greu de spus, fara a mai astepta totul de la stat. Gunoaiele si balariile nu au de-a face cu Ministerul Culturii si Cultelor. La ce au folosit suprafetele imense de padure primite pana azi de Arhiepiscopia Sucevei daca nu s-au gasit cateva scanduri si pentru protectia acestor monumente? La ce sunt folosite sumele (nesimtit de mari pentru puterea financiara a turistului/pelerinului roman!) stoarse de la cei care viziteaza zi de zi Voronetul, Moldovita ori Sucevita? Pentru limuzinele si masinile 4×4 ale preotilor, calugarilor si ierarhilor – mi-a raspuns un localnic hatru.
