Asociaţia Consultanţilor din România pentru Accesarea Fondurilor Europene (ACRAFE) avertizează Guvernul că fără adoptarea unor măsuri radicale de reformă a actualului sistem de absorbţie putem pierde peste zece miliarde de euro până la finele lui 2015, când expiră termenul de cheltuire a banilor.
Într-un interviu acordat ziarului nostru, Marian Dobrilă, vicepreşedinte ACRAFE arată unde suntem pe drumul absorbţiei banilor şi ce se mai poate salva, astfel încât să trebuiască a face faţă unui eşec total al procesului de absorbţie.
Potrivit datelor prezentate de ACRAFE gradul efectiv de absorbţie este de aproape 7%. Indicaţi, vă rugăm, un scenariu optimist şi un scenariu pesimist privitor la evoluţia absorbţiei până la finele anului 2015.
În scenariul favorabil, România poate ajunge la o absorbţie efectivă de 80%, deci din 20 de miliarde euro pe fonduri structurale să avem 16 miliarde euro atrase, aceasta în privinţa fondurilor structurale. Aceasta cu condiţia implementării programului propus de ACRAFE. Să credem că e posibilă o absorbţie de 100% e o fantezie. Atragerea integrală a banilor e posibilă doar în cazul fondurilor pentru agricultură.
Scenariul negativ e cel în care lucrurile continuă ca până acum, caz în care am putea avea 35-40% absorbţie fonduri structurale, in condiţiile în care rata e acum 7%.
Într-un raport realizat recent faceţi mai multe propuneri privitoare la modificarea legislaţiei achiziţiilor publice. Care sunt acestea?
Legea achiziţiilor publice e cea mai mare problemă. Majoritatea suspendărilor de proiecte sunt cauzate de această lege, care permite foarte uşor tergiversarea procedurilor. Nu există elemente de responsabilizare.
Se întâmplă ca un contestatar să se lege de un aspect de formă a unei proceduri, caiet de sarcini şi să poată întârzia procedura peste un an de zile. Nu avem o legislaţie care să spună ce ai voie, ce nu ai voie, ce poţi contesta şi ce nu.
Ce stă în spatele acestor contestaţii?
O primă explicaţie e dorinţa de blocare a procedurilor de către cei care pierd licitaţia, crezând că mai au o şansă. O a doua practică e şicanarea competitorilor, a concurenţilor, contestaţia ajungând să fie monedă de schimb, de genul „nu te contest dacă nu mă conteşti” sau „eşti concurentul meu, te contest şi îţi fac viaţa grea”.
Nemulţumiri aveţi şi în privinţa legislaţiei fiscale. Care sunt acestea?
De exemplu, sunt cazuri şi sunt reale, când inspectorii au cerut beneficiarilor să plătească impozit pe profit pe grantul obţinut. Beneficiarul nu are siguranţa tratamentului fiscal aplicat, din cauza necunoaşterii modului de funcţionare a acestor granturi de către inspectorii fiscali. Sunt multe situaţii când există modificări rapide şi imprevizibile ce schimbă planul de afaceri al beneficiarului. Se schimbă cheltuielile deductibile, azi beneficiarului i se acceptă să plătească oamenii pe PFA, mâine nu.
Aţi întâlnit cazuri de imixtiune a politicului în cazul funcţionarilor responsabili de atragerea fondurilor europene?
În România, funcţionarii publici responsabili de aceste fonduri nu sunt protejaţi. Ei au statut aparte, dar e foarte uşor în România să îndepărtezi politic un funcţionar public. Nu există şi am propus înfiinţarea unui Corp de funcţionari publici experţi în fondurile UE, care să fie păstraţi. Dacă avem un om care şi-a arătat valoarea, acesta să fie protejat să nu vină partidul să îl schimbe a doua zi. Cei mai buni oameni pleacă din sistem şi se angajează la firmele de consultanţă sau la beneficiarii de fonduri europene. Sunt cazuri când un director s-a schimbat şi de 5-6 ori într-o perioadă de timp, ceea ce arată că atunci când a fost numit nu s-a întâmplat aceasta pe criterii profesionale.
Care ar fi câteva propuneri principale pe care le faceţi Guvernului?
Crearea Corpului funcţionarilor specializaţi, externalizarea completă a managementului fondurilor europene. Încă zace în mulţi convingerea falsă că această externalizare e un lucru rău, că privatul e corupt, deşi el nu poate fi mai corupt decât statul.
Mai mult, este necesară o transparenţă. Spre exemplu, rapoartele de audit nu sunt publice, nu avem acces la ele, nu ştim care sunt riscurile, nu cunoaştem dacă am primit de la CE cartonaşul galben sau cel portocaliu, care ar semnifica faptul că în iunie vom intra în procedură de supendare de plăţi. Societatea civilă poate veni cu soluţii, cu idei, însă doar dacă cunoaşte aceste lucruri.
