Pe lângă costurile uriaşe cu dobânzile plătite zeci de ani, cifrate la sute de milioane de euro, România riscă să fie obligată prin decizie Eurostat să blocheze anual în buget sume importante pentru acoperirea riscurilor.
România ar putea fi nevoită să pună deoparte în bugetul de stat pe întreaga perioadă a concesiunii, respectiv 30 de ani, sume importante de bani pentru acoperirea riscurilor presupuse de proiect, în situaţia în care Eurostat – oficiul european de statistică ce ne supervizează deficitul bugetar – nu va accepta ideea că acest proiect este extrabugetar. În această nefericită ipoteză, România va trebui să aibă prevăzut în buget, în perioada 2014-2015, un total de 1,6 miliarde lei (din care 400 de milioane lei în acest an, restul anul viitor) pentru a acoperi riscurile concesiunii Comarnic-Braşov. Cifrele apar în proiectul scrisorii de intenţie care va fi convenit cu FMI.
Problema este însă că deciziile la nivel european nu se iau uşor. In cazul de faţă, decizia, Eurostat privind includerea sau excluderea concesiunii Comarnic-Braşov în bugetul de stat este posibil să vină de abia anul viitor. Până se ia decizia banii trebuie să fie puşi deoparte în buget, chiar dacă Guvernul va avea nevoie de aceştia pentru finanţarea unor cheltuieli bugetare importante, respectiv sănătate, educaţie, cultură, protecţie socială, etc.
„Considerăm proiectul autostrăzii Comarnic-Braşov ca proiect de maximă prioritate pentru Guvern. (…) Am asigurat o alocare bugetară care să acopere riscurile potenţiale pentru buget aferente acestui proiect. Pentru anii 2014 şi 2015, această alocare va fi în sumă de 400 milioane RON şi, respectiv 1.200 milioane RON. În eventualitatea în care ajungem la încheierea financiară a PPP-ului, iar Eurostat nu decide în anul 2014 că acesta este un proiect extrabugetar, suma alocată va fi utilizată pentru diminuarea deficitului cash”, se arată în proiectul scrisorii de intenţie către FMI, document obţinut de HotNews.ro.
Cum ia Eurostat decizia
Clasificarea unui proiect drept bugetar (caz în care se consideră că rezultatele acestuia influenţează deficitul bugetului) sau extrabugetar (caz în care proiectul are bilanţ separat), se face în funcţie de felul în care sunt asumate fiecare din cele trei categorii de riscuri presupuse de proiect. Acestea sunt cele de construire, de cerere de trafic şi de disponibilitate a autostrăzii. Pentru ca proiectul PPP să fie extrabugetar cel puţin două riscuri, din care obligatoriu cel de construire, trebuie preluate de concesionar. Problema este însă că, la rândul lor, pentru a fi siguri că îşi primesc banii înapoi plus dobânda, bancherii finanţatori ai lucrării vor ca şi clientul lor, concesionarul să nu îşi asume mai nimic. Riscul major, cel al traficului pe autostradă, trebuie asumat de stat, cer ei. În final, concesionarului îi rămâne să îşi asume riscurile de construire şi de disponibilitate a autostrăzii, iar statului cel de trafic. Dacă Eurostat va decide că proiectul autostrăzii nu este extrabugetar, România va trebui să cuprindă anual în buget sumele necesare completării plăţilor către concesionarul Vinci-Strabag-Aktor.
Potrivit estimărilor Ziarului Financiar, costul cu dobânda pentru un credit luat pe 29 de ani pentru construirea şi întreţinerea autostrăzii ar putea varia între 600 şi 900 de milioane de euro, dacă se ia în calcul o rată a dobânzii de 2-3% pe an.