De mai bine de doi ani de zile, subiectul asigurărilor de locuinţe a ţinut în „suspans” românii, elementele care au suscitat acest interes fiind, bineînţeles, cuvintele „obligatoriu” şi mai ales „amendă”.
Primele discuţii referitoare la introducerea asigurărilor obligatorii de locuinţă au demarat în 2002, între Guvern şi Banca Mondială. Pornind de la expunerea României la riscurile de catastrofă, statul a urmărit înfiinţarea acestui sistem pentru protecţia cetăţenilor împotriva catastrofelor şi dezastrelor naturale, concomitent cu eliminarea presiunilor asupra bugetului public şi bugetelor locale.
După îndelungi amânări şi discuţii, în august 2008 Guvernul a adoptat proiectul de lege (Legea nr. 260/2008), iar un an mai târziu este înfiinţat PAID – societate care emite poliţele de asigurare obligatorii (din care făceau parte 13 asigurători). În iulie 2010, PAID emite prima poliţă de asigurare a locuinţelor (PAD) care acoperă trei riscuri – inundaţii, alunecări de teren şi cutremur. Prima este de 10 şi 20 euro, în funcţie de materialele din care este construită locuinţa şi o valoare asigurată de 10.000 şi, respectiv, 20.000 euro. Restul sumei până la preţul real al locuinţei urma să fie acoperit de asigurarea facultativă.
Fiind un proiect social, sistemul urmărea să asigure o protecţie minimă pentru deţinătorii de locuinţe asigurabile – 8,3 milioane la nivel naţional -, din care la acel moment doar 15% aveau asigurare. Cei care nu îşi încheiau poliţele urmau să fie sancţionaţi de către primari cu o amendă de până la 500 lei. În acest context, până la începutul lunii noiembrie 2010 fuseseră emise circa 125.000 de poliţe PAD.
Unde s-a pierdut ritmul?
Nici nu începuse bine vânzarea poliţelor când, pe finele anului 2010, Parlamentul a adoptat un amendament la Legea nr. 260/2008: proprietarii care s-au asigurat individual împotriva daunelor produse de cutremure, inundaţii şi alunecări de teren printr-o poliţă facultativă nu trebuie să mai cumpere şi poliţa obligatorie. Din acest moment, PAID a fost aruncat practic într-o competiţie cu ceilalţi asigurători, care puteau să vină cu preţuri mai bune pentru a câştiga clienţi. Astfel, societăţile membre PAID nu mai erau avantajate, pentru că ei până în acel moment puteau vinde mai uşor asigurări facultative în momentul când clientul cumpăra de la ei poliţa obligatorie. Mai mult, primarii nu au acordat amenzi, fapt care nu a contribuit la „succesul” proiectului.
Părerile erau oricum împărţite. Pe de-o parte, „dacă cineva are o asigurare facultativă, nu există nici un motiv pentru care să mai intervină şi o asigurare obligatorie”, spunea Bogdan ANDRIESCU, preşedintele UNSICAR.
În acelaşi sens, „mi se pare normal să existe o asemenea modificare a legii. Noi am fost afectaţi după lansarea sistemului de asigurare obligatorie a locuinţelor, în condiţiile în care suma asigurată pe acest tip de poliţă a scăzut cu 20.000 euro şi astfel valoarea poliţei medii s-a diminuat”, declara Costi STRATNIC, director de vânzări la OMNIASIG, companie care nu este membră PAID.
De cealaltă parte, „legea are un caracter social şi preţul a fost stabilit pentru un grad de dispersie a riscurilor la opt milioane de locuinţe, iar scăderea numărului potenţialilor asiguraţi pune presiune asupra tarifului poliţei. De asemenea, asigurătorii fac poliţe facultative doar în zonele sigure, omiţând localităţile expuse, astfel că până la urmă vor avea de suferit tot cei săraci care vor rămâne fără o asigurare”, menţiona atunci Marius BULUGEA, fostul director general al PAID.
Cine a câştigat şi cine a pierdut?
Rezultatele nu au întârziat să apară atât pentru sistemul de asigurări obligatorii, cât şi pentru cel facultativ. Vorbind despre poliţele obligatorii, numărul acestora a fost în creştere constantă până în luna august a anului precedent, când s-a înregistrat un vârf de aproximativ 820.000 poliţe, potrivit statisticii de pe site-ul oficial al PAID. Situaţia s-a schimbat însă o dată cu modificarea Legii nr. 260/2008, a neaplicării amenzilor, dar şi concentrării companiilor pe asigurările facultative, numărul poliţelor PAD fiind în scădere drastică de la o lună la alta.
Spre exemplu, „numărul poliţelor facultative de locuinţe a rămas constant, în timp ce numărul poliţelor obligatorii a scăzut cu aproximativ 80% până la mijlocul acestui an”, precizează Adina IONUŢIU, director asigurare reasigurare la CREDIT Europe Asigurări, companie care este acţionar la PAID. Per total, la finele lunii iulie a.c., mai erau în vigoare circa 246.000 de poliţe obligatorii PAD, aproape jumătate faţă de luna precedentă şi de peste trei ori mai puţin faţă de vârful atins anul trecut. Situaţia nu este îmbucurătoare nici pentru acest an: oficialii PAID estimau la începutul verii subscrieri în valoare de 10 milioane lei, în scădere cu 71% faţă de 2011, şi un rezultat financiar negativ de 1,9 mil. lei.
De cealaltă parte, asigurările facultative au cunoscut un adevărat boom, companiile preferând să includă în poliţele facultative şi riscurile asigurate prin poliţa PAD şi să le vândă la un preţ mai mult decât atractiv.
O poliţă obligatorie la patru facultative
Potrivit fostului director al PAID, zilnic, începând cu finele anului 2010, se încheiau de patru ori mai multe poliţe facultative decât obligatorii. În pofida faptului că „actul de subscriere a scăzut din punct de vedere calitativ, acestea se fac în mare doar pentru că sunt ieftine, iar multe zone expuse vor fi ocolite”, considera oficialul PAID.
Astfel, de la un grad de cuprindere de 15% a fondului locativ din România, în urmă cu două ani de zile, în anul 2011 acest procent a ajuns la 66%, iar numărul poliţelor facultative a atins cifra de aproximativ 4,4 milioane (faţă de 1,7 milioane în anul 2010), în creştere cu peste 2,5 milioane faţă de 2010, potrivit CSA. Vorbind de subscrierile aferente asigurărilor facultative de locuinţe, acestea au marcat o creştere de circa 69% în 2011 faţă de anul precedent, până la 638 milioane lei, se arată în raportul CSA pe anul 2011.
Parcurgând aceste rezultate, se poate concluziona că introducerea asigurărilor obligatorii de locuinţă a fost folosită până acum, în mare, ca un instrument eficient de vânzare a poliţelor facultative.
În acelaşi timp însă, PAID nu şi-a îndeplinit misiunea pentru care a fost constituit, şi anume o asigurare socială împotriva dezastrelor naturale, astfel încât să fie eliminată o anumită presiune asupra bugetului public.
După cum au remarcat numeroşi specialişti din piaţa de profil, cauza ar fi faptul că PAID nu ar fi fost constituit de la bun început în baza unui parteneriat public-privat, iar acţionarii PAID au urmărit să îşi câştige un segment de piaţă şi un portofoliu cât mai bun pe partea de property.
