Marile case de comerţ cu cereale, suspectate de constituirea unui cartel, au fost vizitate de Consiliul Concerenţei. Producătorii le reproşează preţurile de achiziţie mici şi marjele de profit mari (aproximativ 20% la grâu după calculele noaste). Având în vedere durata medie a unei investigaţii, răspunsul îl vom afla peste 2 ani.
Firmele vizate sunt cei mai mari jucători diin domeniu, cu rulaje cumulate de peste 1,5 miliarde euro- Cargill, Alfred Toepfer, Glencore, Ameropa Grains, Bunge. Ce marje de profit practică? Pentru a ne face o idée să vedem câteva achiziţii făcute de autoritatea de achiziţii din Egipt (GATS), cel mai mare importator din lume. Pe 18 iulie GATS achiziţiona 120.000 tone din România din cele 300.000 la licitaţia respectivă. De la Bunge 60.000 tone la un preţ de 248 dolari/tona FOB (fără taxe), de la Alfred Toepfer 60.000 cu 247 dolari/tonă. Restul cantităţii a fost luată din Rusia, de la Louis Dreyfus şi Olam cu preţuri între 247,6-248,9 dolari/tona şi din Ucraina, de la Venus, cu 247 dolari. Pe 24 iulie, altă licitaţie, egiptenii cumpără aceleaşi cantităţi de la Buunge şi Ameropa cu 252 dolari (aici se precizează şi valoarea transportului-13 dolari/tonă). O cantitate egală este achiziţionată din Rusia şi Ucraina, tot la 252 dolari. În sfârşit, pe 30 iulie egiptenii cumpără încă 120.000 tone grâu românesc (de la Bunge şi Alfred Toepfer) cu 252 dolari, o cantatitate egală o livrează şi Ucraina, la acelaşi preţ.
Grâul românesc ajunge deci în Egipt la aproximativ 250 dolari/tona, un preţ aproximativ egal cu cel din Ucraina sau Rusia. Sau la 187 euro (197 cu tot cu transportul pe mare). La cât se fac achiziţiile? De pe site-ul MADR, preţurile la grâul de panificaţie pe 31 iulie fuseseră de 138 euro în zona Banat, 148 euro în zona Oltenia şi 154 euro în zona Muntenia. O medie ar fi la 146 euro. Traderilor le-ar rămâne deci 40 de euro din diferenţa de preţuri iar dacă scădem valoarea manipulării, transportului până în port şi al asigurărilor aferente (aproximativ 10 euro/tonă după unele estimări) ajungem la o marjă de profit de circa 20%. Ar putea fi mai mică? A fost majorată artificial prin practici anti-concurenţiale? Asta ne va spune doar CC peste 2 ani (atât este durata medie a unei investigaţii).
Ce a fost mai întâi, oul sau găina?
Miercuri, Preşedintele Băsescu tuna şi fulgera împotriva celor “4-5 firme străine” care fac achiziţiile. Preşedintele lansa o invitaţie oficială pentru autorităţile de control. “Am văzut achiziţie de grâu cu 650-675 de lei pe tonă, ceea ce înseamnă cam 147 de euro pe tonă, vândută în Egipt cu 197 de euro pe tonă. Oare această cartelizare nu ar trebui observată şi de Guvern şi de Consiliul Concurenţei?” Premierul a fost prins oarecum în off-side şi a replicat iniţial că e vorba doar de “pile pentru marii baroni din agricultură” dar la câteva ore MADR cerea Consiliului Concurenţei, printr-un comunicat, “să analizeze aspectele referitoare la stabilirea unor preţuri şi condiţii inechitabile de tranzacţionare a seminţelor de consum din recolta acestui an şi să dispună măsuri pentru restabilirea unui mediu concurenţial normal pe piaţa produselor agricole”. Întrebarea care se pune aici este ce a fost mai întâi: ancheta Consiliului Concurenţei de care preşedintele aflase că era gata de lansare sau reacţia autorităţilor care au împins astfel de la spate CC? Altfel, se observă cu ochiul liber cine a beneficiat electoral de pe urma disputei.
