Omul de afaceri Dorinel Umbrărescu a semnat un acord de cumpărare a 93% din acţiunile subsidiarei ATE Bank România.
Achiziţia i-ar putea facilita obţinerea finanţărilor necesare concesiunilor Centura Sud Bucureşti sau autostrada Comarnic-Braşov, asigurându-i rămânerea în competiţie, în faţa competitorilor săi, puternica asociere Vinci-Strabag, cu uşi deschise la puternice bănci europene. Este însă îndoielnic că ATE, o bancă micuţă, ar deţine de una singură miliardul de euro necesar.
Omul de afaceri Dorinel Umbrărescu a semnat un acord de preluare a unui pachet de 93,27% din acţiunile ATE Bank România, deţinute de grupul elen Piraeus Bank. Tranzacţia a fost anunţată, joi, de grupul bancar elen.
Preluarea va avea loc după finalizarea transferului majorităţii activelor şi pasivelor către Piraeus Bank România, precum şi după obţinerea avizului autorităţilor de reglementare.
„Transferul va avea loc după finalizarea separării majorităţii activelor şi pasivelor ATE Bank România şi integrarea acestora în Piraeus Bank România”, se arată într-un comunicat transmis de banca elenă bursei din Atena.
ATE Bank România a intrat în portofoliul Piraeus la mijlocul lui 2012, când aceasta a preluat ATE Bank Grecia, inclusiv toate sucursalele din regiune, adică şi 93,27% din acţiunile ATE Bank România.
Zvonurile privitoare la preluarea ATE Bank de către oameni de afaceri români sunt mai vechi. În luna octombrie, agenţia de presă Mediafax anunţa că ATE Bank România ar putea fi cumpărată parţial de câţiva investitori români şi capitalizată iniţial până la 60 de milioane de euro, urmând ca în 2013 să fie atraşi mai mulţi investitori, inclusiv SIF-urile, iar capitalurile să ajungă la 200 milioane euro.
Ce nevoie are Umbrărescu de o bancă?
Este puţin probabil că omul de afaceri Dorinel Umbrărescu, priceput mai degrabă în afacerile cu asfalt, şi-a descoperit vreo iubire faţă de sectorul bancar, mai ales în condiţiile în care acesta aduce mai degrabă pierderi investitorilor decât profituri. „Climatul operaţional general pentru bănci în Europa Centrală şi de Est va rămâne, probabil, dificil şi va fi expus în continuare la riscuri externe, legate în principal de zona euro. Ne aşteptăm ca industriile bancare din Ungaria, Slovenia şi România să continue să raporteze pierderi“, afirma zilele trecute Simone Zampa, analist Moody’s. De ce ar investi Umbrărescu în aşa ceva? Explicaţia investirii într-un sector caracterizat prin dinamica periculoasă a creditelor neperformante trebuie, de aceea, căutată în altă parte.
În prezent firmele asfaltatorului, anume Spedition UMB şi Tehnostrade, sunt implicate atât în licitaţiile de concesiune pentru autostrada Comarnic-Braşov, cât şi pentru autostrada Centura Sud Bucureşti. Una dintre condiţiile obţinerii contractelor e deţinerea finanţării necesare construirii acestora, recuperarea investiţiei urmând să fie făcută de-abia peste patru ani, socotiţi de la semnarea contractului.
„Candidatul trebuie să demonstreze că dispune/va dispune de resurse financiare care să acopere costurile aferente realizării proiectului. Ofertantul va prezenta document emis de societăţi bancare/societăţi finanţatoare din care să rezulte că acestea sunt dispuse să asigure resursele financiare care să acopere costurile aferente realizării proiectului” cere fişa de date a licitaţiei pentru autostrada Comarnic-Braşov.
În urmă cu 3 ani, firma franceză Vinci prezentase o ofertă ce presupunea costuri de construire a autostrăzii Comarnic-Braşov de 1,2 miliarde euro. Împărţind suma la 4 ani, durata construirii, rezultă că firma ce se angajează în proiectul Comarnic-Braşov trebuie să scoată în medie anual din buzunarul său sau din credite bancare aproximativ 300 de milioane de euro. Costurile sunt mari, căci autostrada este dificilă. Varianta optimă este, cel puţin până la intrarea în Predeal, construirea acesteia pe versanţii Văii Prahovei, unde terenurile sunt deţinute de stat, şi nu de investitorii ce au achiziţionat terenuri în vale. Realizarea pe versanţi presupune însă o succesiune scumpă de tuneluri şi viaducte, astfel fiind făcut proiectul firmelor Vinci-Aktor de acum 3 ani.
Compania de Drumuri are o a doua „scăpare“
Desigur, fiind acţionar majoritar al băncii, Dorinel Umbrărescu va putea spera la dobânzi mai mici, dacă va angaja împrumuturi la această bancă, ce în final îi vor micşora costurile şi îi vor îmbunătăţi oferta financiară. Problema este însă că, după cum arată acum ATE Bank, instituţia financiară nu are banii necesari creditării omului de afaceri.
Potrivit ultimelor date disponibile public, cele din 2011, ATE Bank România avea active de
1,6 miliarde de lei (sub 400 de milioane de euro şi cotă de piaţă de 0,4%) şi raporta pierderi de 160 milioane de lei. Activele bancare sunt reprezentate de totalitatea bunurilor şi creanţelor (drepturi de încasare), respectiv totalitatea plasamentelor în credite, în titluri de stat, în obligaţiuni, pe piata interbancară, pe piaţa de capital, pe piaţa bursieră etc., la care se adaugă clădiri, terenuri, echipamente şi alte imobilizari (participări/ acţiuni deţinute la alte societăţi).
Mai mult, în urmă cu doi ani Banca Naţională a României a tras semnale de alarmă în privinţa ATE Bank, punând sub semnul întrebării capacitatea acesteia de a-şi continua activitatea. La acel moment activul net al băncii (active minus pasive) se apropia de valori negative.
Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, subordonată ministrului Dan Şova, a cerut constructorilor să demonstreze capacitatea financiară necesară implementării proiectului cu ajutorul liniilor de finanţare bancare, dar, în mod straniu, nu a cerut şi garanţii privind soliditatea băncilor finanţatoare.
O astfel de garanţie ar fi putut-o constitui, spre exemplu, ratingurile internaţionale ale băncii finanţatoare.
Aceasta deoarece există riscul intrării viitoare a instituţiei bancare respective în insolvenţă sau în imposibilitatea asigurării finanţării proiectului, caz în care lucrările ar putea fi suspendate pe termen lung. Compania gestionată de ministrul Dan Şova a mai avut o scăpare ce a permis intrarea firmelor lui Umbrărescu la licitaţie.
Compania nu a cerut în documentaţia de licitaţie firmelor să demonstreze experienţă similară în concesiunea de autostrăzi, ci doar una generală în zona concesiunilor, în condiţiile în care construirea unui spital sau prestarea unor servicii de canalizare în concesiune ar fi cu totul şi cu totul altceva decât realizarea şi operarea unei autostrăzi.
Omul de afaceri nu a putut fi contactat ieri telefonic pentru a explica dacă există vreo legătură între cumpărarea băncii şi construirea autostrăzilor în concesiune.
Ionel Blănculescu: ATE Bank n-ar avea capacitatea finanţării unei autostrăzi
Consultantul în business şi fostul ministru Ionel Blănculescu se îndoieşte că principala raţiune la achiziţia băncii a fost găsirea surselor de finanţare. Sunt mai multe motive ce îl fac să se îndoiască de ipoteză.
În primul rând el spune că există o cutumă, o regulă în lumea bancară, respectată întotdeauna, conform căreia nici un acţionar al unei bănci nu se împrumută la aceasta. Nu este o lege, dar e un obicei respectat de bancheri.
În al doilea rând, dacă „comisia de licitaţie nu e coruptă“, ea trebuie să verifice ca finanţarea să vină doar de la bănci premium, notate de către BNR cu risc minim, iar ATE Bank, spune el, nu este sigur aşa ceva. Comisia include angajaţi ai Ministerului de Finanţe ce trebuie să verifice aceste lucruri.
Pentru a dovedi existenţa finanţării, trebuie prezentată fie scrisoare de garanţie, fie scrisoare de confort angajantă din partea unei bănci mari. Suma vehiculată în cazul achiziţiei ATE Bank arată că patrimoniul net al acesteia e foarte mic şi s-a cumpărat mai degrabă doar licenţa BNR, şi nu banii aflaţi în conturi.
Un alt consultant în afaceri, care a solicitat anonimatul, afirmă că achiziţia nu e o idee strălucită. „Nu-l va ajuta la nimic nici ca afacere. Achiziţia vine într-un moment prost în care încrederea în bănci e pierdută, pofta de creditare a dispărut, economia e ca un arici, există o grămadă de norme restrictive plus bomba din Cipru, lupta împotriva off-shore-urilor“. „Este o mare inabilitate cumpărarea a aşa ceva în prezent, oricine putea cumpăra ATE Bank, poate fi vorba de un orgoliu“, apreciază acesta.
Întrebat de RL dacă, în opinia sa, ATE Bank ar avea sau nu capacitatea de finanţare a vreunei autostrăzi în concesiune, ministrul Infrastructurii, Dan Şova a răspuns: „Nici nu ştiu cine e ATE Bank“.
