Domnule ministru, puteţi să ne explicaţi de ce a fost reziliat contractul?
R.B.: Motivul exact e că ei nu aveau nici o şansă să facă închiderea financiară în 4 luni (cum se prevedea în contract). Mai întâi, au încercat direct să ne spună că, dacă le mai dăm 6 luni, nu ştiau ce se mai putea întâmpla. Era, deci, ceva cu „poate”; riscul era să mai stăm jumătate de an şi să ajungem tot aici. A doua problemă era că, chiar dacă aş fi dorit foarte fierbinte, nu puteam să fac ce vroiau ei, căci ar fi însemnat să fac puşcărie. Era oferta pe care ei au făcut-o şi pe baza căreia ei au câştigat. Când şi-au dat seama că am tăiat-o scurt şi am zis că vorbim ca să ne aflăm în treabă, au încercat alte lucruri care erau tot în direcţia timpului, nu a banilor (a clauzelor financiare ale contractului). Au zis că pot începe fără închiderea financiară, că pot face proiectul între timp, că poate se mai îndreaptă lucrurile. Oricum, aceasta e ceea ce am înţeles eu din ce vorbeau ei acoperit. Când i-am întrebat ce se va întâmpla dacă nici peste un an nu vor avea închiderea financiară, au zis că atunci va trebui să le dăm banii pe proiect. Le-am zis: hopa, stai aşa, că eu nu am un contract de proiectare cu voi, nimeni nu avea ce face cu un proiect făcut de voi pe tehnologiile voastre.
De ce nu li s-a cerut plata unor despăgubiri, de genul garanţiilor de participare la licitaţie? Cine pierde din situaţie, noi sau ei?
R.B.: Prevederea din contract spunea că, în 90 de zile, oricare parte poate denunţa unilateral contractul. De felul în care a fost făcută licitaţia răspunde domnul Orban. Oricum, fiind vorba de dialog competitiv, nu de o licitaţie obişnuită, nu se putea cere depunerea unor garanţii de participare ca la oricare altă licitaţie. Noi măcar am învăţat din greşelile noastre. Ei, care tot au mers la licitaţii prin diferite părţi, au pierdut de două ori mai mulţi bani decât noi, care am învăţat din greşeli.
Ce se va întâmpla în viitor cu proiectul? Va fi reluat? Când?
R.B.: Noi vom avea nişte discuţii nu numai cu finanţatori de genul BERD şi BEI, care ştiu multe lucruri, ci şi cu ambasadori şi ministere din Spania, Italia, Franţa; cu unii dintre ei chiar am vorbit.
O să ne ducem la unii dintre ei câte două zile, să avem un dialog cu ei, să îi întrebăm cum fac. Noi ştim ce să întrebăm, căci avem o experienţă care e importantă. După aceea, vom decide dacă începem cu Sibiu-Piteşti, dacă reluăm totuşi Comarnic-Braşov sau le facem pe amândouă în acelaşi timp.
Totuşi, care e viitorul acestei Autostrăzi Comarnic-Braşov?
R.B.: Nu atât viitorul acestei autostrăzi e important, cât ideea de Parteneriat Public-Privat (PPP) pentru autostrăzi. Eu le-am spus şi lor, ca de final, ca să zic aşa, că eu la ideea de a face autostrăzi prin PPP, dar şi alte lucrări, cum ar fi poduri chiar pe Canalul Dunăre-Bucureşti, nu renunţ. Ba, din contră; am căpătat experienţă să fac un PPP de la un cap la altul, căci aici toată tărăşenia a fost începută de Orban, iar unele lucruri le-au dat ei cu stângul în dreptul. Acum va fi altceva; vom merge rapid pe un PPP Sibiu-Piteşti. A fost o problemă. Dacă nu ar fi fost criza economică, nu ar fi contat că noi ne-am apucat să facem o autostradă în afara culoarului IV de transport paneuropean (Constanţa-Bucureşti-Piteşti-Sibiu-Deva-Orăştie-Lugoj-Timişoara-Arad). Acum, cei de la UE ne spun „nu” direct, dar dacă ai ureche fină, înţelegi ce vor să spună, că facem prin toate colţurile patriei tot felul de proiecte şi prea puţin pe culoarul IV. Nu se pot face concesiuni oriunde, ci doar într-un număr restrâns de locuri, între cele care leagă ceva de altceva şi pe trasee prin trecători care nu pot fi ocolite. Nicidecum de la Focşani la Bacău. Comarnic-Braşov rămâne PPP şi Sibiu-Piteşti la fel, sută la sută. Dacă e să alegi între acestea, e mai normal să alegi Sibiu-Piteşti, deoarece, de la graniţă la Sibiu, am toate porţiunile clarificate financiar (bani nerambursabili de la UE, împrumuturi BEI şi BERD). Cele trei porţiuni de la mare sunt începute şi la anul, poate în iunie, dacă nu intervine ceva, le vom termina.
Se poate numi rezilierea contractului de concesiune pentru Comarnic-Braşov un eşec al Ministerului Transporturilor?
R.B.: Nu văd ce greşeală, ce eşec sau ce problemă am avut noi. Noi nu am călcat greşit. Dacă ar fi avut un punct de care să se lege, ne-ar fi reproşat că nu am făcut, nu am dres ş.a.m.d. Ei au reclamat însă că au atras atenţia asupra unor aspecte în timpul mandatului lui Orban şi că nu au fost ascultaţi. Singurul lucru e că îmi pare foarte rău că primul PPP a picat într-o perioadă de criză economică în care ei nu au mai putut să ducă povara.
Bancherii, fără explicaţii
Finanţatori din cadrul licitaţiei ridică semne de întrebare asupra retragerii lui Vinci din proiect. „Nu
se poate ca o firmă de rangul acesta să se retragă aşa. În mod normal, trebuia să existe o garanţie de 20-30 de milioane de euro pe care Vinci să o piardă la retragere. Din februarie 2009, când a fost depusă oferta, pieţele financiare s-au dezvoltat şi la fel bonitatea României. Nu văd de ce ceva bancabil acum un an nu ar mai fi fost bancabil şi acum. O înrăutăţire a finanţării nu ar fi fost posibilă decât dacă ar fi apărut o nouă criză.
