» Profitul nu este singura miza a investitorului in actiuni. Doza de adrenalina zilnica si orgoliul de a demonstra ca are dreptate cand majoritatea jucatorilor se insala sunt ingrediente la fel de importante.
» Similar unei scheme Ponzi, ultimii veniti sunt primii executati cand bursele se prabusesc. Pe langa novici, cele mai mari pierderi le incaseaza, in mod traditional, fondurile de pensii si cele mutuale.
E instructiv sa stai de vorba cateva minute cu Cristian Sima, fondatorul WBS Romania (il vedeti destul de des si pe Realitatea TV, in ultima vreme). Profesor de matematica la baza, omul a emigrat, a facut milionul de euro si l-a pierdut, a luat-o de la inceput, a castigat si a pierdut iar tot. Culmea, a mai avut forta sa revina. Prin 2008 a crezut ca SIF-urile sunt ieftine si a pierdut iarasi masiv, deschizand pozitii "long" la Bursa din Sibiu. S-a reorientat apoi, si-a schimbat pozitiile la 180 de grade si a profitat de continuarea trendului descendent, recuperand din pierderi. Cand eram inca pasionat de speculatiile la bursa, Sima era pentru mine un reper important. Era o enciclopedie ambulanta, stia multe despre bursa americana, monitorizase atent toate miscarile sale istorice.
Simteai totodata o nervozitate extrema la el, nevoia de a se impune in orice disputa, nerabdarea cu care isi asculta interlocutorii. Un consum emotional imens, o zbatere interioara permanenta cu ochii in ecranul plin de cotatii. Sper pentru el ca in final distractia (chinul zilnic?) pe care i-o aduce bursa sa nu-i avarieze sanatatea mai mult decat i-o pot repara banii pe care i-a castigat pana acum. Nu e singurul "bursier" pentru care speculatiile cu actiuni seamana cu injectarea dozei zilnice, un drog care te invioreaza in timpul sedintei de tranzactionare, dar te face dependent si te stoarce de energie pe termen lung.
Puteti urmari o adevarata colectie pe agf.ro, forumul speculatorilor autohtoni. Sunt nervosi imediat ce i-ai contrazis, nu accepta ca nu vor exista permanent fraieri carora sa le vanda scump actiunile pe care le-au cumparat ieftin. De regula, tin actiunile doar cateva luni, asa ca nu-i intereseaza dividendul, ci doar "trendul". Majoritatea covarsitoare au 25-35 de ani, barbati in proportie de peste 90%, si asociaza inca bursa cu o modalitate facila de a obtine semnele recunoasterii sociale (mult cash, o masina spectaculoasa, o vila impozanta si, evident, "accesoriile" feminine pe care astfel de active valoroase le impun).
Ca orice gambler autentic, nu stiu sa se opreasca la castig, vor mai mult, capata impresia ca sunt infailibili si pierd apoi mare parte din ce au castigat, asta daca nu pierd si din ce au adus initial, crash-urile la bursa avand prostul obicei sa vina cand nimeni nu se asteapta. Cei mai multi invata relativ repede ca banii vin si se duc (putini reusesc in final sa-si conserve capitalul si sa iasa si cu un profit important), iar ce ramane sunt urmarile stresului pe care si l-au impus si o filozofie de viata ce le permite, mai tarziu, sa fie ridiculizati in discutiile despre bursa de lupii tineri care nu le gusta moderatia.
Un perpetuum mobile pe principiul… Ponzi
Am vazut in intervalul 2001-2007 pietele bursiere in euforie si crestere viguroasa, dand impresia de perpetuum mobile pentru generarea de profituri celor dispusi sa-si plaseze banii in actiuni. In 2008 peisajul se schimbase radical, cotatiile se dezumflasera brusc, pe AGF domnea depresia. In locul viselor despre masini frumoase, vile somptuoase si consoarte voluptoase au aparut discutii despre relativitate, strategii de austeritate, metrou in loc de Ferarri. Ca in orice schema Ponzi care se respecta, cei mai loviti sunt ultimii intrati in joc, cei carora li se indrugasera baliverne despre valoarea activelor companiilor listate (dividendele nu mai reprezentau de mult o atractie), foamea strainilor pentru actiunile romanesti, "bursa ca mod de viata" etc.
Nu numai micii speculatori de pe forumurile bursiere fusesera prinsi pe actiuni, ci si fondurile mutuale (fondurile de pensii romanesti erau prea tinere pentru a plasa masiv bani la bursa, cum s-a intamplat in Polonia, dar pe ce pariem ca nu mai rateaza viitorul bubble?), care au contabilizat pierderi la fel de mari in intervalul ianuarie 2008-februarie 2009, in unele cazuri chiar si de 70%. Dovada ca atunci cand ai pe mana banii altora responsabilitatea e eclipsata invariabil de consistenta comisionului de administrare.
Mai toata lumea intuieste ca ar putea veni o scadere si ca avansul burselor externe a fost cam exagerat, in ciuda declaratiilor linistitoare din media. Iar cand toata lumea vorbeste despre scadere, aceasta s-ar putea amana, de regula corectiile majore venind pe neasteptate." Iulian Panait, presedinte KTD Invest
6 luni
Este durata medie de detinere a actiunilor la NYSE. Cum pe piata americana fondurile de pensii sunt mult mai active decat in Romania si au strategii pe termen lung, rezulta ca micii investitori care coboara media se ghideaza exclusiv dupa conceptul "da si fugi".
