Sunt unul dintre fericiţii care şi-au putut transforma pasiunea în afacere. Merg pe munte aproape la fiecare sfârşit de săptămână, îmi place să pescuiesc ştiucă în Deltă, fac două-trei expediţii pe an. Nu ştiu dacă acest mod de viaţă m-a influenţat profesional, dar în mod cert m-a format ca om.
Nu e nimic mai frumos pe lume decât să cunoşti civilizaţii, oameni şi culturi noi. Mai mult, îmi place noua mea postură din ultimii ani, cea de speaker motivaţional. Oamenii au nevoie să cunoască personaje care şi-au depăşit limitele, iar eu sunt fericit să le împărtăşesc din bogata mea experienţă în domeniu.
Aproape toţi angajaţii mei îmi sunt prieteni de mulţi ani. Toţi sunt oameni de munte, alpinişti cu care am împărţit multe clipe frumoase sau momente grele. Provocarea a fost să reuşesc să despart cele două planuri, cel personal de cel profesional.
Afacere cu şase zerouri
Nu am studii superioare, pentru că, în perioada în care tinerii de vârsta mea începeau facultatea, eu eram nevoit să muncesc pentru a-mi întreţine familia. Mi-am pierdut tatăl când aveam 13 ani şi din acel moment am devenit capul familiei. Glumind, mă gândesc că, dacă fără studii superioare am reuşit să clădesc un business pentru care am avut o ofertă cu şase zerouri, unde aş fi ajuns dacă aş fi absolvit o facultate?
Mai mult, pe diploma mea de bacalaureat scrie „prelucrător prin aşchiere”. Primul loc de muncă a fost în uzină, la Griviţa, loc unde am cunoscut oameni extraordinari, pasionaţi de munte, cu care am întemeiat primul nostru club montan, „Brăduţ”.
Astfel, la întrebarea „cum am devenit manager?”, aş răspunde că aşa cum foamea e cel mai bun bucătar. De nevoie. Şi nu mi-aş spune manager, ci antreprenor. Pe vremea comunismului, eram ghid turistic şi-mi făceam meseria cu echipamentele de la acea vreme, care nu erau cele mai performante. Visam la îmbrăcămintea, încălţămintea şi accesoriile pe care le vedeam prin cataloagele din Vest ajunse cine ştie cum prin România. După Revoluţie, în 1993, am început business-ul cu echipamente de munte pentru a-mi împlini acel vis. Am început cu importul de material din care confecţionam rucsaci şi, astăzi, „Himalaya” este cel mai puternic brand românesc de magazine cu echipament outdoor.
„Contează aspectul moral”
Trecerea de la o poziţie de execuţie la una de conducere nu am făcut-o propriu-zis. Chiar dacă deţin „Himalaya” şi am 26 de angajaţi, marea mea plăcere a rămas contactul cu oamenii care intră în magazin, cu clienţii. Îmi place să-mi folosesc cei 34 de ani de experienţă pe munte pentru a-i consilia în alegerile lor. Alegerea echipamentului potrivit nu e lucru uşor, iar eu consider că siguranţa oamenilor care cumpără din magazinele mele este mai presus de profitul din bilanţul contabil. S-a întâmplat să refuz un client încăpăţânat care voia să-şi cumpere cu tot dinadinsul o pereche de bocanci total nepotriviţi scopului pentru care îi lua. Am preferat să-l ştiu viu decât mulţumit că şi-a satisfăcut ambiţia de a cumpăra ce voia el.
În loc de concluzie, pot spune că pentru mine contează foarte mult aspectul moral al omului. Eu cred cu tărie că nu poţi conduce un business sau un grup de oameni dacă tu, ca individ, nu ai nişte standarde morale pe care să le respecţi. Poate merge o perioadă, dar nu la nesfârşit.
Programul unui manager de magazin
Am un business pe care l-am început cu plăcere şi continui să-l fac cu plăcere. Sunt înconjurat de prieteni, cei care vin în magazine sunt oameni de munte, apropiaţi de noi ca principii şi mod de viaţă, oameni cu care vorbeşti aceeaşi limbă. N-am un program fix şi nici nu cred că aş putea funcţiona aşa. Stau la job cât simt eu că este nevoie de prezenţa mea. Am şi zile când nu apuc să mănânc, am şi zile când mă vizitează prietenii şi depănăm amintiri. Prin urmare, viaţa personală are alocat timp suficient.
CINCI SFATURI PENTRU MANAGERI
1. Nu uitaţi de unde aţi pornit.
2. Iubiţi oamenii.
3. Nu vă speriaţi de eşec.
4. Nu vă neglijaţi familia.
5. Rămâneţi vii.
