Mai multe generaţii de cercetători sibieni au realizat studii aprofundate legate de rolul ziarelor în susţinerea eforturilor de pe front.
La începutul acestui an s-au împlinit 135 de ani de la sfârşitul marelui Război de Independenţă a României. Generaţiile de cercetători de la Biblioteca „Astra“ din Sibiu – (un adevărat tezaur al României) – români şi saşi, au avut un aport generos la cunoaşterea unui trecut glorios, etalând puternic rolul presei în informarea populaţiei, în inducerea şi în menţinerea unui sentiment de solidaritate cu armata română în timpul Războiului din 1877 – 1878. Iată câteva din aceste colecţii: ,,Presa românească sibiană (1851-1968)”, „Calendarele româneşti sibiene (1793-1970). Apoi colecţii de almanahuri, anuare sibiene, ,,Presa sibiană în limba germană”(1778—1970), ,,Literatura în Telegraful Român” (1853-1973).
Saşii, solidari cu românii
Una dintre aceste colecţii semnate de Elena Dunăreanu şi Mircea Avram – colaboratori ai R.L. din perioada mea sibiană – este intitulată ,,Războiul de Independenţă (1877 – 1878) oglindit în presa Sibiului”. Ziarele ,,Albina Carpaţilor”, ,,Observatorul”, ,,Şcoala românească”, ,,Telegraful român” – şi ,,Foişoara” sa -, dar şi ziarele de limba germană precum „Hermannstādter Zeitung”, ,,Siebenbürger Boten” sau Siebenbürgisch Deutsches Tageblat”, publicau înformaţii aduse cât mai la zi despre evoluţii de pe frontul în care trupele româneşti, aliate cu cele ruseşti, înfruntau armata otomană. Relatările acestor ziare au stârnit o reacţie de solidaritate memorabilă a sibienilor cu armata română, prin încorporări voluntare, colete în bani, confecţionarea de pansamente şi chiar plecarea unor medici saşi să însoţească ambulanţele trimise pe front. Solidaritatea a fost evidentă în toate zonele transilvane, de la Lăpuş, Năsăud sau Valea Crişului, până la Braşov, Sibiu, Oraviţa Montană, graţie ziarelor care apăreau în limba română şi în cea germană, unele dintre ele chiar traducând în limba germană ,,Deşteaptă-te, române”, considerat cântec revoluţionar şi, deci subversiv, de către inamici. Apoi, în urma măreţelor victorii de la Plevna şi Griviţa, care au făcut Armata Română cunoscută şi apreciată pentru vitejia ei în toată lumea de atunci, la Braşov, Năsăud etc. având loc mari sărbători publice.
„Curcanul” lui Ferrari
De asemenea, scriitorii, inspiraţi de acest amplu eveniment, ies şi ei în faţă: Carmen Sylva – Principesa, apoi Regina Elisabeta – a scris ,,Paza Dunării”, apoi a urmat un adevărat val al literaturii inspirat de acest mare eveniment istoric de dimesiuni internaţionale: Vasile Alecsandri a lansat ,,Căpitanul Roman”, ,,Hora de la Plevna”, „Hora Griviţei”, ,,Odă ostaşilor români” – ,,Peneş Curcanul”, iar Boiu Zaharia scria sub pseudonimul Silvan Eugen un adevărat serial, textele lui fiind intitulate ,,Sfatul ţării”, ,,Statuia lui Mihai” , ,,Testamentul soldaţilor” etc. Au urmat numeroase piese de teatru inspirate de război, iar ecoul internaţional a fost atât de mare, încât sculptorul italian Ettore Ferrari a realizat, la Roma, o statuetă intitulată ,,Curcanul român în asalt”… Iar la intrarea armatei române în Bucureşti, aceasta a fost întâmpinată cu puternice sentimente patriotice şi de simpatie, întreaga populaţie fiind literalmente pe străzi, primindu-i pe ostaşi cu flori şi drapele, cu cântece şi urale, totul devenind o sărbătoare de proporţii.
Fapte emoţionante
Citim în presa vremii, inclusiv în România liberă de atunci, o serie de aspecte care, pur şi simplu, te emoţionează şi azi. Mă refer la o serie de fapte şi întâmplări care refac atmosfera, încărcată de patriotism, a populaţiei române şi germane din zona Sibiului, dar nu numai, ci şi din Braşov, Bistriţa, Năsăud etc. Astfel, la Bucureşti s-au schimbat denumiri de străzi, toate legate de victoriile de la Plevna şi Griviţa. Iar lângă Bucureşti a luat fiinţă localitatea ,,Curcanii”. S-au pus apoi în circulaţie hărţi cu Dobrogea şi cu situaţia frontului în diferitele etape ale lui, hărţi strategice şi tactice din timpul luptelor. La câteva zile după victorie, doamnele din Sibiu purtau căciulă de dorobanţ. Este vorba despre căciulă de astrahan a la MihaiViteazul, căciulă ce are cocardă tricoloră în dreapta şi o mică pană de curcan… Domnitorul Carol I a solicitat Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunii Publice alcătuirea unei Istorii a Războiului care să fie predată în şcoli, istorie pentru care a oferit şi un premiu de 5.000 lei.
Serviciul sanitar militar a fost omagiat în presa sibiană pentru activitatea de pe frontul de luptă, specificând şi rolul medicilor saşi care s-au înrolat de partea românilor, pentru a-i ajuta pe răniţi. „România liberă“ de atunci (25 mai 1878) anunţa că Ministerul de Război, împreună cu cel al Instrucţiunii Publice, l-a însărcinat pe librarul Socec cu publicarea unei ediţii a poeziilor lui Vasile Alecsandri închinate vitejiei armatei române, ediţie care, apoi, să fie donată gratuit soldaţilor armatei române. Primăria din Iaşi a acordat 12.000 de franci pentru realizarea unui tablou care să reproducă atacul de la Griviţa în care s-a remarcat şi regimentul 13 Dorobanţi de la Iaşi – Vaslui. Un alt articol din ,,Telegraful român“ din Sibiu se referea la excesele turcofililor din unele oraşe precum Oradea, Cluj, Arad, îndreptate împotriva românilor. România liberă a preluat Apelul de la Braşov pentru colectarea a 20.000 de cojoace necesare armatei române…
