„Ţinutul Secuiesc nu are colonii, deşi ar putea avea… Cel puţin așa crede o anumită parte a scriitorimii secuiești.” De aici a pornit totul, aceasta a fost ideea care a născut, acum cinci ani, temerara iniţiativă a scriitorului și jurnalistului ciucan Attila György: Proiectul Madagascar.
Odată lansat, provocatorul proiect și-a găsit instantaneu și primul susținător: poetul și prozatorul János Dénes Orbán. Cercul adepţilor s-a lărgit însă simțitor prin adeziunea poetului și vedetei incontestabile a stand-up comedy-ului literar din Canaanul apelor minerale, Sándor Muszka, și a confratelui Attila Sántha, ex-președinte al Ligii Scriitorilor Maghiar din Transilvania. Precum și a celorlalți.
De fapt, așa cum sublinia însăși Attila György, este vorba doar de o aventură strict literară: după o „lentă şi foarte lungă” pregătire tipic secuiască, la aproape exact patru ani de la lansarea ideii, János Dénes Orbán a publicat o Proclamație, pe care o puteți citi ceva mai jos. Dacă ar fi fost contemporanul lui Tristan Tzara, textul programatic al lui Orbán s-ar fi intitulat fără îndoială: „Jos harta, s-a prostituat!”. În lipsă, însă, de Belle Epoque, proclamaţia brașoveanului are un titlu mai înțelegător: „Haideţi în Madagascar. Proiectul Madagascar redivivus.”
Entuziasmul și gândirea pozitivă induse de Proclamație au conturat, tot aproape instantaneu, harta Noului Ţinut Secuiesc (foto). Autor: Ministrul Paginării și Adevărului Tipografic, Attila Kopacz. Creația grafică ţine cu religiozitate cont de jocurile piramidale ale lui Maslow, adaptate, bineînțeles, universului psihologic secuiesc:
„Ciucanii au nevoie de munţi şi de brazi (care nu este) ca de apă. Dar și de vecini irascibili şi de birturi la discreție. Celor din zona Gheorgheniului le-ar prinde bine nişte urşi, niște culmi înzăpezite şi, de ce nu, chiar şi nişte armeni. Celor din Odorhei le lipsesc luncile, veo doi-trei preoţi unitarieni şi măcar un cimitir uriaș, căci, după cum tot localnicul știe, la Odorhei până şi în cimitire e mai bine ca în Ciuc. Mureşenilor le-ar trebui măcar o nenorocită de străduţă unde să își poată ridica barosanul sediul mai marii UDMR. În schimb, cei din Covasna, atâta vreme cât îşi pot manifesta liber nesupunerea şi pot turna în voie tunuri, se simt peste tot acasă.”
S-a constituit şi primul guvern al Noului Ținut Secuiesc, componenţa sa urmând a fi prezentată marţi, 21 aprilie 2015, ora 19.00, la Institutul Balassi – Institutul Maghiar din Bucureşti (str. Gina Patrichi nr. 8), anunță un comunicat al instituției. La eveniment nu vor lipsi trei dintre Părinții Fondatori:
Attila Sántha, preşedinte
Sándor Muszka, preşedintele Filarmonicii și a Uniunii Lăutarilor
și, via skype,
János Dénes Orbán, principe-poet
Notă: Attila GYÖRGY, argintul viu, alfa și omega al proiectului, nu va fi prezent fiind în străinătate, în drum deja, se pare, spre noua sa patrie.
Reporter, tovarăş de dialog şi totodată un posibil viitor guru al presei insulare va fi Mihály Lakatos, directorul filialei din Sfântu Gheorghe al Institutului Balassi. Ca antreu al serii literare va fi vernisată o expoziţie de fotografii realizate de Zoltán Márton taman în Madagascar, o motivație în plus pentru a stinge setea colonizatoare a ținutului insular. Cireașa de pe tort, invitatul-surpriză al serii va fi domnul Serge RAMEAU, nimeni altul decât consulul onorific al Republicii Madagascar la Bucureşti, care a acceptat provocarea.
Până aici comunicatul Institutului Balassi de la București, gazda istoricului eveniment. Mai jos, cum am precizat mai sus, nu mai puțin memorabila Proclamație a principelui-poet:
PROCLAMAŢIE
Compatrioţi secui!
N-a depins de noi.
Noi am făcut tot ce-a fost omenesc posibil.
Apărăm de secole, cu onoare, hotarele. E drept, și cu folos, căci nimeni nu ne-a cotropit. Cel puțin până ce n-am rămas singuri şi Divizia Secuiască n-a fost fărâmiţată. Dar nici asta n-a depins de noi.
I-am lăsat pe alţii să facă politică. Mai bine nu-i lăsam. Secole la rând au făcut bancuri proaste, au vândut ţara iar pe noi nici măcar nu ne-au întrebat, căci altfel ar fi stat azi lucrurile. Degeaba, am fost o naţie de soldaţi, buni de „Hopa Mitică”, fără să ni se ceară vreodată părerea, deşi, până şi un puşti din ultimul cotlon ar fi condus mai bine țara decât mutalăii ăştia.
Am tot aşteptat, am tot răbdat, până ce era să îngheţăm, pentru că nouă ne-a revenit regiunea cea mai friguroasă. Și am muncit pe brânci, din zori până-n seară, pentru că în astfel de locuri cresc doar flori de ghiaţă. Şi, de la an la an, ne-am tot împuţinat.
Ajunge, ne-am săturat!
Degeaba stăm aici şi batem apa-n piuă, suntem oricum mâncaţi de peștii mari. Nimeni nu ne iubeşte, doar noi ne autoiubim. Dacă rămânem aici, ne vom topi ca lumânarea, ne vom fărâmiţa ca stânca.
A venit vremea să ne luăm soarta în mâini și să ne vină mintea la cap, pentru că până acum n-am făcut dovada că am avea minte. N-ar fi trebuit să permitem să se întâmple toate astea. De fapt, noi nici n-am permis, dar nu ne-a fost permis să nu permitem.
Să plecăm de aici!
E o idee îndrăzneaţă, dar măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, să nu ne revoltăm. Haideți să acţionăm și să nu ne victimizăm; să fim raţionali şi să plecăm.
Să tragem învăţămintele crudei experienţe a istoriei şi de data aceasta să ne alegemaltfell patria. Haideți să căutăm o insulă, să avem porturi, să avem flotă comercială şi nave militare. Și să avem litoral, pentru că pe malul Lacului Sfânta Ana nu mai încăpem unul de altul. Ne trebui neapărat o insulă, ca să nu fim înconjuraţi de alţii.
Și să căutăm un loc călduros, pentru că oricât ne-am bate cu cărămida în piept, decât o iarnă blestemată în Depresiunea Ciucului sau a Gheorgheniului, tot mai bună e o vară călduroasă.
Şi să fie şi munţi, pentru că undeva trebuie să crească și brazii şi undeva trebuie să pască și oile.
Şi să fie şi câmpii unde să putem cultiva grâu şi floarea soarelui.
Să fie o insulă mare, să ne putem înmulţii.
Pentru toate acestea, Madagascarul este un loc ideal. Are o suprafaţă de 587 000 metri pătraţi, cam de cincizeci de ori mai mare decât actualul Ţinut Secuiesc. Undeva prin centrul ţării, are un superb lanț muntos, mai înalt ca Munţii Harghitei. Cine nu rezistă fără frig, se poate muta acolo ca să dârdâie. Şi sunt şi dealuri, şi câmpii îmbelșugate, şi jur împrejur e marea caldă…
În plus, avem drepturi străvechi asupra Madagascarului: în 1776, poporul malgaş l-a proclamat rege pe Benyovszki Móric. Această ţară insulară ar fi jucat cu siguranţă un rol crucial în istoria maghiarimii dacă afurisiții de francezi n-ar fi complotat mişeleşte împotriva a regelui nostru.
La drum!!!
ORBÁN János Dénes
principe-poet
