Tradiții. În ziua de Paști, dimineața, ne spălăm cu un ou roș și cu un franc (argint) în cană. Banul se zice că închipuiește banii cu care Iuda a vândut pe Hristos, iar oul cel roș, sângele lui Hristos care s-a vărsat pe cruce.
După ce gustă din pască, ouă și celelalte alimente sfințite, mănâncă. După masă ciocnesc ouăle întâi soții, apoi copiii cu părinții, părinții cu celelalte rude etc. Se crede că toți cei ce ciocnesc unul cu altul se vor vedea pe cealaltă lume. Omul căruia oul se ciocnește sau se sparge primul este mai slab și va muri mai curând. Cel căruia i s-a spart oul tebuie să-l da celui cu oul mai tare. Se pot ciocni ouă roșii până a treia zi după Paști, până în ziua de Ispas sau chiar până la Duminica Mare. De la Duminica Mare până la Paștele următor nu se ciocnesc ouă roșii. În ziua întâi ciocnesc numai în vârf, iar celelalte zile cu partea cealaltă; marți nu se mai ciocnesc, numai de Sf. Gheorghe și de Ispas. Când ciocnești ouă de Paști, are să ploaie cu piatră.
Cine moare în ziua de Paști sau în Săptămâna Luminată, sau chiar în intervalul Înviere-Duminica Tomei (sau până la Ispas, Înălțarea Domnului, Duminica Mare), pentru că în timpul acesta ușile raiului sunt deschise, iar ușile iadului închise, acela va merge de-a dreptul în rai, chiar dacă ar fi făcut multe păcate, căci i se iartă. În acest sens, de Înviere se scoate ușa din mijloc a altarului.
La Paști joacă soarele, înălțându-se pe bolta cerului. În cele trei zile ale Învierii ard în văzduh trei candele mari, ce nu le vede nimeni. Poporul îngroapă la Paști ciolanele purcelului sfințit în pământ și crede că din ele va răsări un liliac.
Se crede că atunci va pieri lumea, când vor cădea Paștile românilor în luna mai (pe stil vechi) și zic că în Ierusalim trăiesc și acum doi jidovi, cari au răstignit pe Iisus Hristos, aceștia până la amiază sunt tineri ca niște copii de șapte ani, după amiază, bătrâni, bătrâni, de își ridică genele cu cârligul la deal, ca să poată vedea, și tot se roagă la Dumnezeu: „Paști în mai! Paști în mai!”.
Povețe. În ziua de Paști, cum te scoli, să te uiți în cofa cu apă, ca să vezi peste an. Când vin dănacii și fetele mari, la Paști, de la biserică, să se uite în fântână, ca să fie ca apa de frumoși tot anul. În dimineața acestei zile, până a nu răsări soarele, oamenii se duc la râu sau la o apă din apropiere și se scaldă, astfel ca nimeni să nu-i vadă când, cum și unde s-au scăldat. Făcând aceasta cred nu numai că se curățesc de toate bolile și răutățile, de toate aruncăturile, făcăturile și uriciunile, ci cred și că peste an vor fi scutiți de boli, se vor face iuți, sprinteni, ușori, harnici, sănătoși și iubiți.
Sosiți de la Înviere, toți membri familiei se spală într-un vas cu apă în care se află, pe lângă apă proaspătă și curată, unul sau mai multe ouă roșii, câțiva bani de aur sau argint. Oul se pune pentru ca oamenii să fie ușori, roșii și sănătoși ca oul, iar banii, ca să le meargă bine peste tot anul, să fie curați ca argintul și ca aurul și să aibă bani de ajuns.
La Paști, cine merge la biserică, să-și pună un ou roșu în sân, ca să fie totdeauna roșu la față. În prima zi de Paști, dacă mănânci caș, vei fi alb la față tot anul. În ziua de Paști este bine să aibă la prânz și pește proaspăt, ca să fie iuți ca peștii tot anul. La Paști sau la Crăciun, întâi să mănânci pește sau pasăre ca să fii ușor ca pasărea și vioi ca peștele.
La Paști pun de o parte și de alta a pragului casei glii de iarbă verde, ca tot anul să ai în casă belșug și roadă bună. Moșnegii și babele se dau în ziua de Paști în scrânciob, ca să crească cânepa. Usturoiul ca să fie bun de leac, se sfințește de Paști, în blid, dimpreună cu smirnă, tămâie și busuioc. Cu tămâia fetele, când se duc undeva, se afumă, cu busuioc se freacă pe mâini, pe obraz, pe cap, pe trup, iar cu usturoiul își fac cruce pe mănuși, în ciobuțică, pe căpută, pe tălpi, pe spate, pe piept, zicând: „Mirositoare să fie ca busuiocul și să se depărteze de mine tot răul și tot cugetul cel rău, și să piară cum piere fumul de smirnă și tămâie”. Iar când pun acestea în blid, de Paști zic: Cum se bucură paserile ceriului/ Și ramurile pomilor/ Și toată creștinătatea de învierea Domnului/ Așa să se bucure de fața mea/ Fiecare m-a vedea. Usturoiul și busuiocul acela apoi se samănă, pentru ca să se înmulțească, și e bun de orice leac.
Dacă vrei să știi dacă ești cu noroc, ia un ou roșu sfințit din ziua de Paști, pune-l deoparte, păstrează-l până la anul în ziua de Paști și atunci sparge-l: de va fi gol, n-ai noroc; de va fi plin, ești cu mare noroc. Cine se naște în această zi, mai ales când trage clopotul întâia oară la biserică, va fi norocos toată viața.
Apărători de rele și durere. În ziua de Paști, după ce ies din biserică, tatăl familiei ia un ou slujit, îl sparge și îl taie în atâtea bucățele câți căseni are și fiecăruia îi dă câte o bucată din el. Acesta-și are însemnătatea că dacă careva va rătăci peste an undeva, pe acele căi necunoscute, să se gândească numai la aceia cu care a mâncat oul în ziua de Paști și îndată i se deschid ochii de nimerește calea.
Când vin de la biserică, se ocolește casa cu lumânarea ținută în mână la slujba de Înviere. Această lumânare este păstrată și, în decursul anului, poate fi aprinsă în clipe de primejdie (inundații, rupere de nori, grindină, furtună, fulger etc.). Atunci aprinzând-o și ocolind casa cu e, spun: „Fugiți necurați,/ Fugiți voi spurcați,/ De casa noastră/ Nu v-apropiați!”
În ziua de Paști, cum vii de la biserică, până a nu intră în casă, șezi pe pragul ușii și zi: „Să se mănânce libarcă pe libarcă, greiere pe greiere, purice pe purice, furnică pe furnică și toate lighioanele să se mănânce una pe alta”, dacă vrei să scapi de ele.
De Paști să nu mănânci ou împistrit întâi, căci vezi șerpi peste an, așa cum stă scrisoarea încolătăcită. În ziua de Paști să nu arunci ghiocile ouălor roșii afară, că-ți arunci norocul și rodul. De dorm femeile în ziua de Paști, n-au vreme la înălbit pânza. Cine doarme în ziua de Paști, va fi tot anul somnoros și-i va ploua ploaia fânul. Să nu dormi, că se fac viermi în straturi și-ți mănâncă ce semeni, sau nu crește frumos.
Celor ce mor sau se înmormânteză în zilele Paștelor li se pune în mâna cea dreptă un ou roșu, ca semn că au răposat în zilele Învierii, și pe care îl arată dracilor la vămi, iar aceștia, văzând oul roșu, îl lasă de trece nevătămat, oricâte păcate ar fi făcut.
Magie. Cine vrea să aibă noroc la prins pește, când ia anafură de la bserică, n-o mănâncă, dar se duce și o aruncă în apă și tot anul prinde pește; dar e păcat. De Paști, cine vrea să aibă noroc la împușcat și la vânat, când zice preotul: „Hristos a înviat!”, el să zică: „Da, eu împușc!”. Or, dacă e pescar, să zică: „Eu prind pește!” Sau femeile ce au vaci, ca să aibă lapte mult, zic: „Eu mulg vacile!”. Dar ce folos, că e mare păcat!
În dimineața Sfintelor Paști, dacă se vor duce, până la răsărit de soare, doi frați mai jos de cincisprezece ani și se vor dezbrăca de toate hainele, și așa dezbrăcați vor beli fiecare cu dinții, de trei ori, coaja de tei, coaja aceea e bună de orice leac; ba cu ea se poate scăpa chiar de cătănie, dar numai atunci e un leac, dacă cei cari se duc nu vor vorbi laolaltă și nu se vor uita îndărăt, nici când se duc, nici când se întorc spre casă.
Prevestiri. Dacă plouă în ziua de Paști, tot timpul până la Rusalii va fi ploios; dacă bate grindină, anul va fi mănos. Dacă bate grindina câmpurile în ziua de Paști, atunci se crede că tot anul e nenorocos.
*
Sursă: Olteanu, A. (2001) Calendarele poporului român. București: Paideia.
