Corespondenţele diplomatice dezvăluite de WikiLeaks scot la lumină detalii despre modul în care diplomaţi de rang înalt influenţează contracte internaţionale între companii şi guverne, unii politicieni acţionând chiar ca „agenţi de marketing” pe piaţa aeronavelor comerciale.
„Regele Arabiei Saudite a cerut Statelor Unite să-i doteze avionul personal cu aceleaşi echipamente performante ca şi Air Force One. Preşedintele Turciei a dorit ca administraţia Obama să permită unui astronaut turc să participe la o misiune în spaţiu a NASA. Premierul din Bangladesh a făcut presiuni pe lângă Departamentul de Stat de la Washington încercând să obţină drepturi de aterizare la Aeroportul Internaţional Kennedy, din New York”, scrie New York Times într-un nou material bazat pe documentele diplomatice date presei de WikiLeaks. potrivit agenţiei Mediafax.
Aceste trei guverne se pregăteau să cumpere aeronave comerciale în valoare de miliarde de dolari de la Boeing sau de la concurentul său european, Airbus.
„Iar diplomaţi Statelor Unite au acţionat ca agenţi de marketing, oferind deal-uri şefilor de stat şi directorilor de companii, ale căror decizii puteau fi influenţate de preţ, performanţă şi, la fel ca în cazul oricărui client pretenţios şi bogat, avantaje preferenţiale”, scrie publicaţia americană.
Giganţii Boeing şi Airbus controlează, fiecare, circa jumătate din piaţa mondială a aeronavelor comerciale, fiecare contract având o miză măsurată în miliarde de dolari şi mii de locuri de muncă bine plătite.
Potrivit corespondenţelor diplomatice dezvăluite de WikiLeaks, politicienii şi diplomaţii au un rol mult mai important decât se credea anterior în procesul decizional care precedă astfel de contracte.
Faptul că politicienii din Statele Unite ajută companiile americane să facă afaceri în străinătate nu este o informaţie nouă, dar dezvăluirile WikiLeaks desenează neobişnuit de clar un război ascuns între diplomaţi de pe ambele părţi ale oceanului care promovează interesele celor doi giganţi ai aeronauticii.
Documentele descriu scrisori de la preşedinţi şi vizite de stat pentru negocierea contractelor, dar şi un număr de achiziţii încheiate, cel puţin parţial, datorită „decoraţiilor” pregătite de companii pentru aeronavele livrate diverşilor lideri.
Corespondenţele sugerează de asemenea cereri de mită sau plăţi către intermediari dubioşi care se oferă să servească drept „agenţi”.
Grupul Boeing susţine că este determinat să evite astfel de practici corupte.
Reprezentanţi ai Departamentului de Stat al Statelor Unite şi ai Boeing au recunoscut, în luna decembrie, în mai multe interviuri, că guvernul american ajută compania să vândă avioane comerciale, deşi Washingtonul şi liderii europeni au încheiat, în anii ’80, înţelegeri care aveau rolul de a elimina intervenţia politică din comerţul internaţional.
Economia Statelor Unite se bazează tot mai mult pe exporturile către ţările în curs de dezvoltare, precum China şi India sau state din America Latină şi Orientul Mijlociu, a declarat Robert D Hormats, subsecretar pe probleme economice al Departamentului de Stat.
Astfel, promovarea unor contracte precum vânzarea de aeronave comerciale, utilaje industriale sau centrale electrice este o parte importantă a strategiei administraţiei Obama pentru creştere economică.
Circa 70% din vânzările Boeing merg la clienţi internaţionali, iar compania este cel mai mare exportator de bunuri prelucrate din Statele Unite. Fiecare miliard de dolari din vânzările Boeing asigură circa 11.000 de locuri de muncă în Statele Unite, în condiţiile în care unele contracte se măsoară în zeci de miliarde de dolari, potrivit estimărilor Departamentului de Stat.
„Aceasta este realitatea secolului XXI. Guvernele joacă un rol mai important în susţinerea companiilor, iar noi trebuie să facem acelaşi lucru”, spune Hormats, fost director executiv la Goldman Sachs.
Un purtător de cuvânt al Boeing afirmă, la rândul său, că astfel de practici nu fac decât să asigure şanse egale competitorilor.
Un consultant al Airbus, Charles Hamilton, fost oficial al Departamentului de Apărare al SUA, notează că implicarea guvernului subminează valoarea argumentelor aduse de Boeing şi de Statele Unite, cum că grupul european ar beneficia de avantaje incorecte pentru că primeşte subvenţii de la guvernele de pe continent.
„În concluzie, merge orice pentru a obţine contractele. Dacă simt că pierd, vor face aproape orice pentru a salva vânzarea”, spune el.
Directorii Airbus refuză si discute public detaliile campaniilor de vânzare, iar documentele WikiLeaks se concentrează în principal pe eforturile diplomaţilor americani. Însă o sursă oficială din interiorul companiei admite că, lăsând deoparte acordurile internaţionale, vânzările de aeronave comerciale nu sunt decuplate de relaţiile politice.
Documentele WikiLeaks oferă mai multe exemple în acest sens, printre care un contract încheiat în luna noiembrie a anului trecut între Arabia Saudită şi Boeing pentru 12 aeronave Boeing 777, cu opţiune pentru încă zece unităţi. Tranzacţia valorează peste 3,3 miliarde de dolari, la preţuri de listă, iar încheierea contractului a fost precedată de câţiva ani de lobby intens derulat chiar de oficiali americani.
Potrivit corespondenţelor, un înalt oficial al Departamentului pentru Comerţ al Statelor Unite, Israel Hernandez, a înmânat personal, la finele anului 2006, unui reprezentant al Casei Regale saudite, o scrisoare de la preşedintele George W. Bush în care acesta îndemna pe Regele Abdullah să cumpere 43 de avioane Boeing pentru a moderniza Saudi Arabian Airlines şi alte 13 aeronave pentru flota care serveşte familia regală.
După ce a citit scrisoarea de la Bush, regele Abdullah a anunţat că preferă avioanele Boeing şi că tocmai a refuzat două aeronave Airbus noi în favoarea unui Boeing 747 folosit.
Însă, înainte de a semna vreun angajament, regele a cerut tratament preferenţial.
„Îţi cer să vorbeşti cu preşedintele şi cu toate celelalte autorităţi competente, deoarece (regele) vrea să aibă (pe aeronava proprie) toată tehnologia de care se bucură prietenul său, preşedintele Bush, pe Air Force One”, i-ar fi transmis regele saudit lui Hernandez.
Odată ce a primit confirmarea că avionul va avea cele mai avansate echipamente de comunicaţii şi de apărare, regele Abdullah l-a asigurat pe oficialul american că va lua o decizie favorabilă Statelor Unite.
Un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat a confirmat recent că Statele Unite au autorizat „un upgrade” pentru aeronava regelui saudit, refuzând să ofere alte detalii „din motive de securitate”.
Premierul din Bangladesh, Hasina Wazed, a avut o abordare la fel de directă, cerând Statelor Unite să acorde Biman Bangladesh Airlines drepturi de aterizare pe aeroportul Kennedy de la New York.
„Dacă nu există nicio rută spre New York, ce rost are să cumpărăm Boeing?”, a declarat Hasina în noiembrie 2009, potrivit corespondenţelor care sugerează că ea ar fi făcut presiuni pe lângă oficiali americani. Contractul cu Boeing nu a fost semnat, iar compania naţională de transport aerian din Bangladesh nu are nici acum rută directă spre New York.
Guvernul Turciei a cerut la începutul anului trecut ca un astronaut turc să participe la o misiune spaţială a NASA în timp ce Turkish Airlines, unde statul deţine puţin sub jumătate din acţiuni, negocia achiziţia a până la 20 de avioane Boeing.
Ministrul turc al Transporturilor, Binali Yildirim, i-a transmis în luna ianuarie a anului trecut ambasadorului SUA la Ankara că preşedintele turc vrea sprijin pentru programul spaţial naţional şi asistenţă de la Federal Aviation Administration pentru îmbunătăţirea siguranţei transporturilor aeriene din Turcia.
Într-o corespondenţă către Washington, ambasadorul James F. Jeffrey califică atitudinea oficialilor turci drept „un grad inoportun, dar nesurprinzător de influenţă politică în această tranzacţie”, însă notează că ajutarea Turciei în domeniul aviaţiei şi în programele de explorare a spaţiului ar putea aduce beneficii ambelor ţări.
O lună mai târziu, Turkish Airlines semna pentru 20 de avioane Boenig.
Unele vânzări ale companiei se datorează dorinţei unor lideri politici străini de a-şi dovedi „prietenia” faţă de Statele Unite.
Regele Abdullah al Doilea al Iordaniei, un aliat tradiţional al Statelor Unite, i-a spus în 2004 ambasadorului american că, „deşi ultima ofertă a Airbus este mai bună decât cea a Boeing, va lua o decizie politică pentru a determina Royal Jordanian să cumpere aeronave Boeing”, potrivit unei corespondenţe a Departamentului de Stat.
Alte documente arată că Statele Unite sunt pregătite de intervenţii politice puternice dacă Boeing este în pericol să piardă un contract important în favoarea Airbus. La sfârşitul anului 2007, consiliul de administraţie al Gulf Air, compania naţională de transport aerian din Bahrain, a decis să semneze un contract uriaş cu Airbus. Boeing s-a dus imediat la guvernul american, care a asigurat compania că poate întoarce decizia, deşi oferta grupului european era cu 400 milioane de dolari mai ieftină.
„Competiţia este departe de a se fi sfârşit. Alegerea Gulf Air trebuie confirmată de guvern”, se arată într-o corespondenţă făcută publică de WikiLeaks.
Ambasadorul american de la acea dată şi ataşatul pe probleme economice au început o campanie de lobby, apelând „la conducerea Gulf Air, la membri ai consiliului, oficiali guvernamentali şi parlamentari” şi mergând până la casa regală a emiratului pentru a pregăti un acord cu Boeing înainte de o vizită a preşedintelui George W. Bush, prima vizită oficială în Bahrain a unui preşedinte american în funcţie.
În numai două săptămâni, ambasada a anunţat Boeing că casa regală din Bahrain a respins oferta Airbus şi a instruit preşedintele Gulf Air să încheie un contract cu Boeing în timpul vizitei lui Bush.
Îngrijorat că Airbus ar putea pierde contractul, preşedintele francez Nicolas Sarkozy a intervenit pentru a salva contractul, oferind să viziteze Bahrainul imediat după plecarea lui Bush, continuă documentele secrete. Această vizită a fost însă anulată după ce Gulf Air a semnat contractul cu Boeing, în ianuarie 2008.
