China clonează cei mai buni jucători de tenis de masă din lume. „Clonele” au un singur rol, cel de a fi cei mai buni parteneri de antrenament înaintea marilor competiţii. Aceasta este reţeta care le-a asigurat sportivilor chinezi supremaţia agresivă în tenisul de masă.
Tenisul de masă este cel mai popular joc din China, o ţară cu peste zece milioane de jucători legitimaţi care joacă la nivel înalt. Numărul pare colosal şi reprezintă mai mult de o jumătate din populaţia României, unde există doar o mie de jucători profesionişti.
Nici nu este de mirare că, la ultimul campionat mondial, chinezii şi-au adjudecat medaliile de aur şi de argint la toate cele cinci probe (masculin şi feminin la simplu, masculin şi feminin la dublu şi dublu-mixt). Medaliile de bronz au fost împărţite între China (patru medalii), Coreea de Sud (două medalii), Hong Kong (două medalii), Japonia şi Germania (câte o medalie). Care este secretul Chinei?
Echipa naţională
Echipa naţională a Chinei are cea mai mare anvergură din lume şi este formată din 96 de jucători de top: câte 24 de bărbaţi, femei, juniori şi junioare. Cu toţii au parte de încercări majore încă din primii ani de antrenament. După cum relatează site-ul de specialitate protabletennis.org, sportivii sunt înscrişi în nenumărate competiţii din Asia şi Europa, pentru a se observa modul în care gestionează tensiunea unor meciuri oficiale. Dacă un jucător nu se antrenează îndeajuns, are căderi psihice în timpul meciurilor cu miză sau are carenţe tehnice, există mii de jucători geniali care abia aşteaptă să-i ia locul.
Antrenamentul
Tenisul de masă este singurul loc de muncă al sportivilor chinezi. Jucătorii de top se antrenează între şapte şi zece ore pe zi, atât la masa de tenis, cât şi în sălile de fitness. Există două sesiuni de antrenament: dimineaţa şi după-amiază, câte şase zile pe săptămână. Jucătorii de tenis de masă din China beneficiază de 12 zile libere pe an şi de zile odihnă după marile competiţii, atunci când călătoresc înapoi la Beijing.
„Clone” şi parteneri specializaţi de antrenament
În cele mai multe ţări, membrii echipei naţionale se antrenează împreună, fiecare beneficiind, alternativ, de atenţia celuilalt. În China, sportivii au parte de parteneri specializaţi, iar întregul antrenament este centrat, în totalitate, pe ei şi pe carenţele lor. De multe ori, partenerii de antrenament ai sportivelor sunt bărbaţi, care sunt mai puternici şi mai rapizi decât viitoarele oponente din cadrul marilor competiţii, relatează usatt.org.
Mai mult decât atât, partenerii de antrenament imită stilurile celor mai buni jucători străini din lume: bărbaţi ca Boll, Joo, Mizutani, Ovcharov, Samsonov, Ryu, Oh şi Baum, sau femei ca Feng, Ishikawa, Wang, Fukuhara, Wu Jiaduo (Germania) şi Ll Jiao (Olanda). Acestea sunt aşa-zisele „clone”. Echipa naţională chineză include jucători care studiază intens înregistrările video cu cei pe care îi „copiază” şi vorbesc cu cei care i-au întâlnit la masa de tenis, pentru a le copia stilul până în cele mai mici detalii.
Astfel, în timpul marilor competiţii, sportivii chinezi cunosc la perfecţie stilul de joc al adversarilor şi au elaborat deja strategii şi metode pentru a-i învinge. „Avem o mulţime de Samsonov şi Waldner. Jucătorii noştri joacă împotriva lor în fiecare zi, iar asta le uşurează foarte mult misiunea la masa de joc în timpul marilor competiţii”, a declarat Duan Xiang, un membru al Comitetului Tehnic chinez.
„Clona” Cheng
Cheng şi-a petrevut cea mai mare parte a carierei ca partener de antrenament. La început, misiunea lui era cea de a-l copia pe jucătorul maghiar Tibor Klampar. Mai târziu, după ce Klampar s-a retras din activitate, Cheng a primit misiunea de a-l studia şi imita pe Jan-Ove Waldner şi a călătorit prin Europa pentru a-i urmări „pe viu” pe cei doi şi pentru a discuta cu foştii lor adversari, încercând să le descopere secretele succesului la masa de tenis. Cei care-l privesc acum pe Cheng pot observa un amestec de Klampar şi Waldner.
Jiang Jialiang a câştigat Campionatul Mondial în 1985. Înaintea Campionatului Mondial din 1987, se părea că principalul său rival era suedezul Waldner. De aceea, partenerul său de antrenament era Cheng, care putea imita tot ce făcea Waldner, de la servă la stilurile de retur, backhand, forehand şi topspin. În timpul antrenamentelor, Cheng câştiga meci după meci şi-l întreba pe Jialiang cum va deveni campion mondial, dacă nu este în stare să-l învingă nici măcar pe cel care-l copiază pe Waldner.
Antrenamentul a funcţionat. Chiar dacă Jialiang nu a jucat atât de bine în timpul antrenamentelor, el se obişnuise atât de mult cu stilul lui Waldner, încât a devenit, din nou, campion mondial.
Cu câte doi în acelaşi timp
O problemă comună pentru cei mai buni jucători chinezi este găsirea unui partener de antrenament pe măsură. Jucătorii ca Zhang Jike, Wang Hao sau Ma Long nu se pot antrena cu cineva mai bun decât ei. Cel puţin, nu atunci când ne referim la o singură persoană. Chinezii au găsit o soluţie şi au încercat să păstreze secretul. Oficialii federaţiei chineze de tenis de masă nu vorbesc niciodată despre asta.
Tehnica se foloseşte în sesiunile de antrenament care se desfăşoară cu uşile închise, înaintea marilor competiţii, şi presupune doi parteneri de antrenament în acelaşi timp. Unul dintre jucători joacă doar cu forehand-ul de pe partea de forehand, iar cel de-al doilea partener joaca doar cu backhand-ul de pe partea de backhand. Pentru că cei doi acoperă mult mai bine masa de joc şi sunt specializaţi pe un singur tip de lovitură, ei devin un „jucător” mai bun chiar decât campionul mondial Zhang Jike.
Antrenamentul psihic şi tactic
Cel puţin o dată pe săptămână, jucătorii se întâlnesc cu psihologii sportivi. Aceasta este o practică obişnuită şi în alte ţări, însă, în China, jucătorii combină psihologia cu exerciţiile tactice, unde învaţă să pună în aplicare strategiile dificile sub presiune psihică. Echipa naţională chineză beneficiază de un staff specializat în elaborarea strategiilor de joc. Tehnicienii analizează stilul de joc al fiecărui mare jucător străin şi dezvoltă noi tehnici şi strategii prin care acesta poate fi învins. „Clonele”, al căror singur scop este cel de a imita stilul de joc al celor mai buni sportivi din lume, se află într-o strânsă colaborare cu aceşti tehnicieni.
Dezvoltarea unui jucător chinez
Cheng a fost testat pentru abilităţi sportive la vârsta de 5 ani şi a demonstrat un talent deosebit la sporturile cu paleta şi cu racheta. A fost plasat într-o şcoală sportivă unde a jucat tenis de masă şi badminton până la vârsta de 12 ani, atunci când a devenit jucător de tenis de masă cu „normă întreagă”. Alţi jucători de top provin din şcolile teoretice. Fiecare şcoală din China are o echipă de tenis de masă care desfăşoară antrenamente intense.
Stilul defensiv şi priza inversă, la lada de gunoi
Timp de foarte mulţi ani, cei mai mulţi dintre jucătorii chinezi foloseau priza inversă care le permitea să joace atât pe forehand, cât şi pe backhand cu aceeaşi faţă a paletei. În zilele noastre, singurul mare jucător care mai foloseşte priza inversă este Ma Lin. În cadrul ultimului Campionat Mondial, Ma Lin a lipsit de pe podium.
Totodată, tenisul de masă a fost un balans între stilul defensiv şi cel ofensiv. În prezent, stilul ofensiv a devenit de departe cel mai eficient. Tehnologia îşi spune cuvântul, iar calitatea paletelor a evoluat extrem de mult. Cele mai bune palete de tenis de masă sunt fabricate dintr-o combinaţie unică de tipuri de lemn. Acestea provin doar din anumite părţi ale lumii şi trebuie să întrunească atât calităţile de rigiditate, cât şi cele de flexibilitate pentru a asigura controlul deplin, viteza şi efectul scontat al traiectoriei mingii.
Feţele şi lipiciul cu ajutorul căruia acestea sunt ataşate de lemn au un rol similar. Un lucru interesant în tenisul de masă este faptul că o paletă devine din ce în ce mai bună pe măsura trecerii timpului. Cu cât lemnul este mai uscat, cu atât paleta este mai bună, putându-se vorbi despre o adevărată „maturitate” a unei palete de tenis de masă.
Din moment ce tehnologia care sprijină jocul ofensiv a avansat atât de mult şi continuă să se dezvolte, este o chestiune de timp până când stilul defensiv va dispărea definitiv din tabloul principal al marilor competiţii.
Pe ce loc se află românii
Conform clasamentului întocmit pentru luna martie de către Federaţia Internaţională de Tenis de Masă, cel mai bine clasat sportiv român este Adrian Crişan, care ocupă locul 24 mondial, fiind şi singurul jucător de tenis de masă aflat în top 100 la masculin. În fruntea clasamentului mondial se află patru chinezi. Jucător european cel mai bine clasat la nivel mondial este germanul Timo Boll, care ocupă abia locul 6.
La feminin, lucrurile stau mai bine pentru România, care are trei sportive între primele 100 din lume. Elizabeta Samara se află pe locul 39, Daniela Dodean se află pe 47, iar Bernadette Szocs, care are doar 16 ani, ocupă locul 89. Primele patru jucătoare din lume sunt, de asemenea, din China.
În clasamentul pe naţiuni, România se află pe locul 22 în lume la masculin şi pe locul 8 la feminin, ocupând locul trei în Europa, dupa Germania şi Olanda.
Buget „microscopic” pentru România
Bugetul Federaţiei Române de Tenis de Masă este departe de cel înregistrat de majoritatea federaţiilor europene: 300.000 de euro, în comparaţie cu cel al Federaţiei italiene (şase milioane de euro), al Federaţiei franceze (opt milioane de euro) şi al Federaţiei germane (10 milioane de euro). Cu toate acestea, sportivele din România au înregistrat rezultate mai bune decât cele Franţa şi Italia, deşi investiţiile au fost derizorii. Care este secretul sportivilor români?
