De câţiva ani, zeci de fermieri din vestul ţării se laudă că produc roşii şi alte legume la fel de gustoase precum cele din grădina bunicii. Asta, după ce au renunţat la polenizarea manuală artificială cu substanţe chimice şi folosesc bondari importaţi din Belgia, care polenizează florile natural.
O firmă din Arad înfiinţată încă din 1996, care oferă servicii de consultanţă tehnică în domeniul horticol, îşi concentrează în ultimii ani activitatea pe importul de bondari, insecte solicitate tot mai mult de către fermierii din vestul ţării care vor să polenizeze biologic culturile. Potrivit Mediafax, fie că este vorba de sere, solarii sau suprafeţe deschise, bondarii polenizează mult mai eficient culturile, iar fermierii renunţă la substanţele chimice şi mâna de lucru scumpe.
“Bondarii muncesc cât e ziua de lungă, nu cer pauze”
Unul dintre proprietarii de sere din oraşul arădean Curtici, cunoscut mai ales pentru producţiile mari de roşii, spune că polenizarea biologică poate fi cu până la 50 la sută mai ieftină, pentru că nu mai este nevoie de angajaţi care să ia fiecare floare în mână pentru a o poleniza, aşa cum se proceda înainte, când se foloseau substanţe chimice, fie prin pulverizare, fie prin “înmuierea” fiecărei flori în soluţia specială.
“Ce face un bondar nu poate să facă un om. N-are cum! Ei au în instinct această activitate şi acţionează la momentul optim, motiv pentru care eficienţa lor este maximă. În plus, bondarii muncesc cât e ziua de lungă, nu cer pauze”, spune Ciprian Nincu, administrator de sere, care a experimentat prima dată acest tip de polenizare a culturilor în urmă cu patru ani, declarându-se mulţumit de performanţele obţinute.
„Când laşi natura să-şi facă treaba, legumele sunt mult mai gustoase”, mai spune fermierul.
Zeci de alţi fermieri au descoperit în ultimii ani eficienţa polenizării naturale, iar oamenii spun că legumele produse în acest fel sunt mult mai gustoase, cresc mai repede şi mai sănătos.
“Roşiile, castraveţii, fasolea, dar şi căpşunile, toate au un gust mult mai puternic, sunt mai aromate. Când laşi natura să-şi facă treaba, legumele sunt mult mai gustoase. Noi suntem în al doilea an în care polenizăm cu bondari. Încercăm să producem cât mai ecologic şi renunţăm treptat la chimicale”, spune Vlad Sipca, proprietar de solarii.
Fermierul afirmă că anul trecut a scos la vânzare primele roşii obţinute în seră prin polenizare biologică, iar clienţii pe care îi are de mulţi ani l-au întrebat dacă a schimbat soiul.
“Roşiile sunt cărnoase, au un miros specific, sunt dulci şi aromate. Clienţii m-au întrebat imediat dacă am adus alt soi, însă eu cultiv acelaşi soi de peste zece ani. Diferenţa este dată de faptul că nu mai apelez la hormoni şi alte substanţe. Fructul se dezvoltă mult mai bine şi pentru că este polenizat exact când trebuie. Oamenii nu nimeresc mereu momentul, iar din această cauză şi la mine producţia era cu până la 20 la sută mai mică în anii anteriori”, mai spune arădeanul Vlad Sipca.
Un stup cu bondari costă 300 de lei şi este suficient pentru 2.000 de metri pătraţi
Pentru polenizarea biologică sunt preferaţi bondarii, pentru că, spre deosebire de albine, sunt activi şi la temperaturi scăzute, de până la 5 grade, dar şi în condiţii de vânt şi cer înnorat.
“Bondarii au nevoie de polen ca sursă de proteine pentru întreţinerea coloniei, dar şi de nectar pe post de sursă energetică. Acest lucru face ca ei să ajungă în fiecare floare şi sǎ o polenizeze. Sunt disponibili pe tot parcursul anului şi sunt indicaţi atât pentru polenizarea culturilor timpurii, cât şi a celor târzii”, explică inginerul agronom Gheorghe Sima.
Conform acestuia, bondarii sunt polinatori excelenţi în câmp deschis, dar sunt cu adevărat valoroşi în sere şi solarii.
“În funcţie de tipul de cultură, e nevoie de o colonie de 80–100 de bondari, care ocupă un stup, pentru polenizarea a 2.000 de metri pătraţi. Ei pot înlocui în totalitate folosirea polenizării manuale şi a hormonilor, timp de şase – opt săptămâni, cât trăieşte o colonie. Ulterior, trebuie aduşi alţi stupi”, afirmă Gheorghe Sima, citat de Mediafax.
De câte colonii este nevoie
Specialiştii spun că, în cazul ardeilor dulci, o colonie ajunge pentru o suprafaţă de până la 5.000 de metri pătraţi, iar ardeii vor conţine mai multe seminţe, rezultând astfel o formă mai frumoasă şi un pericarp mai gros.
Bondarii sunt aduşi cu avionul din Belgia până la Budapesta, de unde sunt distribuiţi fermierilor arădeni pe cale rutieră. Sunt importaţi în stupi speciali, care conţin şi hrană pentru ei, respectiv un sirop pe bază de zahăr. Un stup costă aproximativ 300 de lei, iar firma arădeană a vândut de la începutul anului peste 400, însă importurile continuă până la toamnă.
“Noi am început să aducem bondari în urmă cu cinci ani, iar creşterea afacerii a fost de 20 la sută în fiecare an. Excepţie face anul acesta, când am avut o creştere de peste 50 la sută până acum, faţă de anul trecut. Afacerea este în creştere la noi în ţară, în timp ce în vestul Europei s-au înfiinţat multe crescătorii de bondari, pentru că cererea este foarte mare”, spune Lorand Ianos, reprezentant tehnic al firmei.
Importatorii spun că bondarii nu reprezintă nici un pericol pentru oameni şi că se întâmplă foarte rar să atace, doar dacă sunt atinşi accidental în timpul îngrijirii culturilor.
Devoratori de insecte dăunătoare, importaţi în pliculeţe
Nu doar polenizarea naturală ia avânt în rândul cultivatorilor din vestul ţării, ci şi combaterea biologică a dăunătorilor. Astfel, tot mai mulţi fermieri renunţă la pesticide şi apelează la “devoratori” de insecte dăunătoare.
“Sunt nişte insecte prădătoare care mănâncă dăunătorii din agricultură. Pentru fiecare tip de dăunător se importă anumiţi prădători. Ei sunt aduşi tot din Belgia, în nişte pliculeţe care conţin ouă şi care după câteva zile de la desigilare devin arme zburătoare foarte eficiente împotriva dăunătorilor”, explică inginerul agronom Gheorghe Sima.
El spune că acest tip de combatere a dăunătorilor este mai nou în România, de doi ani, iar cei care apelează la “devoratori” sunt cultivatorii de legume sau fructe care au valoare de vânzare ridicată.
„Nu se folosesc la orice tipuri de culturi, cum sunt cele ieftine, precum varza, de exemplu. Se folosesc la roşii, castraveţi şi alte culturi cu valoare, pentru că altfel nu s-ar recupera investiţia. Costurile sunt mai mari decât la folosirea pesticidelor, respectiv până la 5.000 de euro la hectar”, mai spune Sima.
Din cauza costurilor ridicate, la acest tip de combatere a dăunătorilor apelează în special cei care cultivă produse bio, care au un preţ de vânzare mult mai ridicat.
