Comandantii de cursa lunga nu au fost informatori ai Securitatii, sustin liderii „Ligii Capitanilor de Cursa Lunga”. Rapoartele de calatorie ajungeau, pana la urma, pe masa ofiterilor responsabili cu Portul Constanta, dar in aceste inscrisuri ei spun ca erau date care interesau strict armatorul navei, respectiv Navromul.
Corneliu Mironescu, fost comandant, a declarat ca „transformarea unor probleme ale meseriei noastre intr-o problema politica pateaza activitatea unor oameni care au muncit complicat la viata lor. Este mare pacat ca titlul de marinar a ajuns un adjectiv folosit, dar nu in sens pozitiv. De cate ori se vorbeste despre Basescu, se globalizeaza aceasta imagine, trecandu-ne in randul boschetarilor, al celor cu preocupari meschine. Pentru noi, mai ales in perioada de dinainte de 1989, cand cu adevarat avizul era o problema, trebuia sa te strecori foarte bine printre problemele zilnice ca sa nu cazi in plasa informatorilor”. Pentru a lamuri isteria iscata asupra raportului de calatorie, Costin Diaconu a mentionat ca „ele sunt intocmite peste tot in lume, chiar si Magelan a intocmit asemenea acte. In principal, el este structurat pe sapte puncte. Probabil ca tot cea ce intereseaza se refera la capitolul in care comandatul trebuia sa informeze cazurile de indisciplina. Cu toate acestea, noi predam actele direct armatorului. Daca ele ajungeau apoi pe mana Securitatii, aici noi nu aveam nici o putere. Totodata, la fiecare sosire in port eram vizitati de un securist. La aceste discutii participau aproape toti ofiterii de pe nava. Cu o bautura buna, o tigara, tema intalnirilor se referea la fotbal si femei. Singurul lucru care ii durea era sa nu ramana nimeni peste hotare. Si asta pentru ca le cadeau din stele si erau trimisi prin tara, pe la nu stiu ce fabrica de caramida. Ce pot sa spun este ca in port ei o duceau foarte bine”. Fostul comandant a mentionat ca discutiile intre patru ochi cu ofiterul responsabil de nava erau foarte rare.
